174 matches
-
mai au de mult un înțeles comun. Relația numelor cu topicele corespunzătoare nu e întotdeauna stabilă, ca în cazul antroponimelor, ci poate evolua prin restrîngeri, extinderi sau transferuri, ca urmare a restructurării permanente a sistemului toponimic care divizează și deosebește denominativ un teritoriu. Sunt frec vente cazurile de existență paralelă a mai multe nume pentru un loc; cu aceste nume intrînd în concurență, se ajunge la impunerea celor mai adecvate „tentative“ ca nume proprii, întrucît, cu timpul, nu mai sunt înțelese
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care funcționează o perioadă ca repere denominative, fie pînă la impunerea altui nume cu forță individualizatoare mai mare, fie pînă la găsirea unei formule mai „memorabile“ (Dealu Mare, Văluța, Pîrîul Sec etc.), fie pînă la dispariția detaliului sociogeografic de la care a pornit denumirea (dărîmarea observatorului, înlocuirea potecii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Previziuni sau măcar situații preferențiale nu pot fi stabilite pentru „efemeritatea“ sau „perenitatea“ unei formule onomastice, analiza putîndu-se face numai pornindu-se de la ansambluri onomastice concrete, delimitate și coroborate cu situația sociogeografică a teritoriului respectiv. Importante devin pentru cercetător formulele denominative care dobîndesc statut de perenitate, care funcționează așadar un timp îndelungat și parcurg, de regulă, procese de consolidare și dezvoltare ca nume proprii, transformări formale și funcționale (în primul rînd vizînd raportul denominativ), determinate inclusiv de integrarea în ansamblurile onomastice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
teritoriului respectiv. Importante devin pentru cercetător formulele denominative care dobîndesc statut de perenitate, care funcționează așadar un timp îndelungat și parcurg, de regulă, procese de consolidare și dezvoltare ca nume proprii, transformări formale și funcționale (în primul rînd vizînd raportul denominativ), determinate inclusiv de integrarea în ansamblurile onomastice din care fac parte (prin activarea unor relații „semantice“ și analogii structurale sui-generis). Atuurile care au determinat selectarea unei unități în vederea onimizării și combinarea, într un cuplu denominativ, cu topicul detașat din teritoriu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în primul rînd vizînd raportul denominativ), determinate inclusiv de integrarea în ansamblurile onomastice din care fac parte (prin activarea unor relații „semantice“ și analogii structurale sui-generis). Atuurile care au determinat selectarea unei unități în vederea onimizării și combinarea, într un cuplu denominativ, cu topicul detașat din teritoriu ca reper denominabil (printre care forța descriptivă a entopicului: adîncitură, bold, alun, pîrîu etc.; pertinența expresiei în raport cu alte sinonime concurente: alunecare, coastă, fugitură, hoagă, lăsătură etc.) sunt ranforsate ulterior prin alte mijloace, între care susținerea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Albulani, Andrășoi, Bădoși; Acoperita, Adînca, Adîncata, Amaru, Ascunsa. În afara acestor elemente de susținere „discrete“, dintre care am prezentat doar cîteva exemple, există și modalități evidențiabile, formal ori semantic, care marcheză consolidarea toponimizării unităților, în plan individual și prin influența ansamblului denominativ în care se integrează. Aducem ca exemple unele forme „derivate“ fonetic (Anineș < Aniniș, Hetmanul < Hatman, Ciulniță < Ciuliniță, Iloaiei < Ilioaiei) sau gramatical (Cărbunarea < Cărbunări, Gîrnițu < Gîrniță, Gropu < Groapă, Pîrîu Scurtelui, Bordeia, Bălgrade, Iancuri, Dealul de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bahna, Bistrița au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Ohaba, Sîrbi au fost fost transferate de la sate la ape. Motivarea inițială, care ar fi putut diminua forța de individualizare a numelui propriu, se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți pentru restrîngerea sferei semantice a cuvintelor, potențează funcția de individualizare a unor nume de locuri care-i încorporează în formula denominativă topică. Cel mai evident se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
propriu, se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți pentru restrîngerea sferei semantice a cuvintelor, potențează funcția de individualizare a unor nume de locuri care-i încorporează în formula denominativă topică. Cel mai evident se realizează acest lucru prin modificatori (Cotu Bibescu, Crîngu cu Moara, Rîpa Roșie, Bolintinul din Deal) și posesori (Peștera Muierii, Piscul Neamțului, Fîntîna Pisculungenilor). Se poate merge chiar mai departe pentru întărirea individualizării prin particularizatori. Formulele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
menținîndu-se particularizatorul și renunțîndu se la vechiul nucleu căruia îi fusese atașat: Larga < Valea Largă, Scurta < Tarlaua Scurtă, Roșia < Apa Roșie, Arvăteasca < Moșia Arvătească, Sătenii Filipești („urmașii“, „iobagii“ sau „subordonații“ lui Filip) > Filipești. Derivarea toponimică este o modalitate foarte eficientă denominativ, întrucît retoponimizează un nume de loc existent prin adăugarea unui sufix diminutiv, care indică un loc apropiat, subordonat geografic sau mai mic (poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd valoarea de reper spațial a bazei, ea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu este întotdeauna clară, decisivă fiind analiza documentară și pe teren - la fața locului, cum se zice. Direcția dominantă în care evoluează majo ritatea numelor de locuri de-a lungul vieții lor este permanenta consolidare ca nume proprii, din ce în ce mai eficiente denominativ. Formele sub care se realizează această devenire sunt diverse, așa cum s-a putut observa din cele cîteva mostre oferite anterior: desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ, de regulă, dar în multe cazuri și antroponimic) demotivarea treptată (estomparea sau pierderea sensului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dintre cele mai neașteptate. Omonimia toponimică, mult mai frecventă și mai complexă decît omonimia de la nivelul cuvintelor comune, se referă la existența unor nume identice care desemnează locuri diferite. La nivelul unui orizont spațial restrîns (de regulă cunoscut și folosit denominativ de comunitatea locală respectivă) omonimele au luat naștere prin transfer toponimic (de la numele apei la numele satului, de la numele satului la numele apei, de la numele unei forme de relief la numele satului etc.), rezultînd, pe de o parte, o economie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
una dintre formele cele mai evidente și mai active de ordonare a masei toponimice dintr-un areal toponimic, care constituie, alături de alte fenomene (diferențiere, extensie, restrîngere etc.) fundamentul cîmpului toponimic din acel spațiu, reflectînd deopotrivă configurația geografică a zonei deservite denominativ și gradul de antropizare al spațiului geografic respectiv. Polarizarea înseamnă concentrarea toponimelor dintr-un orizont spațial în jurul unor nume „dominante“, cel mai frecvent hidronime (nume de ape), oronime (nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente derivative), ca părți ale complexului geografic denominativ. Concepția aceasta este fundamentată de școala toponimică ieșeană (condusă de Dragoș Moldovanu) în vederea structurării lexicografice a numelor de locuri în Tezaurul Toponimic al Romîniei. Moldova. Un exemplu de cîmp toponimic polarizator îl oferă Mircea Ciubotaru în monografia toponimică a bazinului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
secvențele anterioare au relevat situații de concurență în tre nume care desemnează același topic, paralelisme, transferuri, înlocuiri etc., care nu sunt altceva decît modalități de slăbire sau chiar de încetare a forței de individualizare a topicelor împreună cu care constituiau cupluri denominative. Cauzele unor astfel de procese nu diferă întru totul de cele care determină „moartea“ cuvintelor comune. Schimbările petrecute în învelișul sociogeografic al teritoriului afectează într-o măsură importantă haina onomastică a acestuia, toponimia. Cele mai expuse acestei „erodări“ sunt rea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
multe criterii. De altfel, toate disciplinele științifice parcurg în demersul lor etapa clasificării realităților de care se ocupă, de care țin seama în analizele acestora din diferite perspective. Clasificările toponimice pot avea în vedere una sau alta dintre laturile cuplului denominativ, referentul topic, respectiv forma lingvistică, reunită cu acesta în ceea ce s-ar putea considera un reper lingvistic individualizator, o unitate onomastică sau, prin analogie cu celelalte cuvinte ale limbii, un semn toponimic. Primele clasificări au fost efectuate cu precădere de către
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
denumit: macrotoponime (sau toponime majore) și microtoponime (sau toponime minore). Complementară clasificării geografice în funcție de „colectivitatea de fenomene“ cuprinsă în topicul desemnat este clasificarea denumită de Iorgu Iordan onomasiologică, adică pornind de la aspectul natural ori social care a determinat contractarea raportului denominativ originar, clasificare folosită de către toponomaști o lungă perioadă pentru descrierea și caracterizarea ansamblurilor toponimice mai extinse ori mai restrînse. Cele patru mari categorii astfel stabilite, care au fiecare mai multe subcategorii, disting toponime: topografice (natura și forma locu lui, acoperirea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unor localități, al vetrei unor așezări majore, al bazinului unor ape ori chiar al unor provincii istorice. Chiar dacă într-un areal mai larg sau mai restrîns nu poate fi identificată cu precizie vechimea tuturor numelor de locuri care îl „parcelează“ denominativ, stabilirea unor etimoane reprezentative și estimarea, prin comparație și pe baza unor indici lingvistico-istorici, a originii altor toponime din zonă pot contura un „peisaj istoric“ al toponimiei din regiunea respectivă, la rîndul său o amprentă grăitoare a istoriei sociale petrecute
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în cîteva decenii, imediat înainte de-a începe să fie con sem nate în documente, fără ca celelalte populații conlocuitoare (în primul rînd maghiarii și germanii), care pe deasupra repre zentau autoritatea stăpînitoare, să nu poată „contribui“ mai consistent la „umplerea golului denominativ“, presupus, prin absurd, de lipsa atestărilor anterioare. Pînă și diminutivarea de la puținele toponime străine din zonă, deci crearea prin polarizare a altor nume de locuri, au realizat o romînii, cum este cazul lui Sibișel, derivat de la Sebeș (< magh. szebes, „repede
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
originară de referință. Toponimele moștenite din latină, de exemplu, sunt greu de identificat, pe de o parte din cauză că nu pot denumi topice majore (comunitățile restrînse și coborîte la nivelul unei civilizații rurale locale nu aveau nevoie de astfel de repere denominative proeminente geografic, „strategia“ lor fiind redusă la orizontul local), iar pe de altă parte pentru că toponimele minore, între care există cu siguranță nume moștenite din latină sau formate în romîna străveche, sunt greu de particularizat, prin diferențiere de entopicele geografice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
forme care, de multe ori, prin mijloace administrative sau prin prestigiul populației dominante, au înlocuit numele anterioare, de regulă romînești. De altfel, așa cum a arătat S. Pușcariu, (referitor la SohodolValea Seacă), toponimele (sau formele) străine funcționau mai bine ca repere denominative, pentru că nu mai erau înțelese de populația majoritară, care era cea romînească, și ca apelative, ne provocînd deci ambiguități. Printre puținele nume cu sorginte latinească sau veche romînească „expuse“ devoalării ca elemente străvechi pot fi consemnate cele „pierdute“ ca apelative
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau din maghiară. Este vorba de toponimele pseudoslave ori pseu domaghiare, despre care a scris de atîtea ori Emil Petrovici. Așadar, vechimea toponimiei romînești este susținută de predominanța ei cantitativă covîrșitoare (care i-a împiedicat pe nou-veniți să-i „copleșească“ denominativ pe autohtonii „înrădăcinați“ toponimic înainte de venirea lor). Chiar păstrarea de către romîni a unor toponime slave (Tîrnava, Belgrad), spre deosebire de maghiari și de sași, care au preluat traducerea turcică (Küküllő, respectiv Kokel) sau le-au tradus ei înșiși (Fehérvár, Weissenburg) demonstrează că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Guchi, Morile Foișor, Privalul, Puțu Foișor, Ulița Grădinarilor, Ulița Măturari, Ulița Mielușelei, Ulița Paiului, Ulița Strugurari, Ulița Tabacilor, Ulița Tăierii (de vite), Vadurile Mirelui, Via Brînzaru, Vadul Moșului, Via Cupețului, Viile Paharnicului Enache Rohanu etc. Numele satelor încorporate devin nuclee denominative polarizante, structurînd adevărate familii toponimice: Broșteni, Mahalaua Broștenilor, Lunca Broștenilor, Plasa Broștenilor, Groapa Broștenilor, Balta Broștenilor, Moșia Broștenilor, Ulița Broștenilor, Biserica Broșteni etc. O altă direcție de evoluție se manifestă prin transfer semantic, pînă la stadiul de relicvă toponimică: Cîmpul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Fundătura Stufului etc. Straturile toponimice urbane se manifestă diferit în urbanonimie. Adrian Rezeanu le numește ipostaze toponimice, rezultate prin extinderea semantică a unor nume asupra mai multor topice, îmbinînd astfel motivarea inițială a numelor cu demotivarea prin încadrarea în serii denominative. Formele, tipurile, direcțiile de „ipostaziere“ sunt diverse. Iată un exemplu de extensiune pe verticală: Calea Rahovei, Podul Caliții, Calea la Măgurele, Calea Mehedințiului, Calea Prundului, Calea Craiovei, Podul Calicilor. Și un exemplu de extindere pe orizontală: Colțea (mănăstire), Ulița Colței, Strada
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Colței, Biserica Colței, Spitalul Colței. O altă formă de stratificare urbană o constituie insulele toponimice urbane, care înlocuiesc treptat enclavele toponimice rurale, încorporate orașului și dispărute prin destructurare sau menținute prin fragmente fosilizate. Sunt un fel de sectoare urbane, organizate denominativ, în forme diferite, în funcție de relaționarea din interiorul unui ansamblu toponimic rural, dar dinamice istoric, în funcție de profunzimea și de tipul urbanizării. Astfel, la 1834, Mahalaua Mihai Vodă este descrisă, à la Caragiale, astfel: „Podu Domnescu ce să începe de la Zlătari, drept
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
secolul al XII-lea, cu mult înainte de emigrarea ceangăilor în Moldova, că rădăcina lui Bîrlui nu este Bîrl, ci Bîr (pentru că sufixul este -lui, ca în Covurlui, Bahlui) și că toponimizarea unei formații cu sensul „la nuiele“, nu corespunde logicii denominative (cum să desemnezi un topic important în funcție de un reper ca nuiaua?). S-a apelat și la surse antroponimice, pornindu se de la prezența destul de frecventă în documentele din secolele al XV-lea și următoarele a unor nume de persoane similare toponimului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]