73 matches
-
al semnelor pe care le utilizăm se referă la capacitatea acestora de a descrie proprietățile denotatului, iar aspectul informativ are în vedere rolul (finalitatea) semnelor de a informa într-o manieră satisfăcătoare receptorul (sau receptorii) asupra a ceea ce constituie proprietățile denotatului.” (Sălăvăstru, 1995:146). Luând în considerare distincția dintre termeni vagi și termeni non vagi, am putea spune că predomină, în acest caz, termenii non-vagi, consecința fiind aceea că intervențiile discursive prezintă claritate și precizie referențială. Determinăm și o modalitate referențială
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mobilității sociale, ale grupurilor mici, disonanța cognitivă etc.), precum și teorii cu nivel de generalitate minim (enunțuri empirice adevărate aici și acum). Teoriile constau din enunțuri referitoare la relațiile dintre variabile și explicarea acestor relații cu ajutorul unor concepte nereferențiale (al căror denotat nu este direct observabil). Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităților de existență, propuneri de intervenții pentru situațiile deficitare prezente sau preconizate etc., ceea ce demonstrează ca ea are preponderent o funcție practică. Activitatea practică în sociologie înseamnă, de fapt
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
al semioticii instituit în 1909 de Ch. S. Peirce. Potrivit acestui filozof, există trei tipuri de semne - iconi, indici și simboluri-, dintre care iconii se află într-un raport de reprezentare cu realitatea exterioară, deoarece reprezintă aceeași proprietate ca obiectul denotat. Astfel, unele semne de scriere de tipul ideogramelor egiptene și chinezești par a fi avut un raport de icon cu realitatea desemnată. Pe lîngă semnele iconice non-lingvistice (precum imaginea și eșantionul), există în mod obișnuit, în cazul onomatopeelor, o asemănare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se creează într-un moment concret între expresia lingvistică și obiectul sau situația extralingvistică, fiind distinctă de relația reprezentată de denotație, ce se stabilește între expresie și întregul reprezentat de clasa obiectelor pentru care ea este semn, clasa respectivă constituind denotatul expresiei. Întrucît referința este orientată spre referent, ea este în măsură să releve informația oferită de discurs prin raportarea la realitatea pentru care a fost construit, în a n a l i z a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și ordinea prezentării lor, 2) relațiile dintre durata evenimentelor povestite și lungimea povestirii care le este consacrată, 3) relațiile dintre numărul de produceri ale unui eveniment și numărul notărilor lui în cadrul povestirii. Aceste fenomene reflectă, în principiu, trecerea de la evimentele denotate (care reprezintă istoria), la enunțarea povestirii (care este narațiunea) și obținerea produsului sintactic și semantic al actului narativ care reprezintă povestirea. V. actualizare, ascendență, aspect, cronogeneză, descendență, fluență a discursului, tensiune, topogeneză. GUILLAUME 1964; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
casă. Această întîmplare ar putea fi esențială în cadrul intrigii, chiar și în fața următoarelor două contra-argumente: 1. În nici una din propozițiile următoare nu este numit bărbatul, deși se pare că este cunoscut: personajele esențiale pentru desfășurarea intrigii sînt de obicei denotate (prin nume, profesie, caracteristici distinctive) într- un mod mai specific decît aici. 2. Personajele importante și acțiunile lor importante nu sînt de obicei menționate și apoi imediat înlăturate. Există de obicei „un principiu de a urmări pînă la capăt”, astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
au un manager bun. Din păcate, manager bun nu am întâlnit, iar cu cei de-al doilea sunt cluburi care nu duc lipsă de asemenea specimene. (www.porumbei.ro, comentariul unui cititor) În GD cei de-al doilea, pluralul entității denotate este exprimat prin articolul definit cei, care suplinește incapacitatea numeralului ordinal de a exprima pluralul. Articolul definit și numeralul ordinal sunt legate prin prepoziție, deoarece, din cauza nepotrivirii trăsăturilor lor de număr (plural vs. singular), cei doi termeni nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sumedenie s-au pierdut. (enunțul este insuficient semantic) b. O sumedenie de informații s-au pierdut. Și unele substantive puternic referențiale (clasa A) pot fi extinse prin asociere cu un grup prepozițional care aduce precizări suplimentare referitoare la membrii grupului denotat. Substantive ca armată sau guvern pot fi extinse, iar substantive ca tineret, brădet, frunziș nu pot fi extinse: (31) a. o armată de mercenari de toate naționalitățile b. un guvern de liberali și conservatori (32) a. *un tineret de adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referitoare la acordul la plural al sintagmelor partitive cu substantive colective poate fi aplicată și la acordul sintagmelor partitive cu N2 la plural (O parte din studenți au venit). Cuantificatorul partitiv exprimă suma părților minimale din care este alcătuită entitatea denotată de N2 (nominalul cuantificat). În denotația substantivelor numărabile la plural regăsim ca părți minimale entități atomice (studenți = student + student + student etc.), astfel încât sintagma partitivă exprimă suma unor entități atomice (o denotație de tip +plural). Prin urmare, acordul la plural al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cuantificatorul tot: (47) a. Studenții nu au venit. b. Toți studenții nu au venit. Cu alte cuvinte, (46)a se referă la mai mulți studenți, nu la unul singur. Predicatul nu a venit se aplică mai multor entități (tuturor studenților denotați de GD studenți). Acordul la plural are astfel o motivație semantică ("sunt mai mulți studenți care nu au venit"). Acordul la plural este posibil și în absența lui N2 plural, dacă acesta este subînțeles sau recuperat anaforic, din context: (48
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
între acordul cu N1 și acordul cu N2, în funcție de mai mulți factori. Acordul la plural cu sintagmele partitive (Au venit o parte dintre studenți) are explicații semantice: cuantificatorul partitiv (o parte) exprimă suma părților minimale din care este alcătuită entitatea denotată de N2 (nominalul cuantificat). În denotația substantivelor numărabile la plural regăsim ca părți minimale entități atomice (studenți - student + student + student etc.), astfel încât sintagma partitivă o parte din studenți exprimă suma unor entități atomice (o denotație de tip +plural). Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trei subtipuri: cauzativizare ascunsă, agentivizare, tranzitivizare. La Kittilä (2009: 70), cauzativizarea este o primitivă lingvistică. Autorul observă că toate limbile au o anumită modalitate formală de a semnala faptul că un Agent sau un Cauzator extern este introdus în evenimentul denotat. 5.3.2. Detranzitivizare/Anticauzativizare Analiza de acest tip apare în numeroase studii, dintre care voi prezenta pe scurt câteva și apoi mă voi opri asupra modelelor de analiză propuse de Gennaro Chierchia și Tanya Reinhart (și coautori) și a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
denumit nu și conceptul trimițând spre clasa din care acesta s-a desprins, asumându-și-o dar fără a o mai reprezenta. Prin substantive proprii obiectul se reprezintă pe sine însuși. În consecință, substantivele proprii nu au sens4 ci numai denotat și semnificație, rezultând din raportul cu semnificantul. Denotatul rămâne stabil dar semnificația variază în funcție de vorbitor și de situația de comunicare, pe de o parte, de realizarea individuală și de raporturile în care poate intra semnificatul, pe de alta. Denotatul substantivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care acesta s-a desprins, asumându-și-o dar fără a o mai reprezenta. Prin substantive proprii obiectul se reprezintă pe sine însuși. În consecință, substantivele proprii nu au sens4 ci numai denotat și semnificație, rezultând din raportul cu semnificantul. Denotatul rămâne stabil dar semnificația variază în funcție de vorbitor și de situația de comunicare, pe de o parte, de realizarea individuală și de raporturile în care poate intra semnificatul, pe de alta. Denotatul substantivului propriu Andrei, de exemplu, rămâne același pentru un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai denotat și semnificație, rezultând din raportul cu semnificantul. Denotatul rămâne stabil dar semnificația variază în funcție de vorbitor și de situația de comunicare, pe de o parte, de realizarea individuală și de raporturile în care poate intra semnificatul, pe de alta. Denotatul substantivului propriu Andrei, de exemplu, rămâne același pentru un grup restrâns de vorbitori care folosesc acest nume pentru o anumită persoană, dar, pe de o parte, pronunțarea semnificantului diferă în funcție de situația de comunicare, pe de alta, substantivul poate fi raportat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de situația de comunicare, pe de alta, substantivul poate fi raportat, prin semnificant, într-o perspectivă etimologică, la sensul de ‘bărbat’ din greaca veche al substantivului comun ahdraz, prin care s-a motivat substantivul propriu Andreaz. Deosebiri semantice Având numai denotat nu și sens, substantivele proprii doar denumesc obiectele, în timp ce substantivele comune le și descriu: moșneag = om + caracteristica vârstei miner = om + caracteristica profesiunii casă = obiect + caracteristica finalității tren = obiect + caracteristica finalității Substantivele proprii pot fi interpretate ca elipse: elipsa numelui clasei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintr-un text literar, al doilea este ciudat, chiar o parodie. Adjectivele de tipul străveziu (limpede, cristalin...) aparțin tocmai unui ansamblu deosebit: nu sunt adjective clasificante de culoare (precum albastru, roșu...), nu desemnează nici o proprietate obiectivă, ci îi conferă obiectului denotat o valoare estetică pozitivă și traduc o "impresie". Acest grup de adjective întrebuințate doar ca non-clasificante nu aparțin unui sistem de gradare, de comparare, dar nici nu țin de ceea ce ar presupune o obiectivare cantitativă: de aici, imposibilitatea unui enunț
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
analizei structurale a discursului didactic, vom menționa mai întâi tipuri de semne grupate de Constantin Sălăvăstru 92 după două criterii de clasificare: 1) după criteriul semnificării, semnele se împart în: a) designative: dau receptorului o descriere a obiectului sau situației denotate; b) prescriptive: asigură receptorului o descriere a modului cum trebuie să se comporte cu obiectul sau în situația denotată în vederea unei acțiuni eficiente; c) apreciative: oferă o descriere a calităților obiectului sau situației denotate în raport cu valoarea de satisfacere a acestora
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
criterii de clasificare: 1) după criteriul semnificării, semnele se împart în: a) designative: dau receptorului o descriere a obiectului sau situației denotate; b) prescriptive: asigură receptorului o descriere a modului cum trebuie să se comporte cu obiectul sau în situația denotată în vederea unei acțiuni eficiente; c) apreciative: oferă o descriere a calităților obiectului sau situației denotate în raport cu valoarea de satisfacere a acestora; d) formative: se manifestă ca ,,determinatori" (,,de aceea", ,,este"), ,,conectori" (,,dacă... atunci"), ,,modori" (,,imposibil", ,,absurd"). 2) după criteriul de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o descriere a obiectului sau situației denotate; b) prescriptive: asigură receptorului o descriere a modului cum trebuie să se comporte cu obiectul sau în situația denotată în vederea unei acțiuni eficiente; c) apreciative: oferă o descriere a calităților obiectului sau situației denotate în raport cu valoarea de satisfacere a acestora; d) formative: se manifestă ca ,,determinatori" (,,de aceea", ,,este"), ,,conectori" (,,dacă... atunci"), ,,modori" (,,imposibil", ,,absurd"). 2) după criteriul de utilizare, menționăm semne: a) informative: informează despre proprietățile obiectului sau situației denotate; b) incitative: îndeamnă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
obiectului sau situației denotate în raport cu valoarea de satisfacere a acestora; d) formative: se manifestă ca ,,determinatori" (,,de aceea", ,,este"), ,,conectori" (,,dacă... atunci"), ,,modori" (,,imposibil", ,,absurd"). 2) după criteriul de utilizare, menționăm semne: a) informative: informează despre proprietățile obiectului sau situației denotate; b) incitative: îndeamnă la perfecționarea proprietăților de prelucrare a obiectului; c) evaluative: apreciază proprietățile de satisfacere ale obiectului; d) sistemice: organizarea semnelor în vederea producerii acțiunii. Discursul didactic ca microsemn este alcătuit din unități mici de discurs, care nu depășesc nivelul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
negație: 1) "Unii cosmonauți sunt sovietici" " Nici un cosmonaut nu este sovietic" (se schimbă calitatea și cantitatea propoziției); 2) "Iuri Gagarin este sovietic" "Iuri Gagarin nu este sovietic" (se schimbă numai calitatea propoziției). Numele are rolul de a denota un obiect. Denotatul unui nume este intenționat, unic și constant fiind înțelesul numelui respectiv. Nu poate exista nume fără denotat; de aceea, pentru a stabili că o expresie este nume, este suficient să arătăm că are denotat. Încă Frege a arătat că numele
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
rolul de a denota un obiect. Denotatul unui nume este intenționat, unic și constant fiind înțelesul numelui respectiv. Nu poate exista nume fără denotat; de aceea, pentru a stabili că o expresie este nume, este suficient să arătăm că are denotat. Încă Frege a arătat că numele nu pot fi caracterizate printr-un singur parametru. Pentru a explica existența a două tipuri de propoziții de identitate, necesare și contingente, trebuie să presupunem că, pe lângă denotat, un nume se caracterizează și prin
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este suficient să arătăm că are denotat. Încă Frege a arătat că numele nu pot fi caracterizate printr-un singur parametru. Pentru a explica existența a două tipuri de propoziții de identitate, necesare și contingente, trebuie să presupunem că, pe lângă denotat, un nume se caracterizează și prin sens. De exemplu, în vreme ce propoziția "Hesperus = Hesperus" este necesar adevărată, propoziția "Hesperus = Phosphorus" este contingent adevărată, deși cele două nume au același denotat. Diferența de modalitate între cele două propoziții se explică prin aceea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
propoziții de identitate, necesare și contingente, trebuie să presupunem că, pe lângă denotat, un nume se caracterizează și prin sens. De exemplu, în vreme ce propoziția "Hesperus = Hesperus" este necesar adevărată, propoziția "Hesperus = Phosphorus" este contingent adevărată, deși cele două nume au același denotat. Diferența de modalitate între cele două propoziții se explică prin aceea că "Hesperus" are un alt sens decât "Phosphorus". Sensul unui nume este natural (adică neintențional) și dinamic, schimbându-se în timp. De pildă, numele "Iuri Gagarin" a dobândit sensul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]