82 matches
-
la „corpul intern” așa cum apare el în sfera conștiinței de sine a propriului Eu. Fenomenele psihice morbide, deși sunt tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care este necunoscută stării de normalitate psihologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă de „acces controlat” pentru înțelegerea mecanismelor psihopatologice ale fenomenelor psihice morbide. Distingem, în sensul acesta, două aspecte: utilizarea în scopul unor ritualuri mistico-magice a unor substanțe psihotrope de natură psihodisleptică, capabile de a produce stări de extaz, trăiri onirice, derealizări și depersonalizări etc., ce au semnificația de comportamente culturale, fără o intenție de cercetare psihopatologică directă; administrarea unui lot experimental de animale de laborator, sau pe subiecți umani voluntari, a unor substanțe psihotrope cu acțiune selectivă, controlabile, în scopul reproducerii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
substanțe mai sus menționate, apar și aparțin bazinului european al Mediteranei, în mod egal, din vechime sunt cunoscute și utilizate în Asia, în special în China și India, opiul și derivatele acestuia, tot pentru efectele sale analgezice, hipnotice și de derealizare. Aceste preparate au fost introduse și utilizate în medicina europeană, inițial de Paracelsus și, ulterior, de Sydenham. Dintre derivatele de opiu, cel mai cunoscut și folosit în medicină este morfina. Opiaceele produc o stare de liniște, sentimentul de „bine” general
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antidepresive și euforizante, ca anestezic, excitant intelectual și al imaginației. O altă substanță psihotropă, cunoscută încă de la Herodot și menționată de Homer în Odyseea, este hașișul, principiu alcaloid extras din canabis indica, cu acțiune halucinogenă, producând prin ingestie stări de derealizare onirică, euforie, destindere generală. Era foarte la modă ca utilizare în secolul al XIX-lea la poeții și scriitorii romantici. Ch. Baudelaire notează aceste experiențe personale în Les paradis artificiels și, ulterior, J. Cocteau le va descrie în Opium. Tot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paradis artificiels și, ulterior, J. Cocteau le va descrie în Opium. Tot din America provine mescalina, alcaloid extras din peyotl, venerată de indigeni ca drog inițiatic. Administrarea sa induce o stare de extaz nirvanic, populat cu viziuni, o stare de derealizare resimțită de individ ca o dematerializare corporală cu trecerea în „alte dimensiuni” temporo-spațiale. Mescalina, utilizată experimental, produce stări senzoriale particulare de tipul „audiției colorate” în cursul cărora subiectul percepe sunete muzicale asociate cu imagini, mai mult sau mai puțin organizate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pragului sensibilității la acțiunea stimulilor externi. În aceste cazuri totul apare neclar, ca prin ceață, zgomotele sunt înăbușite, surde, îndepărtate. Hiposteziile sunt semnalate în următoarele circumstanțe patologice: a) stările stuporoase; b) în cursul schizofreniei; c) în sindromul de depersonalizare și derealizare din cursul afecțiunilor organice cerebrale. 3) Iluziile Iluziile sunt false percepții la baza cărora se află un stimul senzorial real, dar care nu este perceput așa cum este el de fapt în realitate, ci în mod deformat. Iluziile se datorează unor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tipul „dèja vu” sau „dèja connu”. Apar în epilepsia temporală, infecții, intoxicații, procesele encefalitice. 10) Stupoarea confuzională este o scădere accentuată a stării de conștiință în cursul căreia reacțiile bolnavului sunt deficitare, activitatea, motorie și psihică fiind suspendată. 11) Derealizarea este tulburarea de conștiință în cursul căreia bolnavul are impresia că totul este schimbat în jurul său, diferit de cum era înainte și înstrăinat. Acest tip de tulburare apare în cursul schizofreniei, melancoliei, în psihastenie și se poate asocia uneori cu depersonalizarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
auditive (fosfene, acufene), - fenomene vestibulare (vertij, greață, tulburări de echilibru și de orientare spațială). 3) Schema corporala viscerală se raportează la fenomenele viscerale, sub formă de manifestări cenestopatice, tranzitorii și parțiale de următoarele aspecte: - palpitații, dispnee, grețuri, - atacuri de panică, - derealizarea schizofrenică, - sindromul Cottard din melancolie. Aspecte psihopatologice Psihopatologia schemei corporale oferă un cadru extrem de larg și nuanțat de tulburări care pot fi întâlnite în multe afecțiuni psihiatrice sau neurologice. O sistematizare precisă este destul de greu de făcut. Din acest motiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
concentrare a atenției etc. b) Aura epileptică reunește tulburările care preced imediat, cu câteva minute sau secunde, declanșarea atacului convulsiv. Ea se manifestă prin dureri acute de mare intensitate, halucinații vizuale sau auditive, dar și olfactive sau impresii de straneitate, derealizare, stări de angoasă sau de extaz etc. c) Atacul convulsiv propriu-zis, este aspectul vizibil cel mai dramatic al crizei epileptice și care produce o puternică impresie emoțională la persoanele care asistă. El constă dintr-o pierdere bruscă și completă a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a lobului temporal (crize vizuale, auditive, olfactive, gustative); crize afazice sau amnestice; crize vegetative. 4) Paroxismele epileptice cu manifestări psihiatrice sunt reprezentate prin apariția bruscă, cu caracter paroxistic, a unor manifestări pur psihiatrice cum ar fi: crizele halucinatorii; crizele de derealizare sau înstrăinare (deja vu, jamais vu, deja connu, jamais connu) datorate tot unui focar epileptic temporal; destructurarea brutală a stării de conștiință cu caracter pasager; scurte episoade de confuzie mintală; tulburări pasagere ale cursului gândirii, accese coleroase sau scurte impulsiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale secolului al XIX-lea, ca și neurosifilisul în general, maladie care a făcut multe victime, epilepsia a jucat și ea un rol interesant în istoria culturii și a religiei. Așa cum vom arăta mai departe, accesele epileptice, produc stări de derealizare, fie în timpul aurelor epileptice, fie în cazul echivalențelor psihice a acceselor paroxistice. Această experiență sufletească nouă, absolut inedită, a fost una din căile prin care s-a „descoperit” existența vieții interioare omului, fie că este vorba de introspecția filozofică (Socrate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracteristicile și natura drogurilor utilizate de toxicomani, J. de Ajuriaguerra propune următoarea clasificare: a) Droguri magice, capabile de a induce forme particulare de beție, stări onirice și de extaz, veritabile noi experiențe sufletești și somatice, iluzii sau halucinații, stări de derealizare și depersonalizare, călătorii imaginare în timp și spațiu etc. b) Droguri psihostimulante, care antrenează o diminuare a stării de oboseală, o senzație de creștere a energiei personale și a activității, o stare de excitație euforică. c) Droguri ce reduc starea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Extaz și iluminare Aceste experiențe sufletești contribuie la configurarea unui model de existență pato-biografică cu aspect particular. El este specific bolnavilor epileptici sau celor cu o structură mintală de tip isteric. Experiența acestor bolnavi este dominată de stările paroxistice de derealizare, pe care le trăiesc ca pe niște experiențe extatice de iluminare. Interpretarea lor, cu un puternic impact emoțional-afectiv asupra bolnavilor, le construiește convingerea că acestea sunt niște „semne divine”. Mulți dintre ei vor dezvolta atitudini, conduite și convingeri mistice, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu un puternic impact emoțional-afectiv asupra bolnavilor, le construiește convingerea că acestea sunt niște „semne divine”. Mulți dintre ei vor dezvolta atitudini, conduite și convingeri mistice, care se pot organiza în final într-o structură delirantă mistică. Crizele paroxistice de derealizare, sunt interpretate ca momente în care sunt „transportați într-o altă realitate”. Ei sunt vizionari, sau persoane alese pentru misiuni salvatoare. Epilepsia și stările secunde isterice pot schimba complet modul de existență al unei persoane. Ei vor trăi și exprima
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburare patologică a conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic: tulburare psihică de natură constituțională, dizarmonic-caracteriopatică, cu implicații asupra capacității de adaptare, reacție, conduită și activitate, precum și a relațiilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de panică și tulburarea de panică Atacul de panică Atacul de panică poate fi definit ca o criză de angoasă majoră în cadrul căreia apar numeroase simptome cum ar fi palpitațiile, o impresie de sufocare, senzații de ștrangulare, de instabilitate, de derealizare... Aceste simptome crează persoanei respective sentimentul de pierdere a controlului de sine, și poate provoca de la teama de a nu leșina până la aceea de a nu deveni nebun. Intensitatea senzațiilor trăite, neputința pe care o resimte persoana în a le
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
activității sistemului nervos autonom, antrenând contracturi musculare, fenomene de vasoconstrucție, o creștere a presiunii sanguine, o accelerare a ritmului cardiac; respirația devine sacadată, gâfâitoare și conduce la hiperventilația însoțită de cortegiul său de simptome; - o componentă psihosenzorială: senzații de depersonalizare, derealizare, dezechilibru sau instabilitate, de distorsiuni perceptive diverse... - o componentă cognitivă caracterizată de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina această teamă antrenează un sentiment de eșec și o pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o componentă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiind rău. Patologiile numite „interpretative” se referă la distorsionarea realității sau a relației, mai ales în stările psihotice de confuzie observate la anumiți adolescenți, precum acel licean care se aruncă de pe acoperișul școlii pentru a vedea, într-un moment de derealizare, ce senzații îi dă faptul de a zbura ca o pasăre. Prin urmare, mecanismul identificării proiective prezintă numeroase variante, nefiind deloc convenabil să-l restrângem la câmpul psihozei, scopul lui fiind ca, dincolo de diversele simptome, să apere eul împotriva pulsiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puternic, Verwerfung, semnificând „respingere” și tradus de Lacan prin forclusion (forcludere). Mecanismele desemnate prin termenii Verwerfung (respingere, forcludere), Verleugnung (refuz sau tăgăduire), Verneinung (denegare) sunt grupate de Green (1990) sub denumirea de „apărări primare constituind categoria negativului”, posibile surse de derealizare, de depersonalizare. Lacan (1957/1966) va porni de la cazul clinic expus de Freud în „Omul cu lupi” (1918/1979), pentru a dezvolta, sub denumirea de forcludere, mecanismul de apărare originar al psihozei, veritabil „bastion de apărare” psihic și adesea corporal
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
disfuncții cerebrale paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal drept, și oricine poate pluti până-n tavan de unde-și poate privi corpul părăsit. Continuu: acest fir stătea să plesnească la cea mai mică presiune. Derealizarea și depersonalizarea. Atacurile de anxietate și convertirile religioase. Identificările greșite - toată gama de fenomene tip Capgras, fenomene la care Weber asistase toată viața, fără să le observe cu adevărat. Iubirea veșnică tăgăduită. Filosofii întregi de viață, abandonate cu dezgust. Pianistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ball, Arp, Iancu, Huelsenbeck și ceilalți, la declanșarea celei mai radicale „insurecții” artistice a secolului al XX-lea. Pe calapodul fiziologiei moderne, O viață — mică proză hibridă cu titlu din Maupassant, publicată de (Alexandru) Claudian — prezintă o altă ipostază a derealizării lumii. De astă dată, „agentul fantastic” menit să o distrugă este un monstru singuratic, un mutant a cărui viață de o perfectă „uniformitate” e compensată printr-o interioritate sadică, printr-un demonism latent: „În odaia mică (...) visează întunecat sadisme. Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
consțiință. Dezvoltarea ideilor delirante poate coexista cu o stare de constiință lucidă, dar sunt frecvente cazurile cu stări cofuzivo-delirante, confuzivo-onirice sau oniroide, ca și stările de depersonalizare. Bolnavul se simte ca și invadat de senzația unei înstrăinari față de realitate ( de derealizare), ca și de impresia unei transformări corporale și psihice dezanimare, desomatizare), care pot fi globale sau localizate. Conrad a realizat o expunere amplă a fazelor delirului primar preluând și îmbogățind descrierile lui Jaspers: - dispoziția delirantă este o stare de tensiune
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul nevoii crescânde de uitare a sensului, de evadare din viața de toate zilele în activități gratuite și lipsite de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]