58 matches
-
Sfat prețios (1952), Matca (1953), Un flăcău pe plac (1953), Povestiri (1955) ș.a. - sunt puternic afectate de obediența față de exigențele propagandistice impuse literaturii de oficialitățile din epocă. Sufocate de tezism, calitățile scriitoricești, ținând de talentul narării și de finețea observației, depistabile pe alocuri, nu conving. Astfel, Pâine albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist. Romanul echivalează cu o colecție de documente de partid, de indicații, instrucțiuni, norme, teze, obiective și sloganuri politice sumar romanțate, literaturizate rudimentar, conform
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu mai poate fi deosebit de ficțiune. Prezentul narațiunii s-ar situa în principiu pe la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
existenței: afectivitatea, preocuparea pentru realizarea profesională și, în general, umană (în versiunea eroismului nespectaculos și negrandilocvent, eroismul banalului), preocuparea pentru onoare, pentru demnitate, vocația pentru sacrificiu, dorința fiecăruia de a fi recunoscut, iubit și prețuit. Acest inventar sentimental și ideatic - depistabil la numeroși prozatori contemporani - e ilustrat cu mijloace narative nu deosebit de originale. Cărțile se articulează din șiruri de confesiuni, de monologuri și, mai ales, de ample dialoguri, de introspecții „raționate” și de rememorări comentate. Cam toți naratorii romanelor semnate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
și-au păstrat particularitățile, chiar dacă împărtășeau o platformă teoretică în linii mari comună. După destrămarea grupului, oniricii au evoluat în chip diferit (însuși doctrinarul o., D. Țepeneag, îl depășește, începând să cultive o modalitate derivată, textualismul), chiar dacă apartenența onirică rămâne depistabilă în scrierile lor. Perfect consecvent rămâne doar Leonid Dimov, unanim recunoscut drept „cel mai oniric” dintre toți. Un bilanț aproximativ al mișcării e schițat de Țepeneag într-un interviu din 1993: „Mișcarea onirică ne poate apărea acum ca o mișcare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
săi de generație, C. a dat, prin Povestea Marelui Brigand (2000; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), unul dintre solidele romane postmoderne din literatura noastră. Asemănarea lui relativă cu romanul parabolic și utopic îi ascunde în parte această identitate rară, totuși depistabilă: nu vechiculează o alegorie univocă, nu se sprijină și nici nu încearcă să acrediteze vreo „Mare Narațiune Totalizatoare și Raționalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. Povestea Marelui Brigand este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită și tehnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
documente biobibliografice) ar fi presupus și o influență a acestuia. Dar nu poate fi depistat în lirica lui G. (nici în cea erotică, nici în cea de meditație) fiorul metafizic specific creației blagiene. Câteva sunt coordonatele poeziei sale, adevărate laitmotive depistabile în mai toate cărțile: credința numai în viața de acum (adică în timp, nu în eternitate), încrederea în harul său, de unde și totala dependență de poezie („Știu, fără poezie aș păli”). Insidios, gândul morții îl face să implore patetic amânarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
gregari și când, în numele acestor idei sfinte”, sunt răscolite în indivizi pulsiunile cele mai elementare, mai primitive, mai nocive comunității, membrilor ei și tradiției ei formatoare?! Am insistat asupra acestor „false probleme”, dacă vreți - și falsitatea lor este nu ușor depistabilă, întrucât, fiecare, în parte, își are „raționalitatea” și uneori chiar argumentele ei convingătoare și „istorice” -, deoarece confuzia enormă a timpului prin care am trecut, noi, cei din anume generații biologice și culturale, mai bine-zis extrema și brutala „noutate” a vremurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Publicate de-a lungul anilor în diverse reviste de specialitate, cele mai importante studii de literatură română veche ale lui C. au fost adunate relativ târziu într-un volum impunător - Probleme de bază ale literaturii române vechi (1972). Mai greu depistabilă în lucrările apărute separat, ideea diriguitoare, ce exprimă limpede concepția și finalitatea spre evidențierea cărora tind toate compartimentele cărții, este aceea că literatura veche, constituind baza din care crește epoca modernă, fixează trăsăturile proprii matricei autohtone care, transmisibile la rândul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
Din care beau apă păsările, tămăduindu-se,/ Iubito, mai departe e luna, / Luna de care te reazimi ca de o piatră rotundă”. Caracteristice sunt și escapadele neoavangardiste ale lui P., care nu fac figură de acte de răsfăț livresc, fiind depistabile mai cu seamă în Alergarea copacului roșu (1985), care cuprinde și texte în proză, unele dintre ele de mare petulanță imagistică, aparent absurdă, de fapt criptat-expresivă, uneori cvasiurmuziene (în fond enigmatic-alegorice). Esențială este deschiderea religioasă, mai pronunțată în timp, însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
Janusz Radziwstt - nota mea, D.H.M.], [iar] cealaltă care a fost măritată de puțină vreme cu fiul lui Hmelnițki cazacul 310. A fost acest lux al veșmintelor domnești de Curte - de ceremonie îndeosebi - un dat ab initio al modei aulice românești (depistabil chiar în restituirile sărace pe care ni le poate pune la dispoziție arheologia costumară) sau a reprezentat - în condițiile împrumuturilor ce se făceau de la o „curte” la alta, de la o zonă la alta, și ale transferurilor de sugestii într-ale
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
filosofia greacă în forma și cu obiectivele sale pentru un gânditor și trăitor creștin, pe de alta că exista în tradiția clasică greacă o oportunitate unică de expresie a experienței și dogmei creștine. Rezultatul a fost extrem de nuanțat și greu depistabil la o simplă interogare a textelor produse în spațiul bizantin. Termenul filosofic grecesc, care atunci când a fost formulat a reprezentat mai întotdeauna o răsturnare și modificare esențială a înțelesurilor comune pe care limba greacă le cunoștea în folosirea sa curentă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sintaxă corectă, clară și rafinat elaborată, poemele nu reprezintă o „rebeliune” ori un act de frondă în ambianța epocii, în care P. - un manierist și un minor, însă un minor profund - e o figură secundară, chiar dacă inconfundabilă. Asemănări multiple sunt depistabile în opera lui, fie cu predecesori (Tudor Arghezi, Al. A. Philippide), fie cu contemporani (Leonid Dimov, Emil Brumaru, Tudor George ș.a.). Nu e vorba atât de înrâuriri propriu-zise, cât de convergențe ori coincidențe, explicabile prin apartenența la un context și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
un ritm destul de regulat -, dar întreaga lui creație e surprinzător de unitară, constantă, lipsită de evoluții sensibile. Poemele publicate în anii ’70 - ’80 se aseamănă cu cele din tinerețe - aceleași teme, același univers poetic, aceeași manieră, același timbru. Temele noi depistabile în poeziile de senectute vor fi cele firești: despărțirea de viață, trecerea universală, vanitatea vanităților, moartea privită cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
Ficțiunile sale au o rigurozitate întîlnită doar la Uwe Johnson". Cred că ceea ce ne izbește de la primele pagini în textul unui scriitor este întotdeauna amprenta lui specifică, marca lui de fabricație. La unii e mai pregnantă, la alții mai greu depistabilă. Eu i-am preferat totdeauna pe cei inconfundabili; dincolo de alte considerente - nu-mi permite nici timpul, nici spațiul, să intru în detalii - mă voi limita la stil, la scriitură. Autorii care m-au șocat de la prima frază - în calitate de traducător nu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
de venerație, dragoste și fascinație, ale unei fetițe față de profesoara ei conduc la o dublă nenorocire. Privirea necruțătoare a Ludmilei Ulițkaia detectează mișcarea acelor neînsemnate, infime resorturi sufletești care angrenează întregul mecanism uman, dezvăluind cele mai adânci și mai greu depistabile motivații ale acțiunilor umane, care sălășluiesc îndeobște în traume insesizabile la vârsta copilăriei, amplificate monstruos odată cu trecerea timpului. Astfel, lovită pe neașteptate de soțul ei, Evghenia Alekseevna (Fericita biata Kolîvanova) îi aruncă generalului Lukin un singur cuvânt - Penki -, numele unui
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
cîine. Spre liniștea tuturor. Și a lui, care-și prea binecuvintează soarta canina. În această superbă nuvelă - tradusă de Izolda Varsta și Serghei Varsta și publicată la Editură Mașină de scris - întîlnim un enorm avertisment concentrat aici în cîteva teme, depistabile apoi în operele ce vor urma. Ele vor exploda în zeci de nuanțe și forme fantastice că scriitura și nu vor înceta să vorbească despre aceleași cumplite realități. Nuvelă are și ea un fior tragic, filosofic, dublat în partea a
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
pentru rugăciune. Regele își descopere capul [...] - toată lumea se descopere. Regele își face cruce - toată lumea face-asemenea. Nici un zgomot, nici o mișcare, toate inimile au încetat de-a mai bate”. Similitudini ale textului caragialian cu întâmplarea istorică de peste un sfert de veac sunt depistabile atât la nivel de atmosferă și detalii, cât și în spiritul, tonalitatea festivă, în ideile din discursul suveranului și chiar în unele dintre formulările sale: „«Dumnezeu al românilor! zice Regele cu glas puternic - mulțumescu-ți pentru întregul meu popor și pentru
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
Mircea Moț Roman realist, marcat de amprenta structurilor specifice acestuia, Morome- ții nu-și refuză un anumit orizont „metafizic”, ușor depistabil în prezența lui discretă, căruia textul îi înlesnește posibilitatea de a fi perceput cu destulă ușurință. Deosebit de semnificativă rămâne în roman relația dintre două secvențe, mult comentate de altfel, în aparență fără legătură între ele: prima, în ordine cronologică, este
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
vieții, chiar dacă s-a petrecut numai o singură dată în trecut, a apărut din cauze naturale. În al doilea rînd, de vreme ce mecanismul selecției nu are alt scop decît asigurarea supraviețuirii și a reproducerii formelor de viața, el nu are direcție depistabilă. Viața evoluează în ea însăși în virtutea unei goane lipsite de finalitate. Și dacă scopul lipsește, atunci nu poți spune că există progres în cadrul peripețiilor vieții. E o desfășurare în gol a unor tendințe de supraviețuire, atît și nimic mai mult
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
Popovici. Dar și așa eu am îndoieli că „J” poate, în actuala formă, să apară undeva. Sunt cîteva afirmații în text cu insuficientă acoperire artistică pentru a nu fi reperate ca aluzii la adresa unor aspecte sau persoane contemporane. Și astea (depistabile la o nouă lectură) fac dificilă obligația tipăririi textului, chiar în perspectiva lunilor următoare. Cu aceste păreri, avansate pornind numai de la text, vă remit, conform dorinței dumneavoastră, manuscrisul, nu însă fără încrederea și dorința ca prozatorul Gheorghe Drăgan să fie
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Visu, Mitică Popescu, Lelia Ciobanu, Ovidiu Niculescu, Claudiu Istodor, Radu Zetu, Bogdan Talașman, Mihai Dinvale, Mihaela Rădescu, Vitalie Bantaș, Ion Lupu, intervențiile muzicale originale și pertinente ale Adei Milea au trecut rampa, dincolo de lipsa unei structuri mai organizate, unei organicități depistabile. Publicul unei săli obișnuite, și nu una de premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo cu
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
peut; et voilà pourquoi presque tous les amoureux sont ridicules" (Op. cit., p. 68). Putem vorbi, cu nuanțările de rigoare, de complexul ridicolului, ce comportă două laturi: motivul neputinței și motivul nepotrivirii. Aceste motive apar chiar la nivelul textului, dar sunt depistabile și în profunzimea lui. Nu izolăm aceste motive de dragul inventarierii, ci pentru a le sesiza funcția estetică, rostul lor în roman. Complexul neputinței, al lașității. Încă de la început, personajul se considera un neputincios din pricina deosebirii de vârstă. Se simte bătrân
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
I, 37, 30 noiembrie 1918). Cînd în noiembrie 1918 Depeșa revine la numele de Chemarea - după ieșirea din arenă a ... Arenei -, Costin preia în paginile sale cronica muzicală (în Contimporanul va semna, sporadic, astfel de comentarii, influențe ale „melomaniei” fiind depistabile și în textele propriu-zis literare). Pasiune... urmuziană - dar, după cum avenit precizează Geo Șerban, muzica „patronase” și începuturile artistice ale lui Vinea (prieten în adolescență cu Clara Haskil și elev - la pian - al surorii ei mai mari, Lily) și pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frecventă În studiile de caz și poate fi considerată o formă specială de serie temporală. Din nou, secvența cronologică se concentrează În mod direct asupra punctului forte principal al cercetării cazurilor menționat mai devreme - și anume faptul că evenimentele sunt depistabile Înapoi În timp. Nu trebuie să vă gândiți la Înșiruirea evenimentelor Într-o cronologie doar ca la un procedeu descriptiv. Procedura poate avea un scop analitic important - investigarea presupuselor evenimente cauzale -, deoarece succesiunea fundamentală cauză-efect nu poate fi inversată temporal
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]