73 matches
-
participarea Statelor Unite, Uniunii Sovietice și Marii Britanii, care a avut loc la Potsdam, Germania. A transferat autoritatea principală în Germania autorităților de ocupație americane, ruse, britanice și franceze și unui Consiliu Aliat de Control al celor patru puteri; a formulat termenii denazificării, demilitarizării și democratizării. A transmis, cu acordul Chinei, un ultimatum de capitulare Japoniei. Acordurile de la Locarno - 1925. Au inclus un pact de inviolabilitate a granițelor franco-germane și germano-belgiene (semnat de Germania, Franța, Belgia și având ca garanți Marea Britanie și Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a muncitorilor autodidacți susceptibili să fie formați că militanți precede cu câțiva ani revoluția din 1917. Constituirea să În model internațional este legată În primul rând de organizarea Internaționalei a III-a (școală Kominternului) pentru militanții partidelor afiliate, apoi de „denazificarea” prizonierilor de război În „școlile antifasciste”, si de pregătirea, după 1945, În țările aflate sub ocupație sovietică, de cadre pentru administrațiile epurate. Condițiile de constituire a acestui model de școală internațională, difuzarea să În mai multe țări, precum și condițiile recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fără complexe față de cultură germană, În contrast cu crisparea cadrelor KDP/ȘED, sub calificate față de colegii lor și, uneori, chiar față de studenții. Administrația sovietică a avut o politică relativ toleranță În zona ocupată a Germaniei, inclusiv În ceea ce privește recrutarea de noi profesori după denazificare. Această politică s-a schimbat În cursul anilor 1950-1960, cănd separarea dintre cele două state a fost considerată definitivă. Construirea zidului Berlinului În 1961 a pus capăt emigrației masive către Vest - care se ridicase la un milion de persoane În
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
rezistență reală, și de la ce punct încolo - de curată lașitate? D.T.: Colaboraționismul este o temă care va continua să stârnească multe controverse. De la credința potrivit căreia, atâta vreme cât în România nu a avut loc o decomunizare așa cum a avut loc o denazificare în Germania, colaboraționiștii nu vor avea vreo problemă să colaboreze în continuare cu neadevărul, până la piruetele cele mai greu de imaginat în jurul acestui subiect mai spinos chiar decât cel menționat într-un poem celebru al lui Geo Dumitrescu, confruntările se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lagărele de concentrare, care au fost egalate În barbarie și antiumanism primar doar de lagărele staliniste, ca și războiul dus cu o jumătate de planetă. În primele decenii de după război, Americanii și aliații lor au inițiat un larg program de „denazificare” În R.F.G., care s-a Întins mai ales asupra rețelelor de școli și mass-media (decenii la rând, Evreii au avut prioritate În primirea de licențe pentru ziare și posturi de radioă. Împărțirea În două a teritoriului german a fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
repare, pe cât posibil, răul săvârșit, dar și să indice o schimbare radicală a comportamentului, a modului său de a gândi, a reflexelor sale sociale și ideatice. Americanii, ca armată Învingătoare și de ocupație, au Întreprins, bineînțeles, ceea ce s-a numit „denazificarea”, care a inclus, printre altele, interdicția cetățenilor de origine „etnică” germană de a conduce ziare, posturi de radio și alte organe ideologice de masă, acordând licențe doar acelor foarte puțini opozanți activi ai fostului regim hitlerist și evreilor. Dar procesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nimănui prin cap, dincolo de Atlantic), trece la demontarea sistematică a uzinelor din zona sub controlul său ca să-și susțină reconstrucția economică și să-și slăbească serios fostul inamic, americanii și britanicii pun rapid capăt politicii de distrugere industrială și de denazificare. Ei cred că în acest mod vor putea împiedica fostul Reich sărăcit acum, lipsit de specialiști și nemulțumit de soarta sa, să încline de partea comunismului. Stalin vede aici o răsturnare a strategiei foștilor săi aliați, dornici de acum înainte
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
lui Steiner), își marginalizeză complet "binefăcătorul sleit și disprețuit" (p.107), de origine evreiască, interzicîndu-i pînă și accesul la biblioteca universitară. La moartea lui Husserl, în 1938, Heidegger pretinde că e "bolnav la pat", iar, ulterior, în 1945, "în protocolul denazificării sale, își exprimă regretul că nu i-a trimis văduvei lui Husserl nici măcar o scrisoare de condoleanțe" (p.108). Deși respingător, episodul ilustrează intensitatea (patologică, aproape) cu care discipolul dorește să-și exprime sinele, ieșind de sub "spiritul tutelar" al maestrului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și-a asumat cu toată responsabilitatea rămânerea în Germania regimului nazist; iar aceasta pentru a menține prin muzică - așa cum era posibil la acea vreme - ființarea filonului umanist în zona culturii, a artei. A suportat pe nedrept rigorile aspre ale procesului denazificării; în anul 1945 a fost înlocuit de la conducerea Filarmonicii berlineze, instituție emblematică a statului german; în fruntea instituției a fost numit tânărul - pe atunci - Sergiu Celibidache. După o scurtă perioadă de timp, Furtwaengler revine la conducerea primei orchestre simfonice a
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
Hitler și acoliții săi au fost urmați de nemți. Dar nu se putea judeca întreg poporul german pentru că dacă toți sînt vinovați atunci nimeni nu mai este vinovat. E, din păcate, chiar opinia filosofului nostru. Exagerată. Pentru că în procesul de denazificare întreprins de nouă Germanie, în întreținerea sentimentului de culpă al germanilor pentru ceea ce a făptuit regimul hitlerist nu se pornește de la vinovăția recunoscută a întregului popor german. Judicioase sînt, în schimb, constatările amare ale filosofului despre practicile sovieticilor de a
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
al nazismului, este de la sine înțeles că va trebui făcut și un proces al comunsimului, cu nimic mai prejos în ceea ce privește crimele împotriva umanității. În Germania, toți foștii membri ai Partidului Național Socialist au trecut prin fața unor tribunale, de așa-zisa denazificare. Acestea, practic, nu dădeau condamnări. Nu putea fi condamnată o țară întreagă. Dar fiecare a trebuit să treacă prin acest proces de "exorcizare". - Ar putea fi o primă fază publicarea dosarelor de securitate? - Și aici, in Germania, sînt multe dificultăți
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
pe eșichier doar în limitele prestabilite. Aproape toți membrii adevăratei bande inițiale muriseră între 1972 și 1977 în închisoare (sinucideri individuale sau colective, unele dintre ele presupus înscenate), după ce izbutiseră să transforme o motivație acceptabilă (protestul împotriva caracterului formal al denazificării) într-un război total, nihilist, împotriva statului democratic, împotriva politicii interne și externe a Republicii Federale, împotriva aliaților ei. In acest război erau permise orice mijloace de natură să provoace teroare și oroare, de la jaful armat la sechestrări de persoane
Un terorist este un terorist este un terorist? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6474_a_7799]
-
în primul rând datorită farmecului cu care și-a ilustrat, cu exemple din viață, ideea. Totul a luat-o razna după a doua întrebare care i s-a pus din sală și anume dacă nu era normal, dacă am avut denazificare, să avem și decomunizare. Întrebarea a venit, precisă și clară, din partea unei doamne care, cel puțin de la distanța la care mă aflam, nu mi s-a părut cunoscută. Asta are mai puțină importanță. Îi aduc omagiul meu pe această cale
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
s-a părut cunoscută. Asta are mai puțină importanță. Îi aduc omagiul meu pe această cale. Răspunsul lui Michnik, lung și încurcat, a fost stupefiant pentru un om cu inteligența lui ieșită din comun. În esență, Michnik a spus că denazificarea n-a existat niciodată în realitate, devenind însă cu timpul un mit. Așadar, nici decomunizarea nu și-ar avea rostul, mai ales în condițiile în care n-avem voie să generalizăm, condamnând categorii și nu indivizi reali. Michnik l-a
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
scris în 1992 „Apelul către lichele” bazat pe o discriminare inacceptabilă. Mi-a stat pe limbă să-l întreb pe Michnik mai multe lucruri. Procesul de la Nürnberg a fost un mit, vorba lui, nu a mea, sau a fost începutul denazificării? A fost, de 66 de ani încoace, vânătoarea de naziști pe tot cuprinsul lumii o ficțiune, iarăși vorba lui Michnik, sau o realitate care a dus la condamnarea lui Eichmann, a lui Papon și a altora dintre miile de naziști
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
prietenia cu Huber, Orff refuză orice implicare. Culmea e că această trădare a fost dublată de-un gest încă mai mizerabil. Când, la încheierea celui de-al doilea Război Mondial, Orff a ajuns el însuși în fața uneia din comisiile de "denazificare", singurul element pe care l-a putut aduce în favoarea sa, ca rezistent la ororile naziste, a fost minciuna c-ar făcut parte din grupul "Trandafirului alb." Ba mai mult, că alături de Kurt Huber, fusese unul dintre co-fondatorii mișcării! Micimea de
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
foștii nomenclaturiști, fie și din eșalonul doi, cu foștii securiști etc. toată pleava comunistă a pus stăpînire pe țară, transformându-se prin rapt, în scurt timp, în capitaliști. Suntem, vrem nu vrem, vinovați de această restaurație. Să nu uităm că denazificarea s-a făcut cu naziști, la fel decomunizarea se face și cu comuniști. Noi suntem datori să luăm atitudine, să scriem și iar să scriem, să nu renunțăm la publicistica prin care să spunem adevărul cititorului. La Iași, imediat după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
munte, fără lumină, cine-i președinte?, ei îți răspund că El, Ceaușescu e, și acum, președintele României, nu știu pe ce lume sunt, când românii visează la o Lege a Lustrației (lege care, din 1990 a tot eșuat), după modelul denazificării practicate în Germania la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când atacurile teroriste din Londra au omorât atâția oameni, când în Irack mor oameni, când asasinii moderni au avioane, mașini-capcană, aruncătoare de rachete, când oamenii sunt asasinați în direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Națională care să organizeze viitoarea Polonie. Șefii Marilor Puteri Aliate și Asociate au convenit, de comun acord, și asupra despăgubirilor de război pe care urma să le plătească Germania (20 miliarde dolari, din care jumătate reveneau URSS), a demilitarizării și denazificării, precum și în privința pedepsirii criminalilor de război. Roosevelt a afirmat cu acest prilej că trupele americane vor rămâne încă trei ani în Europa, după înfrângerea Germaniei 761. În urma întâlnirii, cei trei participanți la Conferința de la Ialta au publicat o "Declarație asupra
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ale Europei. Americanii au abandonat "Planul Morgenthau", care prevedea transformarea Germaniei într-o forță agricolă. Ei propuneau menținerea controlului militar și o reducere a nivelului de trai în Germania la nivelul mediu al țărilor Europei, prin aplicarea regulei "celor 3D": denazificare, dizolvarea cartelurilor, demontarea utilajelor industriale. Dacă la Ialta se discuta despre "Planul Baruch", care prevedea împărțirea Germaniei în cinci state autonome, la Potsdam acesta nici nu va fi amintit. Sovieticii promovau o politică nouă. După hotărârile de capitulare necondiționată și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a fost creată Liga Independenților (VdU), care a adunat atât pe foștii naziști, cât și pe criticii liberali nemulțumiți de politicile clientelare ale guvernului federal condus de ÖVP-SPÖ și de strategiile sale de naționalizare. Liga, care a condamnat măsurile de denazificare ca fiind o violare a drepturilor individuale, atât politice, cât și economice, a obținut 11,7% și 10,9% în alegerile generale din 1949 și, respectiv, 1953. În 1955, după ce aripa germană a devenit preponderentă în partid, acesta s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vinovați, 43 condamnați la moarte și numai 30 executați. Circa 70.000 de funcționari publici au fost demiși. Cele patru puteri aliate au stabilit În toamna anului 1946 ca, În continuare, Austria să-și vadă singură de criminali și de „denazificare”. Sistemul educativ, deosebit de corupt, a fost denazificat cum se cuvenea: au fost concediate 2.493 de cadre din Învățământul primar și 477 din cel secundar, Însă numai 27 din Învățământul superior - În ciuda simpatiilor evident pronaziste ale multor profesori universitari. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost „comise În numele Germaniei”, cum spunea o jumătate de secol mai târziu cancelarul Helmut Kohl; puțini admiteau că au fost comise de germani. Americanii erau cei mai conștienți de acest lucru și au inițiat imediat un program de reeducare și denazificare În zona lor, având ca obiective scoaterea Partidului Nazist În afara legii și eradicarea ideilor naziste, pentru a instaura În viața publică germană libertatea și democrația. Armata americană din Germania era Însoțită de un roi de psihologi și de alți specialiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
descopere cauzele „rătăcirii” poporului german. Britanicii au inițiat proiecte similare, dar cu resurse mai mici și cu un scepticism pronunțat. Pe francezi subiectul nu părea să-i intereseze. Sovieticii Însă au fost perfect de acord la Început, măsurile agresive de denazificare fiind unul dintre puținele subiecte asupra cărora autoritățile de ocupație aliate s-au Înțeles, cel puțin pentru o vreme. Însă În condițiile din 1945 nici un program de stârpire a nazismului din viața germană nu putea fi viabil. Comandantul forțelor armate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
completate În cele trei zone apusene ale Germaniei ocupate, majoritatea În zona controlată de americani. Acolo, autoritățile au declarat „inculpabili” 3,5 milioane de locuitori (un sfert din populația zonei); până la urmă, majoritatea nu au fost aduși În fața tribunalelor de denazificare create În martie 1946 și conduse de nemți, sub ochiul atent al Aliaților. Civilii germani au fost duși În vizite obligatorii În lagărele de concentrare și puși să privească pelicule ce ilustrau atrocitățile naziste. Profesorii naziști au fost concediați, bibliotecile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]