244 matches
-
social, cultural și politic sunt fluide, tulburi, destabilizante, relativiste, în ceea ce privesc legea, regula și conduita morală. Biserica ordodoxiei, a celebrării liturgice a tainelor divine; a catolicității, a autorității religioase; dar și biserica protestantă și neoprotestantă în varietatea acestora de denominații bazate pe „sola scriptura”, sunt încă vii, în unele locuri chiar vibrante, înfloritoare, însă nu în spațiul geografic unde cândva ridicaseră catedrale și puseseră temelii la civilizații milenare. Creștinismul este acum precum un fluviu curgător în care se revarsă tot
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
30 august 2016 Toate Articolele Autorului Happening stradal meeting street lunch se inundă la Șatra găzdoilor Baci Ghiuri Ciocăneaua care au adus port joc grai busuioc zamă de părădaică în uimirea a peste cinci sute de trecători.Zilele Aradului sub denominația actanților măceni Cocovețu Zmăuu Grițari Nepotu lu Maria Litău au colorat decorul au jucat steagu oferind pită cu unsoare și piparcă usturoaie râjinită.Corturari adevărați iată felia lor de unicitate. Referință Bibliografică: FELII DE MĂCENISME / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare
FELII DE MĂCENISME de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368690_a_370019]
-
să aibă cel puțin câteva sute de membri (dacă nu chiar mii). De asemenea sa inteleaga ca fondarea unei bisericuțe cu oameni mai puțin religioși este o realizare cu mult mai mare decât orice convenție sau congres tipic unei anumite denominații. Și pentru că biserică este locul unde cerul se unește cu pământul, unde Dumnezeu se întâlnește cu oamenii, unde destinul muritorilor devine nemuritor, am dori că lucrul acesta să se întâmple în fiecare orășel unde s-a stabilit un grup cât
NECESITATEA REFORMEI IN BISERICILE ROMANESTI DIN SUA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348163_a_349492]
-
a trebuit să preiau și "destinul" celuilalt frate. Deși visasem un roman (unul bipolar), până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu oarece indulgență, să transceandă scriitura înspre denominația de 'roman scurt'. Mărturisesc, și cu accent esențial pentru cele ce urmează, că una dintre ideile de pornire ale proiectului - și anume evitarea acelor elemente topo- contextuale capabile să fixeze acțiunea în timp și spațiu - mi-a cam dat de
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
centrul Variable Geometry-Constructive-Transactional Paradigm, P3, stă agentul comunicațional recunoscut ca transactant. (În paranteză fie spus, sunt destui corifei ai Variable Geometry-Constructive-Transactional Paradigm, P3, chiar și dintre cei citați de noi, care mai recurg la titulatura de interactant). Mai mult, unele denominații au murit demult în ordinea gândirii comunicaționale. Istoria conceptelor comunicaționale încă reține concepte ca „sender” sau „receiver” : acestea ar fi echivalente pentru „ sclav” și „patrician” pentru calitățile oamenilor în istorie, în condițiile democrațiilor actuale. Aceste două concepte au intrat demult
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
the attributes are irrelevant to achieving a particular goal” (Berger C. R ., 2010, p.153). În opinia lui D. A. Infante, A.S. Rancer și D. F. Womack, agenții comunicatori sunt „participants” (Intante D. A., Rancer A. S., Womack D. F., 2003, p. 20). Aceeași denominație o utilizează și R. F. Verderber, K. S. Verderber și D. D. Sellnow. Aceștia definesc „participants” ca „individuals who assume the roles of senders and receivers during an interaction”. În linia paradigmei circular-interacționale, participants sunt văzuți atât în calitate de senders, cât
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
în convergență atât de revelator figura existențială a spiritului creator și mișcarea gândirii producătoare. Estetica și destinul se intersectează în cartea lui Ion Zubașcu, „Moarte de om” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2010). Ca pre- și avant- text, titlul induce conotativ o denominație, o incitație și o grilă de lectură. Mai întâi, el desemnează ansamblul textual. Apoi, atrage cititorul într-un contract de lectură. Finalmente, generează o posibilă grilă de interpretare. Ca nod conotativ, acest titlu sugerează înainte de toate ideea poetică fundamentală a
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
În partea a doua a cărții, Ieșirea din cuvinte, se regăsesc, în titlurile poemelor, semnificațiile acestei ieșiri: Introspecție, La hotarele Sudului, Spre următoarea etapă, Șoapte, Pași pe alee, Euharistică, Iubiri expirate, Ospățul singurătății, Căință, Deghizare, Frunze căzute pe umăr etc. Denominațiile indică alte destinații ale autorului, fie în ipostaza de simplu cititor care a încheiat lectura și, implicit, legătura cu universul fictiv al cărții, fie de creator. În primul caz, încetarea lecturii înseamnă întoarcerea la sine însuși, pentru autoevaluare, dar mai
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
-i duc la final pe cei doi frați. Deși visasem un roman (unul bipolar), până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu ceva indulgență, să transceandă scriitura înspre denominația de 'roman scurt'. Voi mai spune doar că una dintre ideile de pornire ale proiectului - și anume evitarea elementelor contextuale care să fixeze acțiunea în timp și spațiu - mi-a cam dat de furcă, constituind însă și o interesantă provocare
ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341558_a_342887]
-
Generală a Capitalei, spre a concentra activitățile și a delimita spațiul. Este vorba de porțiunea Bulevardului Dacia care începe din Calea Victoriei, trece prin Piața Romană și ajunge în capătul Străzii Eminescu. Marcăm, astfel, și la modul simbolic, legătura dintre trei denominații de rezonanță națională: „Dacia”-„Romană”-„Eminescu”, dar chiar și din punct de vedere al parcursului urbanistic, pornim de la Academia Română, ajungem la Muzeul Național al Literaturii Române, ajungem la Piața Romană unde se află sala de festivaluri a cinematografului „Studio”, ajungem
ÎNDRUMĂTOR PENTRU DESFĂŞURAREA ZILEI LIMBII ROMÂNE de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343510_a_344839]
-
mai dotat cu talente, mai inteligent, sau mai bine echipat pentru succes. Ideea se răsfrânge și asupra mediului în care-și duce viața. Familia mai bună, satul natal mai pitoresc, orașul în care locuiește mai modern, biserica de care aparține (denominația) mai spirituală, grupul cu care se întâlnește mai select, clubul la care s-a înscris ca membru mai exclusivist, etc. Ideea nu este decât o altă formă a mândriei, și încă una foarte prost deghizată. Cartea amintită se adresează tuturor
EU NU SUNT SPECIAL de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344899_a_346228]
-
Acasa > Cultural > Modele > ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ȘOAPTE ȘI FEERIE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Dac-ar fi să li se atribuie o denominație pe cât de nimerită, pe-atât de adunată din cât mai multe cunoașteri ale melodiilor glăsuite de interpreta Alexandra Ungureanu, acestor cântece li s-ar putea spune șoapte! Particularitatea melodică a lor e că sunetele glasului care le emite se ating
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
ce rezolvă, acolo, imensul angrenaj statal, ci conjugarea magistrală a strategiilor economice, în stare să ofere, doar ele, bunăstare și stabilitate. Existînd, se înțelege, un infailibil garant: sistemul politic de acreditată stabilitate. Romano-catolici, protestanți, neoprotestanți, mormoni și încă atîtea alte denominații: îi trece cuiva prin cap să acceadă la o hegemonie exclusivă care ar putea perturba definitiva armonie statală? Mai întîi, cine i-ar îngădui unei astfel de minți să decidă discreționar? Ieșind, în senina dimineață de mai, pe trotuarul înțesat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînză aflată și acum memento! într-o casă ieșeană). Deja o istorie, nu? 16 mai Alt fel de... școli. Nu cele ca atare, cu profesori, cu elevi, cu note. Ci conceptuale, să le zic, fără a le și acoperi, prin denominație, întregul sens: Școala venețiană, Școala de la Tîrgoviște, Școala ieșeană de pictură: cam genul ăsta de școală, dacă e să fac o primă circumscriere, una cu totul aleatorie, cum se vede. Dar pregătind astfel tonul sub care vor sta considerațiile. Unul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel de Uniune!), pentru a desemna realități sociale specifice. Reprezentările generate de aceste concepte sunt at(t de eterogene, (nc(t termenul nu are dec(t o relevanță (ndoielnică. Translat (n limbajul de specialitate, termenul și-a păstrat caracterul vag, denominațiile multiple ș( prea puțin relevante. Termenul "comunitate" (ncepe să se impună odată cu celebra lucrare a lui Ferdinand T(nnies Comunitate ș( societate. Modalitatea de abordare a demersului, izomorfismul gemeinschaft gesellschaft căruia (( corespunde cel referitor la voință organică voință reflectată, (nscriu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
vedere că tendința nu este validată de măsurătorile ulterioare, este foarte probabil ca rezultatul să fie un efect de eșantionare. Practic, la 15 ani de la schimbarea socială începută în 1990, urbanul și ruralul încep să semene în ceea ce privește identificarea cu o denominație religioasă. În mod evident, scăderea neafilierii religioase luată separat nu marchează revitalizarea religioasă a mediului urban românesc, însă marchează o tendință. EMBED Word.Document.8 Figura SEQ Figura \* ARABIC 1. Ponderea persoanelor care nu aparțin nici unei religii, în mediul rural
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
guvern l-au determinat să-și prezinte demisia la 24 august 1945); Nicolae Georgescu-Roegen ilustra pe un ton ironic extorcările la care era supusă România de către sovietici; „Un membru al Partidului Comunist” (cine s-ar putea ascunde sub o asemenea denominație? Posibil să fi fost Belu Zilber, care știm că, deși comunist, nutrea sentimente prooccidentale; cunoscînd bine situația din interior, persoana respectivă sublinia că PCR domina efectiv guvernul Groza, politica și acțiunile PCR fiind „controlate de Moscova”); Constantin I. Dinu Brătianu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în evoluția dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian, Patima roșie este sincronă cu o direcție principală a teatrului european și, în anumite aspecte, anticipează formule viitoare. S. o subintitulează „comedie tragică”, denominație ce preludează „farsa tragică”, cultivată ulterior. Tehnica lui e una clasică, în linia lui I. L. Caragiale, însă aliajul de comic și tragic face din autorul Patimii roșii, într-o anume privință, un precursor al teatrului absurdului. Dacă în Letopiseți (1914
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Hai, spune-ne, rămâne doar pentru urechile de față. Oricum, în circumstanțe obișnuite, cine ne-ar acorda nouă, ăstora, tâmpiților, vreun strop de credit! Răspunde, însă, tot Bursucul: Arbore, sephiroți, sephire, emanații, extensii, cunoscut, necunoscut, acestea sunt alte cuvinte, alte denominații, alte paradigme. Alte modele semantice schimbătoare. Perifrastice. Altă disecție de aer. Alte fluxuri vocale. Alt discurs. Altă retorică. Universalia sunt realia, universalia non sunt nomina! Restul consistă în sforțări și în eforturi umane primitive, asimptotice, deci, incomplete, searbede, rudimentare, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
specifice unei culturi de sincronizare periferică) fac irelevantă viziunea progresivă, teleologică asupra evoluției formelor și a succesiunii școlilor artistice din Occident (mai ales a celor din Franța, cu tradiția ei „revoluționară”). Doctrinele estetismului postromantic apărute între 1870-1890 au, în general, denominații „retro” sau neutre: Prerafaelitismul englez al lui John Ruskin și Dante Gabriel Rosetti, Simbolismul, Decadentismul. După 1890, e tematizată ruptura: la 1892, un grup de artiști plastici din München intră în conflict cu autoritățile statului bavarez, refuzînd să participe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bavarez, refuzînd să participe la expozițiile salonului oficial și deschizînd o expoziție separată. Este actul de naștere a Secesiunii, formă antiacademică de promovare a noului și a independenței în artă. Pe parcursul următoarelor decenii, expozițiile independenților și rupturile zgomotoase proliferează. Apar denominații „tineresc”-novatoare: Art Nouveau în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tineresc”-novatoare: Art Nouveau în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
negator al unor avangarde europene. O avangardă autohtonă „cuminte” și un experimentalism autohton avant la lettre... Numai că atît modernismul, cît și avangardele, incluzînd, fiecare în felul lor, o componentă „experimentalistă”. Chiar dacă Marin Mincu reelaborează într-o manieră personală conceptul, denominația rămîne totuși neconvingătoare, fie și prin faptul că trimite mult prea mult la ideea de experiment formal, iar aceasta implică, la rîndul ei, o anume excentricitate impopulară. Venit pe o filieră americană, termenul de „postmodernism” - asimilat la noi de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasa privilegiată sau după o curentă expresie plastică ce se impune tot mai mult, casta nomenclaturii de partid și de stat). Adevărul e că acest cezar (În accepția de regim stalinist) n-a meritat nicicând, nici În vremea așazisei liberarizări (denominație perfidă, vicleană și falsă) asentimentul nostru, darmite acum după o atât de mare și sterilă longevitate politică. Ziceam nu să-l Înlocuim dintr-o dată, ci să-l mai umanizăm, liberalizându-l de pe o zi pe alta sau, cum Îndeobște se
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
etapă vine a patra, în care se dezvoltă, datorită unui proces pe care îl voi detalia, păsărica normală, caracterizată prin a avea patru costițe provenite din cele patru puncte elementare și două pungi triunghiulare în cap, la care trebuie date denominație științifică. Trebuie să mă extind apoi în a cincea perioadă, în care apar pungulițe la păsărică, și aici e de făcut o dizertație doctă pe marginea acestor păsărici marsupiale, reprezentând o etapă de mare dezvoltare. Pentru că, Fig. 2 fără îndoială
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]