44 matches
-
caută În hrană substanțele de rezervă acumulate de plantă ori alt animal. Ele, adică glucidele, acizii grași și aminoacizii, sunt păstrate ca derivați inaccesibili direct, anume amidon, grăsimi, respectiv proteine. E necesară deci, pentru utilizarea În metabolism, o prelucrare, o depolimerizare, lucru pe care-l face o serie de enzime specifice În cursul digestiei. Dar același lucru se obține, pe cale fizico-chimică, prin fierbere ori prăjire. Cu alte cuvinte, evoluția obișnuințelor culinare ale omului Înseamnă deplasarea acestei depolimerizări din interiorul lui, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
metabolism, o prelucrare, o depolimerizare, lucru pe care-l face o serie de enzime specifice În cursul digestiei. Dar același lucru se obține, pe cale fizico-chimică, prin fierbere ori prăjire. Cu alte cuvinte, evoluția obișnuințelor culinare ale omului Înseamnă deplasarea acestei depolimerizări din interiorul lui, În exteriorul lui, din stomac În bucătărie. În consecință, “constelația” enzimatică a omului actual e modificată, măcar cantitativ, față de cea a omului primordial. Cum om putea digera eficient carnea crudă cu atât de puțină enzimă specifică? E
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
difere sau nu prin compoziția chimică. În cazul poliamidelor sau copoliamidelor, există posibilitatea ca deșeurile să fie regranulate și reutilizate/reintegrate în circuitul tehnologic. O altă variantă de reciclare constă în degraderea chimică a deșeurilor polimerice de proveniență industrială. Prin depolimerizare, macromoleculele sunt descompuse până la nivelul de monomeri și oligomeri, ce se pot constitui drept materii prime sau aditivi pentru alte materiale/tehnologii. Depolimerizarea este o metodă frecvent folosită în cazul deșeurilor de fibre de PA 6 pentru a obține caprolactamă
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
tehnologic. O altă variantă de reciclare constă în degraderea chimică a deșeurilor polimerice de proveniență industrială. Prin depolimerizare, macromoleculele sunt descompuse până la nivelul de monomeri și oligomeri, ce se pot constitui drept materii prime sau aditivi pentru alte materiale/tehnologii. Depolimerizarea este o metodă frecvent folosită în cazul deșeurilor de fibre de PA 6 pentru a obține caprolactamă regenerată. Wesolowski și Grzebieniak au întreprins cercetări asupra procesului de degradare hidrolitică a deșeurilor de PA 6, în scopul obținerii de oligomeri (caprolactamă
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
cu succes în sinteza directă a copoliamidelor. Procesul de degradare al PA 6 s-a realizat în autoclavă, sub acțiunea temperaturii (220-250 °C) și a presiunii (0,6 MPa), într-un interval de timp de 0,5 până la 4 ore. Depolimerizarea s-a desfășurat în prezența apei și a unor acizi: fosforic (AF), adipic (AA), tereftalic (AT) și sebacic (AS). În urma procesului de degradare hidrolitică au rezultat produșii cu masă moleculară mică: CL, HMD (hexametilendiamină) și săruri 6T (săruri ale hexametilendiaminei
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
fosforic (AF), adipic (AA), tereftalic (AT) și sebacic (AS). În urma procesului de degradare hidrolitică au rezultat produșii cu masă moleculară mică: CL, HMD (hexametilendiamină) și săruri 6T (săruri ale hexametilendiaminei cu acidul tereftalic). Sinteza de copoliamide din monomeri obținuți prin depolimerizare a fost realizată în autoclavă la 260 °C și o presiune de maximum 0,6 MPa. Au fost studiate trei variante de sinteză: − varianta I - durata procesului de sinteză a fost de 6 ore, dintre care 4 ore a fost
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
solubilitate și comportarea față de îmbibarea cu dizolvanți. Prezența legăturilor β-glicozidice între unitățile elementare ale catenei macromoleculelor de celuloză determină stabilitatea ei scăzută la acțiunea agenților de hidroliză. Acțiunea acestora sau a apei la temperatură înaltă determină ruperea legăturilor glicozidice și depolimerizarea completă la glucoză. Lignina este un polimer natural cu structura aromatică cu rol important în cimentarea polizaharidelor din pereții celulari ai plantelor superioare, ceea ce asigură creșterea rezistenței mecanice și sporirea stabilității lor la acțiunea microorganismelor și enzimelor. Studiul proceselor de
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
derivată din glicoliza anaerobă. Glucoza fiind principalul nutriment utilizat ca sursă energetică fără participarea O2, degradarea sa glicolitică până la stadiul de acid piruvic determină formarea a două molecule de ATP pentru fiecare mol de glucoză consumată. Când glucoza provine din depolimerizarea glicogenului, randamentul energetic al glicolizei anaerobe este de 3 molecule de ATP. Diferența de 1 moleculă de ATP se datorează faptului că în timp glucoza, ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
al glicolizei anaerobe este de 3 molecule de ATP. Diferența de 1 moleculă de ATP se datorează faptului că în timp glucoza, ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului intră în glicoliză sub formă deja fosforilată. De aceea, cea mai bună sursă de energie în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa O2 în acid lactic, care difuzează din celulele musculare în lichidul interstițial
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
medie a energiei de activare este cuprinsă între 24,8238,31 kJ/ mol-1. Stadiul II este stadiul principal de descompunere al copolimerului când, la peste 220 °C are loc o pierdere în greutete între 38-77%, descompunere atribuită procesului aleator al depolimerizării. Diferențele mari între valorile energiei de activare (Ea) din stadiul II (73,56 kJ/ mol-1 pentru Co-2 și 118,22 kJ/ mol-1 pentru Co-1) nu pot fi explicate doar ca effect al degradeării termice în condiții neizotermice, ci și pe
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
41/ . Variația sinuoasă a energiei de activare funcție de gradul de transformare ,α, ( figura 9) pentru copolimerii Co-1 și Co-2 indică un mare număr de schimbări în timpul procesului de degradare. Creșterea sau descreșterea lui Ea poate fi atribuită proceselor competitive sau depolimerizărilor care au loc în condiții nestaționare. Descreșterea Ea este deasemeni cauzată de pierderea compușilor de degradare, formați prin ruperea grupărilor funcționale atașate catenei copolimere. Pentru copolimerii Co-3 și Co-4, curbele Ea — α au valori aproximativ constante cuprinse între 0,2
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
insolubil în etanol B. pH-ul soluției 10 % │5,0 până la 7,0 C. Precipitare cu │ polietilenglicol 600 Se adaugă 2 ml polietilenglicol 600 la 10 ml │soluție apoasă 2 % de pullulan. Se formează un │precipitat de culoare albă D. Depolimerizare cu pullulanază Se pregătesc două eprubete, fiecare cu câte │10ml soluție 10 % de pullulan. Se adaugă │0,1 ml soluție de pullulanază cu activitatea de │10 unități/g într-o eprubetă, iar în cealaltă │0,1 ml apă. După incubare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214616_a_215945]
-
insolubil în etanol B. pH-ul soluției 10 % │5,0 până la 7,0 C. Precipitare cu │ polietilenglicol 600 Se adaugă 2 ml polietilenglicol 600 la 10 ml │soluție apoasă 2 % de pullulan. Se formează un │precipitat de culoare albă D. Depolimerizare cu pullulanază Se pregătesc două eprubete, fiecare cu câte │10ml soluție 10 % de pullulan. Se adaugă │0,1 ml soluție de pullulanază cu activitatea de │10 unități/g într-o eprubetă, iar în cealaltă │0,1 ml apă. După incubare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214606_a_215935]
-
insolubil în etanol B. pH-ul soluției 10 % │5,0 până la 7,0 C. Precipitare cu │ polietilenglicol 600 Se adaugă 2 ml polietilenglicol 600 la 10 ml │soluție apoasă 2 % de pullulan. Se formează un │precipitat de culoare albă D. Depolimerizare cu pullulanază Se pregătesc două eprubete, fiecare cu câte │10ml soluție 10 % de pullulan. Se adaugă │0,1 ml soluție de pullulanază cu activitatea de │10 unități/g într-o eprubetă, iar în cealaltă │0,1 ml apă. După incubare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214617_a_215946]
-
legătura 1,4 * glicozidică: Acidul hialuronic este solubil în apă grupările carboxil fiind complet ionizate cu formare de soluții vâscoase. Acidul hialuronic este hidrolizat enzimatic de hialuronidază, enzimă prezentă în bacterii, venin de șarpe, spermatozoizi, tumori maligne. Prin hidroliza și depolimerizarea acidului 58 hialuronic din țesutul conjuctiv, de către hialuronidaza din bacteri sau veninuri, toxinele respective pătrund în organism, infectându-l. În schimb, hialuronidaza prezentă în spermatozoizi scindează acidul hialuronic din mucina care protejează ovulul, favorizând astfel fecundarea. 2.7.2.2
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt activate de cisteină și inhibate de Mg2+ și Fe-. O fosfomonoesterază importantă este glucozo-1 fosfataza care catalizează reacția: Fosfodiesterazele catalizează hidroliza legăturilor fosfodiesterice: glucozo-1-fosfat + Dintre fosfodiesteraze fac parte nucleazele, enzime care catalizează depolimerizarea acizilor nucleici. După natura acidului nucleic, se deosebesc ribonucleaze și deoxiribonucleaze. Ribonucleazele sunt endonucleaze care scindează hidrolitic legătura nucleotid-5'-fosfat cu formare de nucleotide-3'-fosfat care apoi sunt hidrolizate de către fosfodiesteraze (exonucleaze) până la stadiul de ribomononucleotide. Deoxiribonucleazele (exoși endonucleaze) acționează
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și asimila celuloza. Mucopoliglicozidazele catalizează scindarea hidrolitică a unor mucopoliglucide. Dintre acestea hialuronidaza, acționează asupra acidului hialuronic, pe care-l depolimerizează prin scindarea legăturilor 1,3*glicozidice până la faza de acid glucuronic și glucozamina. Hialuronidaza din spermatozoizi facilitează fecundația prin depolimerizarea stratului de acid hialuronic din jurul ovulului; de asemenea împiedică unele substanțe toxice și bacterii să pătrundă în organism. 6.6.3.5. Peptidhidrolaze sau peptidaze cuprind hidrolazele care catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice, conform reacției: În organismul animal, peptidazele
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
bazale și a fibrelor elastice, favorizând astfel difuzibilitatea factorilor nocivi. Concomitent cu: aceste modificări ale așa-numitei componente structuralizate a matricei extracelulare se produc modificări profunde și în componență nestructuralizată sau în substanță fundamentală propriu-zisă. Aceasta va suferi polimerizări și depolimerizări care vor avea ca efect ruperea legăturilor dintre celule și matricea extracelulara, creșterea permeabilității structurilor fibrilare, sporirea difuzibilității prin spațiile intercelulare, cuprinderea în procesul inflamator a unor arii tisulare din ce in ce mai întinse. Acțiunea agenților patogeni asupra capilarelor se va manifestă pe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în procesul inflamator a unor arii tisulare din ce in ce mai întinse. Acțiunea agenților patogeni asupra capilarelor se va manifestă pe de o parte asupra porilor existenți la contactul dintre celulele endoteliale, iar pe de altă parte asupra membranei bazale a capilarelor, producând depolimerizarea acesteia. Se creează astfel condițiile trecerii conținutului vascular în țesuturile înconjurătoare, apariția exsudatului. Acumularea exsudatului în țesuturi va determina modificări alterative secundare atât prin acțiunea mecanică de dilacerare și compresare cât și prin punerea în libertate, a unor enzime proteolitice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]