26,387 matches
-
mai agreabilă decît orele de la Eurosport, dimineața, după prînz ori seara, cînd îi vedem pedalînd pe Armstrong și pe ceilalți. Și, dacă tot a venit vorba de ciclism, Turul României, încheiat nu de mult, s-a desfășurat într-un anonimat deplin. Televiziunile l-au ignorat. Publicul, la fel (Ce era pe șoselele Franței pare de domeniul fantasticului: mii de oameni, cu mașini, rulote, corturi, cu rucsacul în spinare, tineri, copii, familii întregi sosiți de cu seara ca să pîndească trecerea caravanei prin
Ce nu vedem pe micul ecran by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14986_a_16311]
-
să-și sacrifice viața pentru o alta mai înaltă. Dar în adâncul meu complicat n-a fost niciodată vorba să-mi las calea vieții mele, cât de neînsemnată ar fi fost ea. Caracterul meu extrem mă face să acord altuia deplină încredere, un sentiment cavaleresc, venind din modurile naturii mele. Chiar când problemele familiei păreau mai acute decât grija mea pentru a exprima ce mă frământă, m-am scindat în două persoane, trăind schizofrenic, două entități separate dureros, asumându-mi riscul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
al personajelor, cât al felului cum cuvintele devin teatru: procesul identificării se desfășoară la vedere, mișcarea, decorul, imaginea se înfiripă în imaginație: libertatea de a-ți alcătui propriul spectacol (care nu trebuie confundată niciodată cu arbitrarul) este cu atât mai deplină, cu cât punctele de pornire sunt mai precis definite. în serile următoare, pe micul spațiu lăsat liber de năvala spectatorilor - tinerii, indiferenți la protocol, s-au așezat pe jos - au citit/interpretat texte dramatice vedetele teatrului românesc, Marcel Iureș și
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
Iris Murdoch. Ionescu în țara tatălui vine după mult discutata Un trecut deocheat sau din 1999. Acolo, Cioran e judecat, cum s-a spus, pentru derapajele sale de dreapta din tinerețe și pus în fața grozăviilor pe care a ales în deplină libertate să le emită într-o perioadă, mult iubita perioadă interbelică, față de care ar trebui poate să ne arătăm mai mefienți. Mare greșeală din partea Martei Petreu... oamenii onorabili de astăzi sînt fie îndrăgostiți de mansarda lui Cioran, fie îi analizează
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
fuseseră refuzate în același timp știința scrisului și darul vorbirii își capătă glasul la contactul cu magicul obiect ascuns printre ruinele mănăstirii. I se păruse totdeauna că "puterea omenească stă în cuvinte" și se purtase față de ele "cu un respect deplin, ca și cum prin realitatea lor ele erau egale cu lucrurile" (p.22). Considerațiile lui Gauche, prezente în primele pagini ale cărții, relansează lectura Călătoriei..., pentru că ele sînt cele care dau cheia acestei căutări romanești. De fapt, marea taină a omenirii e
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
din S.U.A. ori din Europa de Vest (am văzut blocuri ce nu mai sînt locuite, transformate, unele, în azile pentru oameni fără adăpost, și la Paris, și la New York, și în alte părți). Pînă atunci ne vor oferi, zilnic, spectacolul celei mai depline lipse de confort și de gust, cu fațade înnegrite și jegoase, cu balcoane ciuruite, cu ferestre și uși meschine, de pe canatul cărora a căzut vopseaua, cu intrări prin curți dosnice, asemănătoare cu niște maidane, invadate de pubele ruginite din care
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
senzațională, Acasă se vorbește în șoaptă (Ed. Compania). Citind-o, îți dai seama că ezitarea celor care se tem de revelații dureroase e întemeiată. Cel mai zelos delator al lui Stelian Tănase e un prieten foarte apropiat, în care avea deplină încredere. În carte nu i se dă în clar numele, dar cum în mica noastră lume secretele nu pot fi ținute, un jurnalist l-a făcut public: Dan Oprescu, membru marcant al G. D. S. pînă de curînd, funcționar guvernamental la
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
pentru că, și din Eminescu și din Caragiale, Cioran a ales unica lor rațiune comună, scepticismul. Un scepticism încărcat de utopie (Eminescu) și un scepticism încoronat de amarul exilului (Caragiale). Plus liantul arghezian" etc. încă puțin și ajungeam la "Cioran, omul deplin al culturii române". Acest tip de a raționa cu marile vîrfuri ale literaturii este iarăși unul riscant. Este maniera de a percepe didactic cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
nu era lesne sesizabil și nici nu sugera prea ușor analogii cu altele. Când Virgil Mocanu i-a dedicat o monografie, la mijlocul anilor '80, după ce pictorul traversase decenii de căutări, experimente, dileme, el l-a pus sub semnul căutării-de-sine, cu deplin temei, fiindcă orice creator se caută în operă și nu-și menține în fond statutul decât continuând să caute și să dăruie din ce a găsit: mărturii sui generis, înțelesuri din lumea prin care i-a fost dat să treacă
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
de bine delimitate) lipsește tocmai cel mai important pentru o bună situare în modernitate - Renașterea. Consecințele sunt considerabile. Și nu numai prin faptul în sine - mari culturi nu o cunosc și asta nu le-a oprit să se exprime în deplină splendoare - ci mai ales pentru că această eschivă a creat un complex adânc de "vinovăție", mereu activat, mereu altfel denumit, dar ușor de recunoscut la originile sale. Al. Duțu, pe bună dreptate, reproșa "pașoptismului" apariția acestei nefericite "piedici" mentale. În efortul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină consonanță cu pașoptiștii. Abia după 1900 situația devine periculoasă. Pe de o parte, așa cum bine arată Nicolae Manolescu, G. Călinescu stabilește în Istoria literaturii... canonul modernității în literatura noastră (scoțând la iveală tot ceea ce putea intra în acesta din partea ei
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
mariaj al principiilor și o perfectă sinteză a contrariilor. Polii se unesc aici în mod profund, iar adversitățile aparente au o singură funcție: aceea de a asigura echilibrul și de a realiza comuniunea. Adică de a conferi întregului expresia lui deplină.
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa nu e decît aparent nihilistă, orbește desființatoare
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
mai mult decît "totalitarismul" vizat de Bernard-Henri Lévy, năzuința către o structură, către o consecvență firească. Năzuință vizibilă, între altele, și în cazul procesului (desigur simbolic și cîtuși de puțin totalitar, căci atari evenimente se înscriau într-un mediu al deplinei libertăți de conștiință!) intentat lui Maurice Barrès, care de la cartea sa, L'Homme libre, a ajuns propagandist la L'Echo de Paris, fiind socotit vinovat ca "un om ce devine, datorită voinței de putere, campionul unor idei conformiste, cu totul
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
decît oricînd. Se simte că povestea conjugală este deja clasată, judecată. Autorul nu mai are nimic de adăugat. în spatele patetismului, al descrierilor nesfîșite, al frazelor pline de "ah" și "of", stă ascunsă o femeie extraordinar de liberă, în cel mai deplin sens al cuvîntului. Și, în primul rînd, eliberată de căsnicie... La patru ani după căsătorie, își surprinde bărbatul în pat cu o soră a ei, Nellie. între Maruca și Mihai începe din acel moment o relație de fațadă (pentru că el
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
din competiție și a reușit să asigure un prestigiu și un profil distinct Berlinalei, nou-numitul director Dieter Kosslick a preferat un stil de conducere colegial, invitînd practic la o masă rotundă pe responsabilii celorlaltor secțiuni ale Festivalului și într-un deplin glasnost au hotărît în comun asupra repartizării filmelor pe cele trei secțiuni principale - Competiție, Panoramă și Forum. Desigur, așa ai oricum asigurată scuza, că decizia a fost colectivă... Iar cînd pui drept motto al Festivalului și deviza "Accept Diversity" chiar
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
-ul valsează languros, obraz lângă obraz, cu partidul majoritar. Rareori am avut un mai jenant sentiment că prea mulți dintre reprezentanții etnii-lor din România sunt fericiți să joace în libertate rolul de "națiuni conlocuitoare", și nu de cetățean cu drepturi depline. Sigur că la mijloc e și trădarea liderilor, ahtiați de putere și dornici să-și consolideze poziția în partid arătând ca pe niște trofee grăunțele scăpate printre degetele Marilor Stăpâni. Concluzia tristă a ultimelor luni este că democrația e sabotată
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
vremii, dar și de ideile Înaintate care adoptau și nu se sfiau să le cultive chiar pe cele mai revoluționare, fapt ce-i dăduse tăria să refuze cele patru milioane de franci pe care, tocmai spre a-i confirmă Împăcarea deplină, Împăratul Napoleon al treilea i-i oferise. Unii spuneau că erau frați de lapte, mama ei fiind doica celui care ajunsese Împărat. Alții se Îndoiau de aceasta, diferența dintre ei fiind de vreun an și ceva. Un singur lucru era
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
cuvîntului și narativ în accepțiunea creatorului de scenarii inițiatice, el conservă ceva, în ordine morală, dar și în gîndirea sa artistică și în expresia plastică, din traseul de-a lungul speciilor pe care un embrion îl parcurge pînă la exprimarea deplină a proprei identități. Numai că în timp ce imaginea evoluționistă și cea creaționistă depășește regnurile inferioare și se purifică formal conform unui program dinainte stabilit, lumea lui Victor Brauner este permanent mutidirecțională, mereu ambiguă și polimorfă pînă în pragul coșmarului. Simultaneitatea umanului
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
a poetului nu-i atenuează spiritul de independență, voința de a-și marca un traseu personalizat. Dimpotrivă, e un instrument eficace al unei atari aspirații, îngăduindu-i delimitări, opțiuni, strategii care-l situează pe eșichierul epocii literare în curs, în deplină conștiință de cauză. Tocmai această postură de poeta doctus (numai condeiele insuficient receptive, sumar instruite, retardate mai sînt dispuse a vedea într-însa o alternativă păguboasă la "inspirația" ce ar trebui să cînte aidoma unei ciocîrlii ivite prin generație spontanee
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună pereche ridiculizării culorilor naționale prin folosirea lor în exces, i.e. pe băncile din parcuri sau pe coșurile de gunoi tricolore. Gafa academică nu ar fi fost însă deplină fără formele aberante, artificiale, ale prezentului verbului "a fi": sunt (lat. sum), suntem (lat. sumus), sunteți (lat. estis!). Abia la persoana a III-a plural se respectă forma originară, cea latină. Și asta e doar partea cel mai puțin gravă
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
cu pricina la Tv.! Nici prin marginea de jos a capului nu ne trecea ideea că vom plînge după programele de odinioară. Ho, ho, ho! Să ne întoarcem la Revelionul tv 2003. Doar vulgaritatea unor alde Garcea a întrecut completa, deplina, absoluta, teribila și oribila lipsă de idei a realizatorilor. Nimica-nimicuța, preț de ore și ore, pe toate lungimile de undă. Antena 1 a repetat stupida și populista idee de anul trecut: cum ar fi să facă Revelion în familie. Cu
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
a elementelor slăbește în interiorul compoziției, iar direcțiile centrifuge înlocuiesc, pe nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. în cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele își asumă o deplină autonomie și încep să circule în libertate, asemenea electronilor vagabonzi care au scăpat de sub determinarea gravitațională a nucleelor. Este momentul în care Ion Gheorghiu își redescoperă Grădinile. Conversația cu Arcimboldo sfîrșește prin a fi o conversație cu sine însuși, o
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
pirandellist" țin de universul cunoștințelor ei. Ediția debutează cu o cuprinzătoare, documentată și sistematică prefață, intitulată Izabela Sadoveanu: trei decenii de critică literară, descriere a traseului întâmplărilor din viața scriitoarei, datele unei cronologii sever controlate, în care selecția este în deplină complementaritate cu întregul. Margareta Feraru formulează multiplu prezența Izabelei Sadoveanu în lumea literelor române. Prefața ca și componentele celor două volume ale ediției oferă, pe lângă textele ca atare, realitatea unei biografii spirituale, fiind implicat aici portretul și autoportretul singular al
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
pământul s-a înfrumusețat și acoperit cu florile cele mai frumoase". Este amintit trandafirul de Ierihon, care deși în tot timpul anului este uscat, înflorește în noaptea Nașterii Mântuitorului. Sunt amintiți, iarăși, arbori miraculoși în Anglia și Franța. Până la constituirea deplină a obiceiului bradului de Crăciun, se puneau pe la case, în Germania, smocuri înverzite, crengi de cireș sau de vișin. Mai târziu, ramurile de brad au fost împodobite cu flori de hârtie și cu panglici. Telegraful român (23 decembrie 1899/4
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]