207 matches
-
pornind de la conceptul verticalității poziției bipede, în semantica gestuală atrag motivațiile intrinseci. În artă, imaginația are o forță dinamică, ce modifică și deformează còpiile pragmatice, furnizate de percepție. SIMBOLUL! Motivațiile nu trebuie decodificate doar în funcție de simboluri, uneori rămânând strict la denotația precisă și înlănțuind o suită de motivații, pentru că astfel nu vom ajunge la nici un fel de rezultat. Fenomenul decodificării simbolice e mult mai larg și complex. În artă, în special, fenomenele perceptive sunt pretexte pentru o reverie imaginară. În literatură
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic‑romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de metatranzitivitate. În linii foarte generale, am încercat să mă servesc de acest concept, în primul rând pentru a demantela o serie de opoziții, considerate multă vreme din categoria celor dure (mimesis/poesis, fictiv/real, natură/convenție, subiect/obiect, conotație/denotație, epic/liric, transparent/opac, tranzitiv/reflexiv etc.). Trebuie să specific de la bun început că am preferat conceptul de metatranzitivitate tocmai pentru că permite o mișcare dublu integratoare, atrăgând atenția asupra împrejurării că ne aflăm în prezența unui tip de literatură ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semiotice recente mimesis-ul a fost abordat cu neîncredere (...) - nota Pavel -, teoreticienii artelor vizuale, mai puțin stingheriți de griji narative, au purtat o dezbatere importantă asupra naturii reprezentării artistice. Se bazează ea pe asemănare? Care îi sunt raporturile cu referința și denotația? Care e rolul convenției în reprezentarea artistică?”1 În acest sens ar trebui amintită poziția lui E. Gombrich care, într-un eseu din 19782, remarca dificultățile ce se ivesc ori de câte ori opoziția natură/convenție este adusă în discuție. Printre argumentele împotriva
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a încerca să propună o explicație a funcționării sale pozitive. Una dintre tezele ce reprezintă o excepție de la această regulă este aceea a lui Nelson Goodman 143. Autorul Limbajelor artei, deși menține ideea că discursul literar este un discurs cu denotație literală nulă, lărgește totuși noțiunea de referință incluzând, pe de o parte, denotația metaforică, pe de altă parte modurile de referință non-denotativă. Cu alte cuvinte, Goodman lansează ipoteza că „în textele de ficțiune, absența denotației literale îl incită pe cititor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ce reprezintă o excepție de la această regulă este aceea a lui Nelson Goodman 143. Autorul Limbajelor artei, deși menține ideea că discursul literar este un discurs cu denotație literală nulă, lărgește totuși noțiunea de referință incluzând, pe de o parte, denotația metaforică, pe de altă parte modurile de referință non-denotativă. Cu alte cuvinte, Goodman lansează ipoteza că „în textele de ficțiune, absența denotației literale îl incită pe cititor la activarea altor tipuri de relații referențiale, în special exemplificarea și exprimarea”144
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
literar este un discurs cu denotație literală nulă, lărgește totuși noțiunea de referință incluzând, pe de o parte, denotația metaforică, pe de altă parte modurile de referință non-denotativă. Cu alte cuvinte, Goodman lansează ipoteza că „în textele de ficțiune, absența denotației literale îl incită pe cititor la activarea altor tipuri de relații referențiale, în special exemplificarea și exprimarea”144, sugerând că lipsa de denotație a unei opere nu o împiedică să aibă totuși o dimensiune referențială (chiar dacă aceasta capătă un grad
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
parte modurile de referință non-denotativă. Cu alte cuvinte, Goodman lansează ipoteza că „în textele de ficțiune, absența denotației literale îl incită pe cititor la activarea altor tipuri de relații referențiale, în special exemplificarea și exprimarea”144, sugerând că lipsa de denotație a unei opere nu o împiedică să aibă totuși o dimensiune referențială (chiar dacă aceasta capătă un grad de abstractizare ridicat, fiind considerată parte din structura referențială a sistemelor simbolice). O teorie mai nuanțată dezvoltă Toma Pavel în studiul Lumi ficționale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conotației și obscurității semantice; în aceste condiții, modelul propus de Gheorghe Crăciun este cu atât mai util cu cât lărgește sfera conceptului și înlătură frontiere artificial create și impuse. Ipoteza de la care pornesc considerațiile sale este aceea că „raportul dintre denotație și conotație reprezintă în poezie o dimensiune fundamentală, activă, fără de care problema limbajului ei specific nu poate fi gândită nici propriu, nici corect”198. 2.2.1 Dincolo de denotațietc "2.2.1 Dincolo de denotație" În încercarea de a-și susține
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sale este aceea că „raportul dintre denotație și conotație reprezintă în poezie o dimensiune fundamentală, activă, fără de care problema limbajului ei specific nu poate fi gândită nici propriu, nici corect”198. 2.2.1 Dincolo de denotațietc "2.2.1 Dincolo de denotație" În încercarea de a-și susține teza conform căreia limbajul poeziei este, în același timp, un spațiu al denotației și al conotației, al tranzitivității și al reflexivității, și de a demonstra că prevalența unuia dintre cei doi termeni poate deveni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
limbajului ei specific nu poate fi gândită nici propriu, nici corect”198. 2.2.1 Dincolo de denotațietc "2.2.1 Dincolo de denotație" În încercarea de a-și susține teza conform căreia limbajul poeziei este, în același timp, un spațiu al denotației și al conotației, al tranzitivității și al reflexivității, și de a demonstra că prevalența unuia dintre cei doi termeni poate deveni chiar criteriul de elaborare a unei tipologii poetice, Gheorghe Crăciun desfășoară o serie de argumente, unele extrem de convingătoare, altele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
istoric, putând fi urmărită de la începuturile romantismului până în epoca actuală. O primă obiecție care s-ar putea aduce acestei teorii ar fi cea privitoare la terminologie. Deși problematica în sine este cât se poate de incitantă, apelul la termeni ca denotație și conotație complică întrucâtva lucrurile, dat fiind că binomul menționat este, prin definiție, unul ambiguu. Autorul schițează, ce-i drept, o scurtă arheologie a conceptelor (precizează, de pildă, că, în accepția lui Stuart-Mill, conotația era echivalentă cu semnificația, iar denotația
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
denotație și conotație complică întrucâtva lucrurile, dat fiind că binomul menționat este, prin definiție, unul ambiguu. Autorul schițează, ce-i drept, o scurtă arheologie a conceptelor (precizează, de pildă, că, în accepția lui Stuart-Mill, conotația era echivalentă cu semnificația, iar denotația cu referința, în timp ce pentru Bloomfield ambele reprezentau fenomene ale semnificației, denotația fiind sinonimă cu sensul de bază al cuvântului, iar conotația presupunând asocierea stabilă a unui sens derivat cu semnificația primă), însă o oarecare imprecizie persistă, în primul rând pentru că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este, prin definiție, unul ambiguu. Autorul schițează, ce-i drept, o scurtă arheologie a conceptelor (precizează, de pildă, că, în accepția lui Stuart-Mill, conotația era echivalentă cu semnificația, iar denotația cu referința, în timp ce pentru Bloomfield ambele reprezentau fenomene ale semnificației, denotația fiind sinonimă cu sensul de bază al cuvântului, iar conotația presupunând asocierea stabilă a unui sens derivat cu semnificația primă), însă o oarecare imprecizie persistă, în primul rând pentru că povestea „vicisitudinilor denotării”199 este mult mai lungă decât s-ar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acesta s-ar fi oprit doar asupra accepțiunilor strict necesare în economia demonstrației sale, vom constata că o anume imprecizie se menține. În plus, atunci când deconstruiește (parțial) opozițiile dintre diferitele limbaje pornind de la constatarea că toate sunt deopotrivă spații ale denotației și ale conotației („Denotația și conotația caracterizează deopotrivă vorbirea cotidiană, proza, poezia, limbajul științific”200), criticul selectează mai cu seamă acele argumente care par a da câștig de cauză valorilor denotative. În realitate, toată această discuție capătă relevanță tocmai prin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oprit doar asupra accepțiunilor strict necesare în economia demonstrației sale, vom constata că o anume imprecizie se menține. În plus, atunci când deconstruiește (parțial) opozițiile dintre diferitele limbaje pornind de la constatarea că toate sunt deopotrivă spații ale denotației și ale conotației („Denotația și conotația caracterizează deopotrivă vorbirea cotidiană, proza, poezia, limbajul științific”200), criticul selectează mai cu seamă acele argumente care par a da câștig de cauză valorilor denotative. În realitate, toată această discuție capătă relevanță tocmai prin jocul imprevizibil al raporturilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
funcțiile. Îndată ce părăsim zona „de frontieră” și ne aventurăm în spațiul delimitărilor tranșante, se instaurează o anumită circularitate, ne pândește, cu alte cuvinte, capcana cercului vicios din logică. Dacă, de pildă, este în afara oricărui dubiu faptul că transformarea conotației în denotație reprezintă în limba uzuală un fenomen curent, dacă multe expresii metaforice căzute în spațiul public își diminuează sau chiar își pierd valoarea conotativă, ne putem întreba dacă reciproca nu este și ea, în egală măsură, valabilă: nu cumva transformarea denotației
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
denotație reprezintă în limba uzuală un fenomen curent, dacă multe expresii metaforice căzute în spațiul public își diminuează sau chiar își pierd valoarea conotativă, ne putem întreba dacă reciproca nu este și ea, în egală măsură, valabilă: nu cumva transformarea denotației în conotație este un fenomen la fel de frecvent? Și nu cumva acesta este spațiul îngust prin care conotația se strecoară chiar în cele mai transparente texte? De fapt, către această concluzie pare să conducă și investigația lui Gh. Crăciun, dar uneori
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
apropierea poeziei de statutul prozei ficționale. Să ne amintim de oroarea pe care i-o stârnea lui Mallarmé arta evocării, produs al unei imaginații extensive, exersată cu consecvență de prozatorii naturaliști din speța lui Zola. Din această perspectivă, distincției conotație/denotație îi putem substitui - poate cu mai mult temei - distincția dintre liric și epic: În ultimă analiză separarea de către simboliști a poeziei de tot ceea ce nu e ea însăși (ca să revenim la cunoscuta frază a lui Valéry) reprezintă, de fapt, separarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Întorcându-ne acum la poezia lui Robert Creeley, citată mai sus, nu putem să nu observăm că între un text de acest tip și Sonetul în X al lui Mallarmé, să spunem, este o distanță greu de ignorat, dar binomul denotație/conotație se dovedește, de departe, insuficient pentru a explica specificul celor două moduri poetice. Mai adecvat, în aparență, din punctul de vedere al terminologiei cel puțin, se dovedește cuplul cvasi-sinonim tranzitiv/reflexiv, împrumutat din binecunoscutul studiu al lui Tudor Vianu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare”219. Cele două categorii stabilite de Tudor Vianu intră într-o relație de sinonimie parțială cu altele, discutate pe larg mai devreme (conotație/denotație), cu deosebirea că se dovedesc oarecum mai flexibile. Ceea ce ne propunem în continuare este o rapidă trecere în revistă a modului în care poezia eșuează (parțial) în tentativa de a rămâne fidelă realității, de a fi, cu alte cuvinte pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
apare două situații: * primul sistem (ERC) devine planul expresiei sau semnificantul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau (ERC) R C 1 ERC Este cazul denumit de Hjelmslev al semioticilor conotative pentru care primul sistem constituie planul denotației, iar cel de-al doilea al conotației. * primul sistem (ERC) devine planul conținutului sau semnificatul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau E R (ERC) 1 ERC Este cazul metalimbajelor în care planul conținutului este constituit dintr-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Carnap) designatum (Morris, 1938) significatum (Morris, 1946) semnificat (Saussure) conotație (Stuart Mill) imagine mentală (Saussure, Peirce) conținut (Hjelmslev) stare de conștiință (Buyssens) B semn (Peirce) obiect (Peirce) simbol (Ogden-Richards) A C denotatum (Moris) vehicolul semnului (Morris) Bedeutung (Frege) expresie (Hjelmslev) denotație (Russell) representamen (Peirce) extensiune (Carnap) semă (Buyssens) semnificant (Saussure) (cf. și U. Eco, 1988: 39) Într-o perspectivă diacronică îl putem situa pe Ferdinand de Saussure în contextul psihologiei asociaționiste și al sociologiei lui Durkheim (G. Mounin îl considera pe
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
clandestină în formularea lui Vance Packard sau cea subliminală acționînd la nivelul subconștientului) criticat pentru capacitatea sa manipulatorie, investigația semiotică a instituit într-o primă etapă conceptele de conotație și ideologie drept cheia analizei mesajului publicitar. Conceptele lui Hjelmslev de denotație și conotație i-au permis lui Roland Barthes să construiască modelul trinivelar al reclamei (1964 Rhétorique de l'image) în care interferează: • mesajul lingvistic (numele mărcii, în speță pastele Panzani și comentariul verbal); • mesajul iconic denotativ (imaginea fotografică a obiectului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
8.2. Retorica lingvistică. Semiotica sau semiologia ca privire nouă asupra sensului (diferit focalizată) este poate alături de matematică limba latină a secolului al XX-lea. Problema ei este cea a responsabilității transplantării corecte a unor categorii lingvistice și poetice fundamentale. Denotație și conotație, metaforă și metonimie, sistem și proces, cod și mesaj, semnificant și semnificat reprezintă o infrastructură terminologică necesară edificării unei viziuni coerente, cu un aport indiscutabil de sistematicitate și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]