451 matches
-
societate, de presă, gata să o aplaude oride câte ori, în spectacolele de binefacere, masacrează marile arii. Un mare actor francez, Fabrice Luchini, probabil în vederile juriului pentru rolul din L' Hermine Candoarea și tenacitatea femeii lăsate să fie subiectul deriziunii până la moarte sunt impresionante în primul rând datorită unei minunate actrițe, Catherine Frot, candidată la premiul de interpretare, o posibilă rivală fiind conaționala ei, mult mai cunoscuta Juliette Binoche, pentru rolul de Mater dolorosa din filmul L' atessa, al italianului
Veneția 2015. Realitatea, mai tare ca imaginația by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101831_a_103123]
-
să fie tratată ca obiect, individul ce nu face nimic care să-i schimbe situația, pe Fabricant de gunoi, mare parte din atacuri sunt îndreptate împotriva Bisericii și a dogmelor creștine. Nu mă număr printre cei care gusta astfel de deriziuni însă e dreptul și alegerea artistului de a se exprima după bunul plac. Atât piesă cât și clipul turnat la Operațiunea c*r pansat atacă persoană președintelui României ("Juma de țară umblă trasă sau beata/ Condusă d-un concitadin cu
Fabricant de gunoi () [Corola-website/Science/317023_a_318352]
-
în acea societate o viață dublă: una oficială - propagata de sistemul politic, și alta reală. În mass-media se promulga că ‘viața noastră era minunată’, dar în realitate ‘viața noastră era mizerabilă’. Paradoxul în floare! Și atunci am luat creația în deriziune, în sens invers, sincretic. Astfel s-a născut paradoxismul. Bancurile populare, la mare vogă în ‘Epoca’ Ceaușescu, ca o respirație intelectuală, au fost surse de inspirație superbe.<br> “Non”-ul și “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
mahala bucureșteană cu Mateiu Caragiale, Eugen Barbu și Miron Radu Paraschivescu, peste care se toarnă histrionismul logoreic, tandru, hachițos, percutant al unui Paul Georgescu, plus ironia bonomă, multietajată și egofilă din autoficțiunile lui Radu Cosașu, totul îndoit cu bufonade, gustul deriziunii și incontinență pitoresc-narativă ca la Ion D. Sârbu - și veți absorbi numaidecât pagina lui Niculae Gheran. Tot un creuzet fabulos era și mahalaua Moșilor, cu Oborul de-o parte și Dudeștii nu chiar departe, melting pot etnic (armeni, greci, evrei
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru valoros. „Sufăr ca lovit cu biciul ori de cîte ori este maculat un lucru pe care îl iubesc sau îl admir.” (p 210) A patra formă e incantația poetică, Alex trăind de timpuriu cu mirajul poetului pe care
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
sunt semnele de putrejune internă, semne că mărul e copt, putred de copt pentru a vă cădea în poale, puternici vecini! De aceea, aveți îndurare de spuma Fanarului, de cucuvaia pripășit[ă] de ieri alaltăieri în această țară, și ce deriziune!! șef al partidului zis național, care v-a făcut // atât de bine trebile și nu-l siliți să se sinuciză. Ușurați-i slujba ca să mai poată trăi și mâni, căci și mâni o s-aveți trebuință de el, poate mai multă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi inhibat pe grotescul personaj, păstrând neatinsă solemnitatea în fața morții. Auzisem că undeva într-o comună, Săpînța, din nordul provinciei noastre, apăruse un bizar individ care, la cerere, scria pe cruci versuri de un cinism hilar, care luau în deriziune viața mortului și care în mod straniu plăceau cetățenilor acelei comune, iar la noi în oraș se spunea că sânt "geniale". Reținusem și eu o însemnare pentru concizia finalului unei existențe: Aici zace și se face Nicolae Pârvu praf... Cimitirul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dat afară din partid pentru indisciplină (ai mai fost dat afară pentru asta, greșeala n-a fost ștearsă din dosarul tău) și se va cerceta apoi de alte organe dacă e întîmplător faptul că ataci cu violență și iei în deriziune și cu cinism poezia și poeții angajați în slujba construirii socialismului. Ține conferința ca să dovedești contrariul." Îi spuseseră spuse toate acestea sau le gândise doar el? Era cert că luase în deriziune poezia lui Amăicălițtului, că acela se plânsese direct
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
faptul că ataci cu violență și iei în deriziune și cu cinism poezia și poeții angajați în slujba construirii socialismului. Ține conferința ca să dovedești contrariul." Îi spuseseră spuse toate acestea sau le gândise doar el? Era cert că luase în deriziune poezia lui Amăicălițtului, că acela se plânsese direct lui I.C. și că acesta din urmă îi ceruse să țină o astfel de conferință, dar restul? Putea fi adevărată și extensiunea de la un caz particular, un anumit poet, la "poeții" și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și-l construise în apărarea sa de învinuirea că fusese un laș nu era străin de ceea ce îi spuneam eu. Credea sincer că, dacă ar fi fost arestat, ar fi fost condamnat exact pentru ceea ce făcuse, adică pentru luarea în deriziune a poeziei și poeților care... în timp ce eu eram convins că s-ar fi trezit acuzat de cu totul altceva... "Ceea ce nu înțeleg unii, zise el ca și când n-ar fi auzit ce-i spusesem, e că în epoca noastră tragicul nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
produce pentru ei, și clienții iubesc și ei pe producătorul care produce ieftin, firma aia pe care ei o cunosc și au încredere că nu-i înșeală. Și muncitorii își iubesc patronul, să știți!" "Normal! exclamai cu un patetism în deriziune, ca în fața unei evidențe pe care numai scrânteala timpurilor o contestă. Încă puțin și patronii ar fi făcut să curgă lapte și miere." "Să știți că da! zise ea de astă dată cu jumătate de surâs ironic. Ce?! mă interogă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
epocă, după concepția existentă cu privire la ceea ce este drept și nedrept, bine și rău, adevărat și fals. Evoluția reprezentărilor nebuniei este o dovadă grăitoare (Foucault, 1964). În vreme ce, În Evul Mediu, nebunul regelui avea permisiunea de a spune adevărul transformându-l În deriziune, În secolul al XIX-lea, tratarea medicală a nebunilor ajunge la mare cinste: azilul devine astfel nu doar un loc de vindecare, ci și de Îndepărtare. Dacă ținem seama de relativitatea culturală ă „furtul, incestul, uciderea copiilor, toate și-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din Călătorie sprâncenată (1980), unde ironia, războiul cu stereotipiile, locul comun și kitschul irup în fulgerări de burlesc și grotesc halucinant, hotărând, „atotputernică”, arhitectura intrigii, tipologia, fluxul stilistic și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din Istoria literaturii române de azi pe mâine (2001) reprezintă în intenție o proiecție „structurată anagogic” și întemeiată pe o perspectivă de evaluare a „trei tipuri de fapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
ei. Sau să-i interzică lui Victor Ponta să mintă că încidentele puteau fi privite cu detașare fiindcă părțile erau egal de agresive. Există probabil, în România de azi, trezită la libertate, o plăcere a spectacolului grotesc, o complacere în deriziune și sordid, o obișnuință cu trivialitatea care face imposibilă zăgăzuirea ei, până și în parlament. Există o profundă și dramatică alterare a stimei de sine și o capitulare în fața invaziei urâtului sufocant. Altfel, dl Văcăroiu, cu tărăgănarea lui de Trahanache
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
răului, corupției și morții. Departe de a asista la demersul spiritualizării materiei precum cel animat de elanul care îi arunca pe expresioniștii de la începutul secolului în căutarea Spiritului de dincolo de lucruri, vom întîlni în poemele Marianei Marin notații crude cu privire la deriziunea corporalului. Corpul din poezia Marianei Marin - reprezentat conform esteticii urîtului - este în permanență unul agresat, mutilat, eviscerat. Înfrumusețarea lui, ca reflex al feminității eșuează în grotesc sau macabru. El încetează să mai fie un loc al medierii și devine mai
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
de plăcere care nu angajează la nimic, iar prietenia ca pe cel mai sfînt lucru din lume". Dar cu osebire savuroasă ne apare o descriere burlescă a unui alai nupțial similicanin, fixat în apa tare valahă a unui amestec de deriziune și parșivă consimțire, demn de pana lui Mateiu. Steaua balcanismului se aprinde în atmosfera unor atari rînduri, risipind asupră-le sclipirea-i echivocă: "Și atunci, unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spectacolul sută în sută de
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
literaturii. Prin ele, opera își consolidează regimul eroicomic și își prevede critica lui. Comentatorii nu fac afirmații fără drept de apel. Unii țin lecții altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e a textului, ci a lecturii, sub aspectul ei critic. Fiecare dintre glosatori certifică un unghi de percepție, corect sau nu, în timp ce sextinele evoluează nestingherite de ceea ce se spune despre ele. în timp ce Onochefalos e
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
este altceva decât o sarcină bugetară; daca autonomia județului există și daca comitetul permanent care ar trebui să o reprezinte este altceva decât o sarcină bugetară și un scut pentru a acoperi abuzurile prefectului; daca autonomia comunei nu este o deriziune prin sate și primarul un agent electoral! Am mai zis că libertățile publice nu există decât pe hârtie; și facem apel iarăși la oamenii onești să spuie daca libertatea individuală, daca inviolabilitatea domiciliului există la țară, mai mult, daca fiecare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
materială, apăsare morală - bietul alegător ajunge a nu mai fi liber nici pe mișcările trupului, nici pe conștiința sufletului sau și cu toate acestea soarta țării se pretinde a fi condusă de națiune și prin națiune, și spre mai mare deriziune se invoacă zilnic că toate puterile statului emană de la națiune. Nu facem act nici cestiune de persoane, nici măcar de fapt în sine. Ceea ce e odios e sistemul întrebuințat pentru a influența alegerile și ceea ce e trist e că s-au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
electrică de curățat strada. M-a recunoscut imediat și nu a ezitat să mă întrebe dacă sunt tot student. I-am spus că sunt profesor într-un colegiu și a rânjit strâmb, dar a găsit imediat un alt subiect de deriziune: de ce umblu tot cu bicicleta, dacă sunt profesor? Eu l-am întrebat la rândul meu de ce nu s-a întors în Kosovo, odată pacea instalată. Mi-a răspuns în franceza sa încă aproximativă că Là-bas, les gens pas bien, mal
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne somează să ne lepădăm neapărat de Eminescu, pentru că e "învechit" rău și, paradoxal, extrem de periculos pe toate planurile. Alte aberații despre Eminescu produce Mihai Zamfir cu niște "vorbe de clacă", în stare să stârnească un amestec de iritare și deriziune. Dar cea mai caustică este replica dată lui H.-R. Patapievici care anunță profetic: "steaua lui Eminescu a apus": "Categoriile Eminescu? Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilității lui Eminescu fără să pună totul între ghilimele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în față. Dar tocmai asta nu fac, iar când se întâmplă, citatele sunt mutilate fără jenă, ca și cum doar ei le-ar avea la îndemână. În privința demitizării unor simboluri naționale, precum Eminescu sau Mihai Viteazul, apare limpede programul de transfer în deriziune a unor valori cardinale și validate de istorie. Drept contraargument, sunt invocate idei din Mircea Eliade sau Carl Gustav Jung: distrugerea miturilor care țin de sfera sacrului urmărește anihilarea memoriei colective și invazia, fără piedici, a subculturii și surogatelor fumigene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la vedere "imaginea fidelității / infidelității cuplului regal" ca imagine a puterii, iar cei care i se alătură lui Menelaos se simt și ei loviți în orgoliu. La autorul Scrisorii pierdute, onoarea de familist păstrează ceva din aura mitului căzut în deriziune (p. 151). Încrederea oarbă a lui Trahanache și lui Jupân Dumitrache în "eunucii" lor nu este altceva decât imaginea încornoratului imbecil. Chiriac și Tipătescu, în ochii lor sunt niște "scopiți". Dar, dacă e invers? Poate ei sunt conștienți că au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bacoviană), pe estetica tăcerii, a strigătului și a marilor dureri sau marilor bucurii simple tăcute, a intercondiționării tăcerii și muzicii, a dialogismului și esențializarea de felul celeia din catrina populară: "Îndrăznesc să spun că, dacă n-ar fi intrat în deriziune sintagma de poet național, Grigore Vieru ar avea cel mai mare drept să pretindă acest privilegiu, pentru toată aria românismului actual și între toți poeții aflați în viață. Nu fiindcă ar fi mai talentat decât alții, ci fiindcă el simbolizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
socotește genial, nici măcar poet mare, ar merita să primească o pecete valorică superlativă. Argumentul lui Theodor Codreanu "acoperă" și trece dincolo de sfera esteticului, în planul mai larg al permanențelor inefabile: "Îndrăznesc să spun că, dacă n-ar fi intrat în deriziune sintagma de poet național, Grigore Vieru ar avea cel mai mare drept să pretindă acest privilegiu, pentru toată aria românismului actual și între toți poeții aflați în viață. Nu fiindcă ar fi mai talentat decât alții, ci fiindcă el simbolizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]