185 matches
-
cîteva minute mai devreme. Avea impresia că știe precis ce ar urma să facă, senzație care Îi procura, la rîndul ei, o mare Încredere În sine. GÎndurile i se Înșiruiau Într-o ordine reconfortantă. Mintea Îi era ca o cameră dereticată de curînd, bine luminată și cu puține obiecte. Se aflau acolo niște eprubete Înșirate pe mai multe stative, ordonate, la rîndul lor, pe mai multe etajere și pregătite În orice moment să-și ofere prețiosul conținut, În vederea subtilelor operații alchimice
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
datora pacifismului ei natural. După ce Dan pleca la muncă, unde orna literele care formau acronime sau, după caz, le simplifica, Carol se trezea că are la dispoziție o grămadă de timp liber. La fel ca toate soțiile, se apuca să deretice și să împartă pe categorii darurile de nuntă de la Heal’s și achizițiile mai recente de la Habitat și Reject Shop. Făcea ordine prin casă. După aceea, se ducea să se plimbe prin parc sau mergea la bibliotecă, să mai împrumute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mereu era cineva lângă ei. Fetele de la cămin, lumea de pe stradă. Nebunia sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră cu el. Ea fugea repede, întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
semne prietenoase. Cum îmi face, mai ales bunelul. Odată întoarsă pe strada "Trompeta", nu m-am mai gîndit la Rusalin. Am intrat brusc în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nevoie de cineva ca sprijin permanent În casă și În comerț. Doar soții Schimpf, cea mai nevoiașă familie din toată obștea de șvabi, au acceptat ca fiica lor de șaisprezece ani, Maria, să lucreze la Weisz. Fata făcea de toate: deretica, spăla, gătea, Îl ajuta pe stăpîn la vînzări, la tejghea. CÎnd a sosit Clara În 1947, Maria era gravidă cu Weisz, care făgă duise că o va lua de nevastă. Și-a informat și fiica de intenția lui, nebănuind Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
una câte una, inima i se umplu de bucurie. Știa ce avea de făcut. Se răsuci iute în jurul razei de lună și intră în casă. Trecu prin camera părinților, desenă cu lumină un fagure de miere, învioră florile de la ferestre, deretică prin camera copilului, se cuibări în pătuțul lui și, acoperindu-l cu aripile, intră în visul lui. Și se făcu dimineață. La masă, erau prea morocănoși ca să se mai uite unul la celălalt. Dar asta n-o să dureze o veșnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai bine la ei. Ticu, însă, obiectă destul de nemulțumit că nu mai era cazul să le întoarcă pe toate cu dosu-n sus, după curățenia generală pe care o făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începutul toamnei, venise la el acasă, așa cum îi promisese, și îi plăcuse la nebunie apartamentul lui elegant - de o eleganță interbelică tot atât de bine conservată ca și eleganța vilei interbelice din cartierul Primăverii, în care crescuse ea. Voise să îi și deretice, dar el nu o lăsase și se trezise cu ea în brațe și apoi în pat, fără multe fasoane. Camelia era, cu adevărat, o femeie care știa bine ce voia de la un bărbat și mergea drept la țintă, nu-i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să zicem, pianissimo, există iubitori de artă care investesc în proliferarea unor programe vitale pentru durarea efigiei de oraș eminamente cultural. Într-un fel, Kromeriz-ul seamănă cu Sighișoara noastră, numai că, spre deosebire de urbea transilvană, localitatea moravă este dichisită cu obstinație, dereticată cu acribie și îmbrăcată permanent în straie festive. Festivalul "Forfest" nu face altceva decât să-i invite pe localnici ori pe numeroșii turiști ce forfotesc în zonă să se înfrupte atât din arsenalul băștinaș de valori muzicale, arhitecturale și plastice
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
de sine ("înc-o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie/ să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie"), lenei "lăbărțate ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată" și beției eliberatoare de conținerea lumii exterioare, în timp ce vesturile (lui Bogdan, Norei, Sofiei) abordează claritatea treziei, tonuri trubadurești și cavalerești medievale, având drept leitmotiv: "și făcut să fiu lăsat în urmă/ și făcut să fiu lăsat în lume ". Nordurile
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
realul. Vezi la Ștefan Agopian tărăgănata degustare a unei clipe eterne, cu mlădieri mătăsoase, grele, cu o oboseală distinsă - minitexte cu umbre în lumina schimbătoare a lumii și a vorbelor, prelungiri și devieri de forme și înțelesuri, într-un loc dereticat de vorbe care își ajung. Și Jehan Calvus, din Baumgartes al IIlea, mizează pe suspendare extraceptivă, adevărata zestre a „scriitorului închipuit”. La Diana Adamek și privirea ei piezișă asupra lumii, virtuozitatea se închide în sine, toate valențele sunt auto-saturate, frumusețea
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
confrații își alegeau sectoare cât mai „nobile”, mai aseptice, în vreme ce eu adoram să curăț cartofi, varză, morcovi, ceapă, ori să spăl marmitele și să servesc la masă. Îmi place enorm să se simtă oamenii bine în preajma mea, să adun, să deretic, să calc rufe-n neștire, să aerisesc. Și să ordonez, indiferent ce: rafturi, mese, birouri, cufere, biblioteci, colecții, garderobe, pahare, farfurii, creioane în cutii. Orice. Apropo de asta, interesant e că până pe la 40 și ceva de ani, când m-
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
Dumbrava înmiresmată de parfumul florilor atrage mii de albinuțe harnice. Un fluturaș vesel, ce poartă pe aripi toate culorile curcubeului, se învârte fermecat pe deasupra livezilor înflorite. Caută cu nerăbdare un prieten cu care să se joace. Dar albinuțele sunt ocupate: deretică stupul. Rândunelele își construiesc cuiburile și clocesc ouăle, nu au timp de joacă. Doar un bondar gras se lasă atras de zborul fluturașului și se înalță amândoi spre cerul albastru. Munteanu Florentina
Anotimpul florilor. In: Alabala by Munteanu Florentina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_710]
-
noi prezent e răul care-n suflete ne scurmă, toate-or să devină-incandescente, căci nimic de-acum nu se mai curmă. Vom uita că timpu-a curs bezmetic, că ne-a fost întruna împotrivă și-am să-ncep cu tine să deretic nava care încă e-n derivă. De va fi nevoie de vreun petic vom găsi, că peticele-s stivă de când doru-a devenit patetic. Și-ntr-o noapte neagră, fără lună, vom ieși în larg și ne vom duce fericiți că
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
săptămână să mai scuture praful, a alunecat pe unul dintre caiete, parcă cel cu numărul 1. — Deci cu asta irosiți hârtia! Am privit-o. E proastă, dar nu mai mult decât altele. N-a așteptat un răspuns. A continuat să deretice cântând arii stupide, care îi răsună în minte de când avea 20 de ani și visa să-și găsească un soț. Mi-ar fi plăcut să-i dau o explicație, dar ce să explic? Că înaintez cu fiecare rând ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
colindat dacă îi mai trece gâtul... În scurt timp, mirosurile începură să dea năvală prin casă, aburind ferestrele. Frământă aluatul cu mâinile tremurătoare și deformate de artrită, împături frunzele de varză pe pipăite, pentru că privirea nu o mai ajuta și deretică încă odată în căsuța ei încălzită de la cuptorul încins. Găsi câteva globuri într-o cutie de carton rătăcită prin dulapul vechi, de pe vremea când Mihăiță stătea mai mult la ea decât la oraș și împodobi cu ele câteva crenguțe rupte
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
ar fi fost) să aibă 67 de ani. „Și totuși ce-ar putea să ne-aparțină / între miriapod și curcubeul luminos? / De la vocala clară la vuietu-n surdină / trăim pe cheltuiala sistemului nervos”, fiind în permanență „la cheremul undelor ce ne deretică”. Ioan Bran dăruia celor care-l vizitau încredere și bună dispoziție, dar pe file i se înșiruiau semnele unei simțiri neexhibiționate. Prin „simț”, „durere”, „iubire”, „dor” alături cu „supunere la destin” se decodifică toate paginile lui. „Revelație și calvar” este
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
merg la culcare. Nici să mă spăl singur nu mai pot. - Nu te mai murdări și tu, râse Nicolae la remarca lui Miron. - Da, aici la stână toate se fac singure, ca la tine la bloc. Vine nevasta și le deretică pe toate. - Nu ai atâtea ajutoare? - Măi Neculai, fratele meu! Aici dacă nu pui tu mâna, nimic nu iasă așa cum trebui. - Ei, lasă văicăreala și hai să ne apucăm de treabă, că ne apucă miezul nopții și atunci înseamnă că
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
plecăciune și la intrarea în vagon, și când se retrage, cu spatele, după ce și-a făcut datoria. Îl vezi în piața de pește, unde e atât de ocupat, de simți că-l încurci, că îi stai în picioare. Femeia ce deretică la hotel nu-și întrerupe munca nici când se zgâlțâie candelabrele de cutremur. Ea e prea ocupată să bage de seamă sau să se lase întreruptă. Curățenia este obsesivă la japonezi. Ei nu fac lux, dar curățenia e sfântă, acolo
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
cu coviltire, curg pe gura drumului, către toamna nimănui și eu le visez în somn, în costum măreț de domn, în costumul Lerului dorm pe prispa cerului și visez copilării, fete îmbrăcate-n ii, moșii satului la sfat, mama la dereticat, tata la coasă-n grădină, casa scăldată-n lumină, cerul tremurând prin ramuri, fulgi de nea venind pe geamuri, eu copil pe doi cai suri, îmbrăcat în dulci armuri, cu pușculița-n șerpar, un voievod viteaz ce par, iau din
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
mai neprihănită, Mă contempli, mă adori... Într-o lume satanistă De samariteni ne-buni, Tu ești zâna mea cea tristă, Mă aștepți să te cununi. Într-o lume de eretici, De magi falși și falși proroci, Tu mă cureți, mă deretici, Mă purifici, mă revoci... Într-o lume infernală De pseudo-dumnezei, Tu, fecioara ideală, Mă desfereci de femei. Într-o lume de supliciu Cu cristoși din draci cu pui, Tu, zeița-mi de serviciu, Mă asumi, mă recompui... Într-o lume
ÎNTR-O LUME INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352514_a_353843]
-
Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 691 din 21 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Albinița Rița umblă cu cofița, De cum apar zorile,pe la toate florile, În păru-mpletit în cozi are două funde roz, Șorțulet are-apretat, gata-i de dereticat. N-are nimeni ce să-i spuna,lasă totu-n urmă lună Florile s-o răsplăteasca îi dau mierea lor gustoasă, Ea deloc nu face nazuri ce o pune iute-n faguri, Ce face cu ea-apoi știi, toată-o-mparte
ALBINIŢA RIŢA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351327_a_352656]
-
sus. La casa furnicii fumegă hornul. Nevăzut, neștiut, trecea Iisus. E o noapte de povești și de minuni, Cu aerul ușor rarefiat; Doar vrăjitoarele de mai strâng cărbuni Și din când în când câte un oftat. Zgripțuroaica a pornit voinicește: Deretică puțin planetele. Poetul privește și se uimește, Notează de zor epitetele. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Transfigurări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 344, Anul I, 10 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate
TRANSFIGURĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351433_a_352762]
-
cele mai tinere, care intenționăm să devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Ințelegi? Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]