770 matches
-
a altora, faima care ne apasă îndelung pe suflet și ne umilește, chiar fără să conștientizăm, poate fi spulberată printr-un asemenea succes răsunător și simbolic, o victorie în plan psiho-social de natură a ne încălzi sufletele ofilite de îndelungata deprimare.” Și cred că nu e român care trăiește în afara țării care să nu simtă, cum spune Lucia, “faima proastă produsă de acei concetățeni puși pe rele care ne fac de râs în lume..., faima care ne apasă îndelung pe suflet
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
făcut de către un tânăr venit din România și colegii m-au întrebat dacă am auzit de ce s-a întâmplat și că era cineva din țara de unde mă trag! Dar Lucia, ca și mine, nu se lasă niciodată complet în plasa deprimării; ea vede defectele și calitățile străinătății, dar și defectele și calitățile României. În ce mă privește, încerc a face cunoscute aspectele frumoase, inegalabile, ale culturii și prezențelor românesti în lume în articolele pe care le scriu din 1998 încoace și
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
și (culmea?!) timiditate, în măsuri aproape egale, dar și velocitate, efervescență, veselie contagioasă, delicatețe și fragilitate vag exotice. Volubilă și expansivă, extrovertită și luminoasă, definită de verbul ,,a gândi” -, Cristina Mariana Bălășoiu, bulversată uneori de stări de anxietate, nesiguranță și deprimare (bine mascate), are nevoie de iubire și de susținere morală, pentru a izbândi în tot ceea ce-și propune. Marea ei perspicacitate și imaginația vie, cu tente luxuriante, conjugate cu înhămarea la greul jug al studiului aplicativ intens - ,,Cititul e
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
și ajuns la revista pariziană "Luceafărul", unde apare sub pseudonimul Valeriu Anghel în numărul 2, din mai 1949. Roxana Sorescu îl recuperează în ediția sa de Opere V. Voiculescu (Ed. Cartex, 2004, p. 665-666) în partea rezervată poeziei. Starea de deprimare datorată piederii libertății apare într-un tablou apocaliptic: "Călcată țara ca un teasc cu struguri/ Stă sub copita vremilor de-apoi./ Cu miile, când n-avem grâu, sub pluguri/ Ne-ngroapă și ne samană pe noi./ Pe regi ni-i
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
cu umor în Amintiri din pribegie, de a ataca, după toate regulile casei, proza de ficțiune. Cea dintâi, datând din perioada abulică a acomodării cu lumea africană, era, i-am spune astăzi, un fantasy ușor licențios: "Dovadă a dezorientării și deprimării în care mă aflasem în primele luni ale șederii mele acolo: m-am apucat să scriu o scurtă poveste năstrușnică, delirantă. Suntem în Africa de Sud în anul 6006, într-o clasă de școală primară. Un singur elev are pielea albicioasă și
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
comparație cu ce se întâmpla în Vest din toate punctele de vedere - administrativ, politic, social, economic și, mai departe, cu progresul din educație, artă, științe în general - atunci cu adevărat se sparie gândul. Dar acesta nu e un motiv de deprimare. Cândva, cu milioane de ani în urmă, pe acest pământ se afla o mare puțin adâncă și câteva insule; dinozaurii continentali, uriași și mulți, au reușit să le colonizeze și să supraviețuiască aici, numai că au devenit minusculi. Azi insulele
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
casele de rugăciuni, în temple, vor veni alții cu alte exemple de vise: strânse, încătușate, răzbunătoare pe fecioarele dezmățate, le-au dus din porturile de la mare. Ce se va întâmpla? Morții au închis lumina la ușa mea. Nici pesimism, nici deprimare nervoasă n-am prea lăsat în urma mea să se vadă, pentru că știam că nimic nu este întâmplător, ca iarba ce așteaptă sub coasă. Teamă și speranță trec prin sărbătorile zilnice fără cutezanță, pentru că nu-mi aparțin. Cu mai mulți ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
perfecte atâta dispreț și disperare? Voința esteticului estompează gravitatea ideației, transformă tragicul în "bucuria" nu doar a unui joc pur semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul comun, șansa unei modalități superioare de exorcizare a dramei ontologice. Transfigurată liric, tristețea metafizică devine încântare. Scriind: "dacă îmi va reuși poemul, atunci voi fi trăi ca zeii și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fundamental: poetul există atât timp cât se află nemijlocit în prezența, invocată de liră, a lui Dumnezeu. Doar poetul este liber, în timp ce restul oamenilor sunt supuși destinului capricios; neliniștea este prețul libertății sale vindecată prin poezie. Poezia lui Samuel Taylor Coleridge, Deject Deprimare este prin excelență un exemplu de acțiune cathartică pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nici o perspectivă de vreun venit sigur, căci și la ŤCartea Româneascăť am un avans de peste 500.000 lei. De unde să cîștigi ceva cu scrisul? Și nici măcar lemne nu sînt în casă decît pentru cîteva zile! Sînt într-o stare de deprimare sufletească ucigătoare de orice inițiativă și cu atît mai mult de orice inspirație. Cum să scriu în astfel de împrejurări?". De aceea, și greierele, și furnica stau la bloc, nu la conac. Cum se vede, însă, și la bloc viața
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
pronunțat divorțul, a fost punctul culminant al disperării mele. Apoi am început să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă am supraviețuit amestecului acela mortal, de singurătate și sărbători de iarnă, înseamnă că voi supraviețui și de-acum înainte. Cu timpul, și deprimarea care mă copleșea și mă lăsa fără aer și-a mai pierdut din substanță și a devenit cât de cât suportabilă. Apoi m-am obișnuit cu ea și nu i-am mai simțit prezența. Acum ceea ce mă copleșește este doar
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
și a proslăvi de-a-mboulea valorile eterne ale nației. Alternativa la Bolcaș a ajuns expiratul Funar, transformat într-un ajutor de băgător de seamă și obligat să mănânce și altceva decât unguri pe pâine. Devitalizat, edentat, cu un aer de iremediabilă deprimare întipărit pe chip, Funar nu mai e nici măcar fantoma care se imagina candidat la președinția țării, a cărui alchimie politică se rezuma la sorbirea apei chioare din paharele tricolore de plastic. Condamnarea la extincție a PRM-ului e dovedită de
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
de plinătatea unei vieți nevisate, se încețoșară. Era vădit faptul că bunele relații dintre soți începuseră să se erodeze. Inei i se părea că acestea se alteraseră prea devreme. În noile scrisori, nota dominantă era de pesimism, patinat de o deprimare ce probabil ajunsese de nesuportat. Gândurilor țintuite în cuvinte și puse la păstrare în forul ei intim, Olga le dădea acum frâu liber, le slobozea, având senzația că numai în acest fel se poate elibera. O scrisoare a Olgăi care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unii pe alții. O zăpadă ce acoperă până la jumătate fereastra, un mal ce se surpă și se prăvălește în râu, un copil împietrind cu o paletă de tenis în mână... Și atunci ce rost are, ce rost mai are? Intervenea deprimarea, obsesia inutilității, vorbele tatălui: Tu n-ai dat de greu, le-ai avut pe toate de-a gata, ți-am oferit de toate, așa cum am putut noi, am pus ban peste ban, ți-am luat mobilă. Tu ce ne oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Europei, în "spațiul non-vestic", în estul prost-comunist. Dar, la zintîi, numai gînduri albe. Mulți ani, îmi urează Magda U.. Nu așa de mulți. Ce se-ntîmplă în jurul nostru e fascinant. Eu nu vreau să mor chiar acum, Iordana. Resimt unda de deprimare din voce. Supărată? Cam da. De ce? Din motive neînsemnate. Că a mai trecut un an. Că nu poa' să fie mai bine... Și, schimbînd tonul: Vreau să încep chiar azi un roman. Anul ăsta, 2003, o să mă omor cu scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viața lor curgea prin săbiile întipărite veșnic în izul lor, parte a ceea ce e mai veșnic și adevărat: eternitatea. în viteza luptei, în zborul fără sfârșit, recunoscuseră în acele momente Trofeul. Nu mai erau griji, nici tensiuni, nici provocări ale deprimării în locul Veșnicei Dureri. Oh, nu era nici supremație lucrai pentru care luptau. Luptau pentru luptă, iar lupta se dădea veșnic și pentru prima oară. Nimic mai sfânt sau mai puternic, mai durabil. Trăiau pentru singura oară și pentru veșnicie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cea retribuită, un scop în sine; dacă aș ajunge să fiu mereu tensionat sau chiar hipertensiv; dacă m-aș stresa să alerg de la o întâlnire la alta ajungând în punctul în care hiperactivitatea se transformă într-o formă de indispoziție, deprimare, într-o senzație de epuizare și în cele din urmă în burnout, acea condiție în care ne simțim consumați, goliți de energie, atunci aș simți într-o formă modernă ceea ce Sfântul Pavel și Luther au numit "blestemul legii". Sunt mulți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
contelui și mai târziu ducelui de Olivares. Mult s-a mai schimbat de atunci poporul spaniol, sau ce mai rămâne ca atare din el. Mândriei și admirației pentru regii săi le-a urmat disprețul; entuziasmului, critica aspră; visurilor de mărire, deprimarea cea mai adâncă și pesimismul general. Îmi amintesc bine, și cred că s-a Întâmplat la corida oferită prințului de Wales sau la alta imediat următoare, că unul din animale, extrem de curajos, nu putea fi nici slăbit prin pierderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În celălalt interviu (luat de Ștefania Coșovei), Mircea Cărtărescu se confesează la fel de firesc: "Sunt nervos și plictisit cînd nu sunt înțeles. Iar cînd totul vine din rea-credință, invidie și ură personală, cum mi se-întîmplă tot mai des în ultimii ani, deprimarea mea ajunge la un fel de mizantropie posacă. Echilibrul mi-l găsesc greu, abia atunci cînd revin la gîndul că singura mea armă este scrisul, că singurul fel în care pot răspunde e să scriu mai departe din toate puterile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea de a-l "teatraliza" mi-ar fi fost insuportabilă); și fără îndoială, mai isteric, afișându-mi deprimarea, trimițând la plimbare toată lumea, încetând să trăiesc socialmente, aș fi fost mai puțin nefericit. Și atunci constat că non-nevroza nu este bună, nu este de bine. 25 mai 1978 Când mama trăia (adică toată viața mea trecută), eram în plină
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
lui Constantin Abăluță. Aceeași melancolie a singurătății, aceleași tristeți (în mod paradoxal) luminoase răzbat din textele sale. Arealul insignifiant, obiectele lipsite de glorie care îl înconjoară îi produc în suflet o combinație de depresie și liniște interioară. Totul este inspiră deprimarea, lipsa de iluzii, dezorientarea, dar oferă, în același timp, siguranța unui cât se poate de real și predictictibil spațiu protector. Chiar dacă ziua de azi nu oferă prea multe iluzii de optimism, prezența acelorași obiecte și fenomene familiare în arealul propriu
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
al decepției la Paris». În fiecare an, un anumit număr de turiști japonezi, după ce ajung la Paris, încep să dea semne de neliniște, de nervozitate, au dureri de cap, se simt agresați și ajung chiar la urgență cu simptome de deprimare nervoasă. Unii resimt un fel de vid sufletesc, alții un fel de confuzie mentală. Ambasada Japoniei dispune de un număr de telefon disponibil 24 de ore din 24 pentru apeluri de urgență legate de acest sindrom. În general, el trece
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
pe care le detestă, din cauza impactului lor distrugător asupra mediului. Pe măsură ce cresc, copiii își afirmă personalitatea, în dezacord cu ambițiile mamei și cu viziunile politice ale tatălui, familia devine un front deschis, iar soții Berglund încearcă zadarnic să-și depășească deprimarea tot mai accentuată, chinuindu-se fiecare să răspundă la dificila întrebare „cum trebuie să-ți trăiești viața“ - și anume în libertate, condiția abstractă de care se bucură ca membri privilegiați ai unei țări dezvoltate. „Prin scriitura sa viscerală, laconică, Jonathan
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]