467 matches
-
dintre metaforele utilizate, Morgan asociază funcționarea unor organizații cu mașinile. Astfel, formele de organizare din perioada managementului științific clasic, de genul Uzinelor Ford sau organizațiile de tip birocratic (armata, administrația publică etc.), cu structuri fixe, reguli clare, scrise, activități repetitive, depersonalizarea, lipsa de inițiativă și creativitate sunt modalități prin care, într-adevăr, angajații funcționează ca niște piese, rotițe în angrenajul unor subansamble (departamente, secții) care, la rândul lor, îndeplinesc funcții în cadrul mașinii care este organizația. „Modul mecanicist de gândire” (Mechanical way
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Numai că se rupe parcă ceva atunci când o idee, în jurul căreia ne-am regăsit ceva din identitatea personală, trebuie smulsă "din noi". Asta și din cauza discretei ambiguități a modului în care "se" raportează la idei: ni se solicită o continuă depersonalizare față de ale noastre în timp ce asistăm la o continuă personalizare a celor elaborate de alții (aparatul critic al oricărei lucrări fiind un bun argument în acest sens). Deseori nemulțumirea față de propria viață ne este dată de o inadecvată proiectare a ei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
curând vom vedea apărând Ghiduri de practică ale existenței, protocoale și îndrumări ce acoperă toate situațiile posibile de-a lungul unei vieți. Or, tocmai aceasta este esența unui regim penitenciar: a-ți trăi viața după regulile stabilite de alții; o depersonalizare a existenței. A vorbi înseamnă a te adresa altuia; ceea ce presupune a-l simți pe celălalt, a-i avea în vedere modul de-a fi. Orice act de vorbire ale la bază o ipoteză a interlocutorului, o anticipare a modului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atingă / cineva mai puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
întrebuințate în spectacol). După 1989, s-a simțit liber să-și pună în operă un proiect propriu: acela de a experimenta formule de prezentare scenică a muzicii tradiționale din regiunea sa, formule care să excludă mutilarea prin folclorizare, dar și depersonalizarea prin creolizări de tot felul (ambele fiind monedă curentă în România de azi). Pop este de asemeni capabil să-și remodeleze discursul muzical dependent de intențiile altui artist, apartenent unei culturi diferite - cu condiția ca aceste intenții să i se
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
psihologică și de "coexistență" a antinomiilor în același individ sau textul ne confruntă cu o sugestie semiotică puțin mai complexă? Răspunsul trebuie căutat în confesiunea introspectivă a ultimului narator, doctorul Jekyll însuși, analistul cel mai îndreptățit al teribilului fenomen de depersonalizare. Scrisoarea lui debutează, într-adevăr, cu descrierea opozițiilor native din interiorul personalității sale. Doctorul menționează, suficient de ambiguu, că, încă din copilărie, obișnuia "să-și ascundă plăcerile", dezvoltînd, în secret, o anumită duplicitate și, prin determinare, o dihotomie psihologică. Așa
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
virtuților. Aceasta nu se vrea exhaustivă și cuprinde În ordine, pozitiv: datoriile, virtuțile, stăpânirea de sine, moderația, eroismul, bunăvoința, dreptatea, iubirea aproapelui, spiritul de solidaritate, autoconservarea și sacrificiul de sine. Sub aspect negativ, schema deontologică a lui Paulsen cuprinde: egoismul, depersonalizarea. Paulsen consideră că sistemul datoriilor trebuie dezvoltat din sarcinile care rezultă pentru viața morală din relația cu binele suprem. Se deosebesc două grupuri: datorii individuale și datorii sociale. Virtuțile sunt diferite laturi ale vieții morale sau capacități ale caracterului, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la viața generală și la marile și permanentele sale valori și scopuri: viața egoistului este În mod necesar o viață săracă și amărâtă, chiar și atunci când aparent nu se distruge din cauza conflictului cu voința generală.” Contrar egoismului ar fi completa depersonalizare, nimicirea eului: „subordonarea la ceea ce este În vigoare și la general”. Împotriva acestei ipostaze social-umane, cu tenta ei de Înțelegere psihologică, Paulsen distinge „forța afirmării propriei personalități contra a ceea ce domină din afară, fie sub forma autorităților publice recunoscute sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pasă de nimic din ce se Întîmpla În jur, deși Kiki scîncea și behăia fără motiv la fiecare două minute. De această dată, pe pagina a treia era publicat un articol nesemnat, dar cu un conținut filosofic foarte profund, despre: Depersonalizarea prin personalizare. Ce ar fi putut Înțelege Marychka dintr-un asemenea articol, e greu de spus. Totuși, citea cu Înverșunare și Înțelegea ce voia ea. De fapt, era vorba despre depersonalizarea relațiilor publice. Unul din motivele majore ale corupției În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nesemnat, dar cu un conținut filosofic foarte profund, despre: Depersonalizarea prin personalizare. Ce ar fi putut Înțelege Marychka dintr-un asemenea articol, e greu de spus. Totuși, citea cu Înverșunare și Înțelegea ce voia ea. De fapt, era vorba despre depersonalizarea relațiilor publice. Unul din motivele majore ale corupției În domeniul public este personalizarea relațiilor dintre funcționari și cetățeni. Stabilirea unei relații personale constituie primul pas În inițierea unei complicități care scapă controlului social și poate conduce ulterior la tot felul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nedumerirea ei provenea din altă parte. Nu Înțelesese argumentul final al autorului anonim, potrivit căruia, În limba latină, persona Înseamnă mască și, prin urmare, măsura de aplicare a măștilor ar fi una de personalizare a funcțiilor, care va duce la depersonalizarea funcționarilor, Întrucît vor fi toți una și aceeași persoană. În rest, celelalte lucruri Îi erau destul de clare. Îi plăcuse mai ales faptul că polițiștilor li se vor confecționa niște măști cu aspect sever și hotărît - deoarece Marychka visa În secret
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aflat la volan, delectîndu-se cu creșterea vitezei vehiculului? O beție a vitezei, transpusă în alt registru? Îmbinîndu-se simțămîntul de ușurare, de „pierdere“ a greutății fizice precum a unui corp cufundat în apă, cu o eteroclită satisfacție a personalizării ce acompaniază depersonalizarea? „Acum scriu proză direct la computer, mereu pe aceeași senzație, este o competiție între limbă și corp, deși computerul nu pare făcut pentru corp, nu?, să scrii cu mîna înseamnă că scrii cu corpul, și îmi dau seama la sfîrșit
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
privind circulația actuală a valorilor aduc juxtapuneri uimitoare. Mărturisesc, nu-mi este comod să gândesc precum Alvin Toffler care considera că ne aflăm într-un sat planetar în care valorile se apropie, se cunosc, comunică, se pot influența. Riscul posibilei depersonalizări există. Nu în cazul personalităților autentice. Asta ne-o demonstrează octogenarul compozitor japonez Joji Yuasa, artist aflat în rezidență în cadrul ediției din acest an a „Săptămânii...“; o demonstrează pe parcursul unei creații absolut fabuloase, „Interpenetration II“ pentru doi percusioniști, componenți ai
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
și realizarea potențialului uman Viața independentă presupune nu doar abilitatea de a desfășura activitățile zilnice pe cont propriu ci, în primul rând, libertatea de alegere și de control al propriei vieți. În mod particular, viața în instituții caracterizată prin segregare, depersonalizare, rutină, servicii în grup și lipsa posibilității de a alege este în contradicție profundă cu ceea ce presupune viața independentă. Pentru a-și putea exercita pe deplin dreptul de a alege unde și cu cine să locuiască și de a
STRATEGIE NAŢIONALĂ din 6 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254256]
-
îndeplinească în mod adecvat atribuțiile cu privire la inspecția serviciilor sociale. Obiectiv specific 2: Dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități Descrierea situației: Viața independentă în comunitate poate avea loc doar în afara instituțiilor rezidențiale de orice tip. Mediul rezidențial este caracterizat prin depersonalizare, rigiditatea programului și a rutinei, tratamentul în bloc, izolarea și distanța socială, desfășurarea activităților comune în același spațiu sau abordarea paternalistă în privința furnizării serviciilor care duc la lipsa controlului asupra deciziilor de zi cu zi, lipsa libertății unei persoane
STRATEGIE NAŢIONALĂ din 6 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254256]
-
aparate de resuscitare, caz în care rafinamentul trece de la om la aparat, iar sănătatea devine o funcție care e pendinte de niște reglaje. Cine a apucat să zacă într-o secție de terapie intensivă știe cel mai bine ce înseamnă depersonalizarea: a fi anexa unor minuni ale tehnicii actuale, care fac din tine un angrenaj de constante vitale. Se modifică constantele, ești pe ducă, nu se modifică, mai ai o șansă. Ar fi greșit s-o privim pe Dora Petrilă ca
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
la tragediile colective, pe care și le asumă, printr-un fel de transfer șamanic, ca traume individuale) devenit - din slăbiciune proprie, dar și de nevoie - o fantoșă a societății de consum. Corupt de recompensa financiară și notorietatea imediată, el acceptă depersonalizarea, folosindu-și talentul și inteligența artistică, alienant și mediocru, pentru divertismentul maselor super-tehnologizate, mase lipsite de apetență pentru marea literatură, avide totuși, prin contrabalansare, de sitcom-uri, soap operas și show-uri fără adîncime spirituală. Eroul în cauză este conturat în
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
o globalizare alienantă. De aceea, investigația postmodernității trebuie să înceapă mereu cu asumarea crizei ipostasice, la nivel psihologic și cultural și, doar printr-o astfel grilă, să se treacă la hermeneutica "postmodernismului", care nu devine altceva decît o consecință a depersonalizării macrosistemice. În subsidiarul "terapiei" cînd nostalgice, cînd sarcastice, a lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic - tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker - devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia - ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
treacă de la „starea” de „produs cultural local” la cea de „produs cultural internațional”. „Geografia culturală și spirituală”, creionata de Heaney în opera să constituie, de multă vreme, punctul principal de interes pentru critică. Pierderea identității irlandeze (că simptom general al „depersonalizării” tuturor irlandezilor - și a lui Heaney însuși!) apare, în diverse forme codificate, în majoritatea cărților scrise pînă în prezent de poet. Chiar metaforă preferată de Dan Sociu că titlu pentru selecția românească - „țară mlaștină” - ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
necesară performanței: „Un autor care continuă să scrie «după ureche» după ce a lăsat în spatele lui adolescența, merge pînă unde poate, șansele lui fiind mult mai mari dacă se îmbogățește intelectual și sufletește”. Și nu în ultimul rînd are loc o „depersonalizare” a poetului, o discretă glisare spre figura Celuilalt, din imboldul unei obiectivități. Bunăoară această manevră, instinctiv „clasică”, de conviețuire, la începuturi, cu cerințele proletcultiste: „Constrîns să glorific mineri, zidari, oțelari și alte categorii de «oameni ai muncii», eu mă proiectam
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
asta (...) prea mare-i tăcerea de sub roșul apusului,/ apele-s mute și negre, orice mișcare a mîinii/ prin aer rămîne, ca scrisă” (Cina). Exercițiul scriptic i-ar putea produce „o rană mai mare”, în care ființa ar putea „îngheța” prin depersonalizare, vorbind despre sine „ca despre altcineva”. Are loc un impact între scriptorul care se livrează fatalmente formei și informalul vieții care-i asigură identitatea ontologică. Excedat de egalizarea lui cu textul, acesta tînjește după informal ca după o stare ingenuă
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
să fie hrăniți de altcineva, informează . O altă mărturie aparține lui Dumitru Popescu, fost important membru al Comitetului Central al PCR, care în memoriile sale, publicate după 1990, a creionat portretul-robot al lui Emil Bobu: “Bobu reprezintă un caz de depersonalizare dramatică. Nu știu cum îi arăta în realitate firea, dar, din nenorocire, i-a fost percepută, de la bun început, numai uriașa disponibilitate de subordonare. N-am mai întâlnit un om capabil să disimuleze în asemenea grad, să nu poată ieși nici un milimetru
Ponta îl compara pe Emil Boc cu Emil Bobu. Vezi povestea lui Bobu şi asemănările dintre cei doi () [Corola-journal/Journalistic/45551_a_46876]
-
ce ne succed. Să fie vorba de un reflex al epocii tulburate, dînd semne de epuizare a unui ciclu istoric? De o sforțare compensatoare a „originalității” cu orice preț, acompaniind extravaganțele ce se țin lanț în mass media? De o depersonalizare, de o reducție a ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale? De o depreciere a valorilor „înalte”, ducînd la un egotism cinic? Greu să mă opresc la una singură din asemenea cauze, la urma urmei verosimile, ori la altele ce
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]