625 matches
-
spre eliberarea ultimei. Pe coordonatele spațiului și ale timpului, apare o perspectivă a percepției general umane, o abstractizare a cumulului nostru de experiențe sensibile: "locul amînă/ timpul sufocă/ locul învelește semnele// timpul geme/ locul tace și rabdă/ timpul ia în derîdere// locul intră în ou/ timpul umbrește oval/ locul murind// dacă poți/ vorbește/ fără să te înclini" (locul murind). Dar în cuprinsul aceleiași poezii se despică postura personală, o revelație a solitudinii ireductibile: "tu cu mine vorbind/ mă ridici la cer
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
trebuie să li se dea! Nu există plasa în care să nu cadă și băltoaca în care să nu calce. Nimeni nu mai vorbește de performanțele lor politice și administrative (sfidarea ar fi prea bătătoare la ochi!), și atunci, în derâdere, presa a început să le monitorizeze gradul de eleganță. Vestimentară, firește! Între materie cenușie și țoale, la vârf, stăm infinit mai bine la capitolul textile. Să recunoaștem: există o distanta enormă între primitivismul anilor '90, '91, cănd delegațiile de parlamentari
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
puterii. A avea șira spinării dreapta li se pare cinicilor o ciudățenie a naturii, le atîta impulsul de contrazicere și impertinenta, nu au pace pînă nu trag totul în jos spre cota de degradare accesibilă lor. Încă Plutarch împrăștia în derîdere o povața lingușitorilor și lichelelor: să muște curajos mai departe pentru că și după vindecarea rănii nu se șterge cicatricea calomniei. Că în sectorul vieții private, demolatorii au luat în vizor și prestația civică a poetei. Fapt cu atît mai curios
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
lor voit." Stilistic, Alexandru George observa, ca specific ultimei creații mateine lapidaritatea și ritmul alert, direct - deci, am spune, supunerea la gen? - fără să uităm ansa, am aminti noi, ca, prin ănsăsi vocea conului Rache, românele polițiste sunt luate an derâdere, pentru strictul lor determinism - vezi vorbele legate de sâmburele de cireașă! Desigur, Mateiu năzuia la mai mult. Trama polițista al interesa doar și numai că deschidere către adâncirea tainei. Modul grosolan an care, la cele mai multe române polițiste este dezlegat an
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
s-o ia cu sine la Judecata de apoi, spre a dovedi misterul cel mai profund și mai fatal (sic) al său, spre a proba că frumusețea, puritatea, castitatea, candoarea, virtutea, curajul, inteligență pot fi toate zădarnice și luate în derîdere. Dintr-un ăHamlet rusă, ăomul ridicolă ajunge un creștin Don Quijote, el îi cere iertare fetei pe care a jignit-o, știind că alți trecători insensibili îl vor jigni pe el - copil nevinovat -, îl vor umili, batjocori și lovi cu pietre
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
colegul care scuipă zgomotos pe coridoarele instituției sau de la lăcomia cu care ne înghesuim la chilipirul pascal atârnat de copacii de pe marginea șoselelor. Situații perfect demonstrabile de impactul nul al partidelor ecologiste. Astfel de lucruri sunt luate de români în derâdere: "Cum adică, să mă spăl pe mâini după ce merg la WC? Cum adică, să nu cumpăr din locuri special amenajate carne, legume și orice altceva, când e mai ieftin? îmi dai matale diferența? Cum să nu calc pe iarbă și
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
umilitate (fanfaronada d-sale e prea țipătoare spre a putea fi luată în serios, ca o prestație a unui clovn roșu!), vibrînd aidoma unei harfe coliene la cele mai mici adieri ale mediului moral, Nicolae Țone se ia subțire în derîdere, cu o pudoare de sentimental disimulat printr-o afectare cinică: ,,nu incendiez întunericul pentru că nu am răbdare să o fac în sîngele lui negru mă culc ca-ntr-un culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
în pasajul: " - Ai deprins semnul Fe? mă întreba el, în zorii zilei, când orașul își regăsea larma cotidiană, l-ai desenat de șaptezeci și șapte de ori, ca să-ți arăt linia care îl anulează, făcându-l inofensiv prin adulație sau derâdere?". Alteori, ca în cea de-a treia proză - Labirint - lectorului i se servesc formulări axiomatice de genul: Unde sfârșește viața începe arta sau, mai precis, unde nu e artă, câtă mai viață!" sau " Când oamenii mor și zeii nu, încă
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
drept "perimat", cîțiva comentatori se declară, aparent, gata a se întoarce la poziția lui E. Lovinescu, conform căreia, în literatură, singura morală o reprezintă valoarea estetică. Dar între cele două poziții nu e nici o contradicție! Estetica (alt concept luat în derîdere balcanică) nu e decît aplicarea consecventă a ideii estetice într-un mediu istoric mistificator, impurificat de ideologizare și de ceea ce am numit postideologizare, în rîndul manevrelor celei din urmă înregistrîndu-se chiar această campanie împotriva eticului. O campanie care nu e
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
dărâmături - probabil asta crede că i-ar fi misiunea”; „Cu câtă uimire ar privi la ei (futuriștii ruși - n.m.) Marinetti, distrugătorul Paraliziei și Podagrei, poetul-foc de artificii, poetul-mitralieră!” Concluzia... nepatriotică a lui Ciukovski e că cei din Rusia „doar în derâdere pot fi numiți futuriști”. În unison cu atitudinea retractilă a protagoniștilor futurismului rus erau și unele publicații periodice, care au reacționat energic până la duritate. Ziarul „Reci” („Graiul”) portretiza-comenta în modul următor: „...ca un adevărat urmaș al lui Cezar, Marinetti nu
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
fost stabilită printr-o lege din 46 î.Hr. sub Iulius Cezar și reconfirmată printr-un edict al împăratului Octavianus Augustus, în 8 d.Hr. Astfel, pedeapsa cu moartea era prevăzută nu numai pentru trădarea cezarului, dar și pentru luarea în derâdere sau batjocorirea numelui, a imaginii acestuia; de asemenea, cu pedeapsa capitală erau sancționate și atentatele la siguranța sau integritatea puterii Romei ori autorității reprezentanților împăratului (guvernatori, prefecți, procuratori ș.a.). Legea fiind destul de imprecisă, parcă dinadins formulată în termeni generali, împărați
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
Simona Tache Fiecare are problemele lui, dramele lui, necazurile și frământările lui. Vă rog să nu le luați în derâdere, că n-ați fost în sufletul Biancăi, să vedeți ce e pe-acolo. Cel mai mult îmi place motivația, mai ales ultima parte.
În timp ce ţara arde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20584_a_21909]
-
fi spus popa, Dumnezeu cu mila, n-a auzit nimeni. Dar pupă toate icoanele și sfintele moaște tocmai că nu spune popa ci cântă. N-o fi cam așa și-n științe și tehnică? Ce-ar fi să luăm în derâdere geometria de exemplu? Am avea oare de ce? Dumnezeu știe! Dar a prezenta hazliu un eveniment, chiar moartea lui Stalin de-ar fi, toți se înghesuie, ca la pomul lăudat, cu zâmbetul pe buze. Geometria este geometrie și punct. Da punctul
SORCOVA VESELA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378223_a_379552]
-
lăudat, cu zâmbetul pe buze. Geometria este geometrie și punct. Da punctul geometric despre care poate știe ceva Dumnezeu în persoană. Un oarecare grec din Alexandria, aia de pe malul Dâmboviței, mă iertați vreau să zic a Dunării, a luat în derâdere geometria, cât e ea de geometrie, explicând-o pas cu pas. Da! În cinci pași dar prea mari pentru statura lui scundă. Consecința,după ceva mai mult de 2300 ani aceea geometrie se clatină. Se clatină rău de tot de parcă
SORCOVA VESELA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378223_a_379552]
-
mai multe puncte de vedere, inclusiv pentru noi, românii. Ce fac creștinii americani fac și multi creștini din România. Contribuția lor la economia și bunăstarea morală a României este imensă, subapreciata, ignorată, neluata în seamă, ba uneori chiar luată în derîdere de elită intelectuală ori atee a României, dar mai ales a Uniunii Europene. Despre asta spunem mai multe mai jos. Ce-i face pe creștinii americani atît de vibranți din punct de vedere economic? Convingerile religioase. Tradiția creștină ancorată în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93673_a_94965]
-
Secularismul, însă, a subminat etică creștină a muncii, amăgind oamenii că bunăstarea materială se poate dobîndi și fără muncă, ori cu munca mai putina, ca munca nu e esențială în dobîndirea unui nivel de trai mai ridicat, ori luînd în derîdere etică creștină a muncii. Secularismul a copiat, si inca imiteaza, perspectiva creștină a vietii economice. Dacă în trecut instituțiile religioase ajutau săracii, azi o face statul secular. Institutile religioase au fost primele care au fondat societăți de ajutorare a săracilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93673_a_94965]
-
Într-o manieră de faceție medievală, moartea apare luată peste picior, persiflată dintr-un amestec de spaimă în fața enigmei și de bravadă plebeiană, de minimalizare ambiguă, precipitată:"Să compromitem moartea! Să ne batem joc de ea! S-o bîrfim în derîdere în cîrciuma de la colțul străzii cu fețele de masă pătate de muștarul scurs de lîngă mititeii așezați pe casoleta de carton subțire, din zi în zi tot mai subțire, ca și viața noastră". Prea puțin înclinat spre reculegere purgatoare, spre
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
expresiei Siberia spiritului: înghețarea, încremenirea, interdicția absolută de a-ți exprima opiniile în mod liber, fără nici o constrângere. O altă idee curioasă a lui C. Coroiu este aceea că el contestă "literatura de sertar", pe care, culmea, o ia în derâdere și o socotește "o gogoașă ce s-a dezumflat". L-aș întreba: dacă Memoriile mandarinului valah, carte despre care a scris cu mare entuziasm, ce fel de literatură este? Putea oare să vadă lumina tiparului în condițiile de teroare și
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
clipă crearea de psihologii, inocularea detaliului realist, în vederea realizării unei fresce sociale. Majoritatea comentatorilor au remarcat caracterul de "farsă" a cărții. Comicul de situație și de limbaj propagandistic bazat pe steoritipii este pregnant. Limbajul serios și înalt este luat în derâdere. În ultimă instanță, romanul este o metaforă morală despre supraviețuirea românilor în istorie într-un mod conflictual și schizoid, pe fundalul noului de tip revoluționar. Tema supraviețuirii, recurentă în opera lui Petru Popescu, își găsește o ilustrare în registru satiric
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
o serie de reflecții amestecate. Cauzele mai larg sociologice interferează cu acelea intime. Născut, spune el, într-o generație pierdută, n-a reușit, ca alții, să se ridice deasupra condițiilor prin efort individual. „Universitatea din Căiuți” (cum era numit în derâdere domeniul familiei, împânzit de profesori care urmau să asigure buna educație a odraslelor) pare a fi fost la originea tuturor relelor. Odată început, rechizitoriul pare fără sfârșit: „Sub raportul practic însă, nu pot numi rezultatul acestei creșteri decât deplorabil. Și
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei sălbatec, o desmerdase în derâdere strigând-o Cerboaica și Cerboaica îi rămase numele. "O să ajung bătrână ca soacră-mea și lumea tot așa o să mă strige", își spuse și gândi ce îngrozitor e să ajungă la vârsta ei și să nu aibă ce-și aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat și plasând ludicul, râsul și derâderea printre pivoții textelor analizate: "Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta", scrie ferm Carmelia Leonte care descoperă, la rigoare, în continuarea amintitelor considerații privind "sacralitatea" din preajma poeziei și scenei, fără a supralicita nimic, o vibrație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat și plasând ludicul, râsul și derâderea printre pivoții textelor analizate: "Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta", scrie ferm Carmelia Leonte care descoperă, la rigoare, în continuarea amintitelor considerații privind "sacralitatea" din preajma poeziei și scenei, fără a supralicita nimic, o vibrație a rugăciunii, exprimată discret, într-un gest încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ființei spre o nouă treaptă a ființării, o dedublare semnificativă. Vladimir Streinu remarca: "Emil Botta înnoiește lirismul nostru cu un timbru grav ce se înalță din vecinătatea umorului negru, cu o intensitate emotivă împerecheată deseori cu luciditatea propriei luări în derâdere".51 Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta. Dostoievski, în romanul Adolescentul, face unele dintre cele mai fine observații care s-au scris vreodată despre acest aparent banal și totuși surprinzător subiect: "Niciodată firea omului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
treaptă a ființării, o dedublare semnificativă. Vladimir Streinu remarca: "Emil Botta înnoiește lirismul nostru cu un timbru grav ce se înalță din vecinătatea umorului negru, cu o intensitate emotivă împerecheată deseori cu luciditatea propriei luări în derâdere".51 Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta. Dostoievski, în romanul Adolescentul, face unele dintre cele mai fine observații care s-au scris vreodată despre acest aparent banal și totuși surprinzător subiect: "Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]