224 matches
-
și în ce fel celulele NK sunt activate prin proprii mecanisme sau de alți factori ca infecțiile virale, rămâne să fie stabilit. * Prin secreția de citokine ca IFNγ sau IL-5, celulele NK pot influența celulele prezentatoare de antigen, maturarea celulelor dendritice și răspunsul eozinofilic la nivelul căilor aeriene. * În același timp, celulele NK pot juca un rol prin liza celulelor dendritice și macrofagelor, influențând astfel răspunsul celular T dependent. 3. RINITA ALERGICĂ ÎN ACTUALITATE * Definiție * Clasificare * Diagnostic pozitiv și diferențial * Tratament
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
fie stabilit. * Prin secreția de citokine ca IFNγ sau IL-5, celulele NK pot influența celulele prezentatoare de antigen, maturarea celulelor dendritice și răspunsul eozinofilic la nivelul căilor aeriene. * În același timp, celulele NK pot juca un rol prin liza celulelor dendritice și macrofagelor, influențând astfel răspunsul celular T dependent. 3. RINITA ALERGICĂ ÎN ACTUALITATE * Definiție * Clasificare * Diagnostic pozitiv și diferențial * Tratament Definiție Rinita alergică este o afecțiune inflamatorie a mucoasei nazale mediată de imunoglobulinele E (Ig E) și care reprezintă o
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
toate zonele senzoriale primare și de asociere. Din zona entorinală aceste mesaje sunt retransmise celulelor granule și se Învârtesc În jurul inelelor Cornului lui Amon atât paralel cât și În serie În unghiuri drepte, spre registrele asemănătoare unui computer ale celulelor dendritice piramidale În câmpuri CA succesive, apoi către subiculum pentru a se proiecta peste tot la talamus, amigdală, hipocampus, septul nucleic acumbens și neocortex incluzând lobul frontal. Impulsurile pot fi astfel supuse unei monitorizări rapide În timp ce circulă În jurul inelului hipocampic, o
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
70% (3). În mod obișnuit celulele ß nu exprimă moleculele HLA din clasa II, însă ele sunt prezente la declanșarea procesului patologic. Moleculele din clasa II sunt exprimate de celulele care prezintă antigeni limfocitelor T, cum sunt macrofagele și celulele dendritice. Este foarte probabil că polimorfismul genei DQ A1 și DQ B1 poate induce modificări în secvența aminoacidică a lanțului ß al HLA din clasa II, ceea ce modifică capacitatea lor de a accepta și prezenta autoantigeni derivați din celulele ß (4
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
peritoneal și în serul pacientelor cu cancer ovarian sau cu alte neoplasme intraperitoneale. IL-10 inhibă exprimarea moleculelor CMH clasa II pe suprafața monocitelor și macrofagelor și diminuă reactivitatea imunitară, prin efectele sale multiple asupra limfocitelor, monocitelor, celulelor NK și celulelor dendritice. Antigenele tumorale exercită un efect imunosupresor în gradient. La un situs îndepărtat de tumoră, efectul imunosupresor diminuă și inoculul mic de celule tumorale este respins. După ce tumora a dobândit dimensiuni importante, efectul imunosupresor este sistemic. Antigenele tumorale circulante se asociază
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sau o citokină, precum IL-12, IL-4, GM-CSF sau INTERFERON-γ, cu speranța că acestea vor amplifica imunogenitatea tumorii, astfel ca sistemul imunitar să devină eficient față de tumoră. Se practică adesea ex vivo, utilizând celule tumorale iradiate letal. Cancer de prostată Celule dendritice Tratarea celulelor dendritice autologe cu antigenă tumorală spre a le stimula în a da un răspuns imun. Gliom malign (tumoră cerebrală) Celule tumorale Injectarea unui retrovirus care exprimă timidinkinaza (TK) sau citozindeaminaza (CDA) în tumoră. Numai celulele tumorale care se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
precum IL-12, IL-4, GM-CSF sau INTERFERON-γ, cu speranța că acestea vor amplifica imunogenitatea tumorii, astfel ca sistemul imunitar să devină eficient față de tumoră. Se practică adesea ex vivo, utilizând celule tumorale iradiate letal. Cancer de prostată Celule dendritice Tratarea celulelor dendritice autologe cu antigenă tumorală spre a le stimula în a da un răspuns imun. Gliom malign (tumoră cerebrală) Celule tumorale Injectarea unui retrovirus care exprimă timidinkinaza (TK) sau citozindeaminaza (CDA) în tumoră. Numai celulele tumorale care se divid, nu însă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
respingerea de către organism a structurilor „non-self”. La nivelul timusului, în procesul de maturare imunologică, populații importante de celule de la nivelul măduvei osoase migrează și se transformă în celule T mature, fiind exportate apoi spre periferie. Pe lângă celule epiteliale, macrofage, celule dendritice și o populație mică de limfocite B, la nivelul timusului pot fi găsite și neutrofile, euzinofile și rare celule mioide dispersate dezorganizat. Prezența acestor celule mioide într-un organ cu funcție importantă imunologică explică legătura timus - myasthenia gravis. Concepția anatomică
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
timomul cu celule fusiforme (tabelul 7.10). Tumora poate fi benignă sau malignă, excizia chirurgicală este tratamentul curativ pentru prima entitate. Alte tumori Au fost comunicate și publicate câteva cazuri de pseudotumori fibroase calcificate, xantom, amiloidom, elastofibrom, tumoră cu celule dendritice foliculare, meningiom, ependimom, sarcom sinovial [89], mezoteliom difuz mediastinal, sarcom extrascheletal; în unele situații diagnosticul s-a precizat doar după efectuarea examenului necropsic [79]. Indicația operatorie este de principiu, calea de abord se va stabili în funcție de topografia tumorii: sternotomie, cervicosternotomie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
-le unele la sărit, altele la înot) sunt cele mai tipice Baikalului, prezentând dimensiuni și culori diferite, răspândite pe fundul lacului, puțin adânc. Gamaridele sunt considerate sanitarii lacului deoarece consumă cadavre de animale. Dintre endemisme mai pot fi amintiți bureții dendritici, viermii variați, peștii etc. Omulul Ănaște pui, deci vivipar), specie piscicolă ce dă 2/3 din producție, golomianka, un pește semitransparent fără solzi - cu carne grasă, nisetrul de circa 1,8 m lungime și 120 kg greutate, sunt câteva dintre
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
nivelul atriilor și, îndeosebi, în jurul marilor vene. Ventriculii sunt mai săraci în celulele ganglionare. Mărimea și forma acestora diferă în funcție de zonă de la o specie la alta. În general, ei sunt formați din conglomerate de celule bi- sau multipolare cu terminații dendritice scurte, care nu degenerează după secțiunea nervilor cardiaci extrinseci. După anastomozarea lor cu filetele amielinice simpatico-parasimpatice în teritoriul subepicardic rezultă un plex intracardiac, bogat reprezentat în ariile de distribuție a ganglionilor susmenționați și a septului interatrial. Morfologic și funcțional, atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În acord cu acest punct de vedere, Jabonero și colab. (1951) au precizat că fibrele parasimpatice preganglionare se articulează sinaptic numai cu celulele Dogiel de tipul I. Celulele de al doilea tip se caracterizează printr-un număr mare de prelungiri dendritice, care se ramifică la distanță de corpul celulei, trecând adeseori dincolo de limitele ganglionilor neurali. Contrar primelor, ele ar fi după Lawrentiev de natură simpatică. Majoritatea autorilor le atribuie însă rol de celule receptoare, implicate în asigurarea sensibilității viscerale și reacțiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natură simpatică. Majoritatea autorilor le atribuie însă rol de celule receptoare, implicate în asigurarea sensibilității viscerale și reacțiilor reflexe locale. În celulele ganglionare ale celor două plexuri intramurale sosesc fibre preganglionare parasimpatice și postganglionare simpatice, ce se anastomozează cu terminațiile dendritice ale acestora, fie direct, fie indirect prin intermediul așa-numitelor „celule interstițiale”. După Ramon y Cajal, acestea ar fi mici celule nervoase, cu caracter primitiv, plasate în interstițiile rețelei nervoase terminale și fibrele musculare. Alți cercetători ca Dogiel, Kolliker, Huber, Kuntz
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
emisă de Koelliker și acceptată de majoritatea autorilor, susține că fibrele vegetative aferente aparțin celulei senzitive în T din ganglionii spinali și formațiunile ganglionare ale unor nervi cranieni (jugular, geniculat, nodos etc.). În cazul celulelor cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron senzitiv se termină în măduvă prin rădăcina posterioară la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cât și cu celulele radiculare ale cornului anterior, pentru a forma arcul reflex viscerosomatic, implicat în reflexele de apărare din cursul durerilor abdominale. Fibrele aferente vegetative ale nervilor cranieni, inclusiv nervii sinocarotidieni și endocardoaortici sunt, de asemenea, formate din terminații dendritice ale celulelor senzitive situate în ganglionii de pe traiectul acestora și prelungiri axonale spre nucleii de origine centrală, în cazul aferentelor vagale, de exemplu, celula senzitivă își are sediul în ganglionul jugular sau nodos, iar prelungirea axonală se termină în nucleul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fără capsulă colagenă sau vase. Neuronii enterici se clasifică după formă, proprietăți fiziologice, afinitate histo- și imunohistochimică, conexiuni, tipul stucturii inervate și neurotransmițători (2, 9, 31). Formele neuronilor enterici pe secțiuni histologice se referă la geometria corpului, la morfologia arborelui dendritic și la modul de emergență al axonilor. Majoritatea studiilor din ultimii 20 de ani efectuate mai ales pe cobai au confirmat existența celor trei tipuri (I, II, III) descrise clasic de Dogiel (32) și au permis identificarea a șase noi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ori mai mare decât al nervilor periferici. În hipoxia prelungită atât excitabilitatea cât și conducerea nervoasă diminuă progresiv datorită acumulării de acid lactic și reducerii capacității de resinteză a ATP și creatinfosfat prin glicoliză. Ajunsă la nivelul terminațiilor axonale sau dendritice, excitația se propagă la neuronii sau organele efectoare cu care acestea sunt articulate sinaptic prin contiguitate cu ajutorul mediatorilor chimici. Particularitățile structurale și funcționale ale teritoriului sinaptic vor fi prezentate în continuare. I.4. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ALE ARTICULAȚIILOR SINAPTICE Ion HAULICĂ
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
program genetic de creștere; b)interacțiunea cu diverse elemente de micromediu. Dacă expresia unor gene în cursul dezvoltării nu este încă suficient cunoscută, s-au acumulat numeroase date privind concentrarea unor proteine în micromediul în care progresează conul de creștere dendritic și axonal, cunoscute inițial ca neurite. La acest nivel există două componente: o membrană (lamellipodium), care delimitează extremitatea distală a conului și prelungiri fine (filopodii), care se extind radiar. Clasic se descriu patru faze de desfășurare a sinaptogenezei: I.stabilirea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
preexistente ale axonului sub formă de spini. În sistemul nervos central este dificil de determinat mecanismul exact de creștere prin care se formează sinapsele. Înmugurirea axonală este întregită în unele zone de un proces de creștere și formare de spini dendritici participanți la formarea de noi sinapse. În general, sinaptogeneza la acest nivel poate fi considerată reactivă, ea survine ca răspuns la unii stimuli și nu ca o parte a unui program normal de dezvoltare. Cele mai multe date privind turnover-ul sinaptic au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
axonal sau, în cazul unui axon scurt, pe toată lungimea lui, formând butoni de trecere (boutons de passage). Alteori, contactul interneuronal este frontal, în unghi drept sau prin interdigitație. Contactele axonilor se pot realiza cu suprafața dendritelor sau a spinilor dendritici. Cele mai numeroase sunt contactele dintre vârful spinilor dendritici și axon, denumite sinapse axo-spinoase. Fiecare prelungire cu aspect de spin realizează o sinapsă, care este din punct de vedere funcțional de tip excitator. Când contactul se stabilește direct cu suprafața
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lungimea lui, formând butoni de trecere (boutons de passage). Alteori, contactul interneuronal este frontal, în unghi drept sau prin interdigitație. Contactele axonilor se pot realiza cu suprafața dendritelor sau a spinilor dendritici. Cele mai numeroase sunt contactele dintre vârful spinilor dendritici și axon, denumite sinapse axo-spinoase. Fiecare prelungire cu aspect de spin realizează o sinapsă, care este din punct de vedere funcțional de tip excitator. Când contactul se stabilește direct cu suprafața dendritei rezultă o sinapsă axo-dendritică propriu-zisă. Aceasta poate fi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acoperite cu ambele tipuri de sinapse, în timp ce altele prezintă sinapse, de un tip sau altul. În general, sinapsele simetrice predomină pe dendritele de dimensiuni mari, în apropierea corpului celular. În acest caz (prezența dendritelor mari) apar dificultăți în diferențierea componentei dendritice de cea axonală. Totuși, microscopia electronică pune în evidență prezența reticulului endoplasmic rugos (RER), a corpilor microveziculari și a microtubulilor numai în corpul dendritei, RER lipsind în axon, iar celelalte două elemente apărând mai reduse. Sinapsele axo-somatice Articulațiile sinaptice dintre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
axonale. Aceste tipuri de sinapse sunt denumite dendro-dendritice. În acest caz dendritele celulelor mitrale formează sinapse asimetrice, asociate cu vezicule sinaptice sferice, în contact cu procesele sinaptice ale celulelor granulare. La câțiva microni, pe această zonă de contact, aceeași prelungire dendritică formează o sinapsă reciprocă cu dendrita celulei mitrale. Procesele dendritice ale celulelor granulare conțin vezicule sinaptice aplatizate și formează sinapse simetrice, care sunt inhibitorii pentru celulele mitrale. Sinapse dendro-dendritice au mai fost evidențiate în talamus (Ralston și Herman, 1969), unde
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
caz dendritele celulelor mitrale formează sinapse asimetrice, asociate cu vezicule sinaptice sferice, în contact cu procesele sinaptice ale celulelor granulare. La câțiva microni, pe această zonă de contact, aceeași prelungire dendritică formează o sinapsă reciprocă cu dendrita celulei mitrale. Procesele dendritice ale celulelor granulare conțin vezicule sinaptice aplatizate și formează sinapse simetrice, care sunt inhibitorii pentru celulele mitrale. Sinapse dendro-dendritice au mai fost evidențiate în talamus (Ralston și Herman, 1969), unde sunt de tip simetric, dendrita presinaptică conținând vezicule aplatizate. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
extinde spre interior sub formă de septuri interneuronale, realizând dispoziția în „cuiburi” a majorității neuronilor. Fiecare neuron este înconjurat de o matrice intercelulară de colagen cu puține fibroblaste și vase capilare. Celule gliale satelite încapsulează corpul neuronal și prelungirile sale dendritice, protejându-le de contactul cu matricea extracelulară. Neuronii multipolari prezintă o mare varietate a dendritelor (cel puțin 13 dendrite pe celulă la cobai), ramificarea acestor dendrite în spațiul capsular din perfection fiind importantă la om. S-au observat chiar și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]