450 matches
-
fel mai puțin decât cel de ieri (frondor și sedițios), este adeptul supralicitărilor, jucându-și când rolul de nonconformist, obsedat și exhibiționist, alimentat de un anarhism funciar, când cel de personaj timid, tainic și plin de lirism, mânuind cu dexteritate deriziunea și gratuitatea (uneori, bine camuflate). 6) Mai abitir decât în alte perioade, muzica actuală mustește de umor; un umor ce sfidează timpul și spațiul (răsturnări de evenimente, torente de referințe ocultate sau la vedere, altoiuri stilistice, efecte hilare, rezolvări fulminante
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
și nu mai au legătură cu amintitul casus belli: "...superficialitatea experienței dumneavoastră culturale a transformat România literară într-un adăpost al lăutărismului paseist, al refulărilor retrograde (...) perpetuați, conștient sau nu, tarele lumii pe care, în principiu, o repudiați: luați în deriziune regulile, sunteți ineleganți în felul în care tratați adversarii de idei (astfel considerați de dumneavoastră), afișați superioritate față de semeni". Faptul e totuși fapt: dl Andreescu ne-a încurcat pe noi, și nu noi pe domnia sa, cu articolul trimis în același
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
Dâra de sânge de la nas și cea de la gură nu mai prezintă importanță căci ochii sunt de-acum flashuri, iar flashurile strălucesc amintind de spectacolul anunțat, un filrn care nu a dezamăgit pentru că linia estetică propusă este, cred, cea a deriziunii: autorul nu prea se ia în serios și nu face asta pentru că personajul " este o poză, poză în poză, și pentru că aparatul de filmat e atât de performant încât conturul tremurat mai dă și o altă perspectivă decât acea a
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
literaturii. Prin ele, opera își consolidează regimul eroicomic și își prevede critica lui. Comentatorii nu fac afirmații fără drept de apel. Unii țin lecții altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e a textului, ci a lecturii, sub aspectul ei critic. Fiecare dintre glosatori certifică un unghi de percepție, corect sau nu, în timp ce sextinele evoluează nestingherite de ceea ce se spune despre ele. în timp ce Onochefalos e
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
el observă doar că muzica are, poate, câteva calități: începând cu cea care ne ajută să suportăm acest spectacol al neantului. Nihilist definitiv, Cioran nu avea idei sau atitudini decât pentru ca, imediat, să le respingă și să le întoarcă în deriziune. Acest maestru al disperării era concomitent și un maestru al lucidității. E oare momentul să precizăm că acest scepticism sălbatic n-a fost poate, la el, decât o formă de expiere? Se știe, desigur, că a avut în tinerețe câteva
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
această stare omenească. Alteori, Tolstoi scrie de-a dreptul despre... inconștiența înaintea evenimentelor istorice, punând totul pe seama caracterului italiot, cabotin, al Corsicanului. La fața locului,... pășind și eu prudent pe lângă stupiditatea încremenită a privitorilor uluiți de ce văd, caut să înving deriziunea, evocând Codul ce poartă numele împăratului, făurit de el și pe care se întemeiază Europa modernă... Din întâmplare, peste puțin timp ochii îmi cad tocmai pe legea din 16 septembrie 1807 privind Curtea de Conturi, și pe care românii de
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
războaie mondiale, Ed. Universalia 2003. Poemele Clarei Mărgineanu, cu o prezentare de M. Martin, și nu în ultimul rând Alexandru Matei care ne recomandă Dicționarul lui Cornel Galben, Personalități băcăuane, apărut la Ed. Corgal Press, 2003, și Mircea Mihailevschi, Tragic/ deriziune. Devenirea categoriilor teatrului, la Ed. Ex Ponto, 2003. S-a înființat și a avut loc la Casa Scriitorilor o primă întâlnire a Clubului dramaturgiei românești contemporane (Ioan Cristescu). Rubrica Sala de așteptare, semnată de Gh. Schwartz, are în vedere acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat." Semnificativ, poezia se intitulează Semnalmente, și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și scăpărând de multiplicitate, într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
să trec calea ferată”. Se poate identifica în astfel de versuri mult din înclinația avangardistă spre persiflarea retoricii tradiționale a poeziei, cu accente particularizate la un Gellu Naum în amestecul de frazare “nobilă” și de derapaj calculat către prozaic și deriziune. Protagonistul sam, în care s-a văzut și “un fel de ‘mopete’ cu care împarte deopotrivă minuscula inițială și statutul de ubicuitate” (Luminița Marcu) face, într-adevăr, ecou personajului-marionetă-scripturală al lui Mircea Ivănescu și grupului intrepret de “roluri” definitorii pentru
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala: "Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bobîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele"; în text e vorba de "închisoarea comună, numită în deriziune Ťbodîrlăuť" (cap. VI). Chiar dacă originea lui pîrnaie nu este lămurită, evoluția sa semantică e foarte probabil bazată pe o metaforă, pornindu-se de la sensul atestat al cuvîntului, "oală mare de pămînt" (DEX). Cel puțin în limba mai veche, o parte
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
stele ca pe scrumuri.// Armura mea cu zări interioare/ presară secetele vremilor cu glastre./ Crescură bubele pe sufletele noastre/ ori mătrăguna vremilor mă doare?" (la treptele de spirit). Astfel avem a face cu un idealism sonor pliat cu sadism pe deriziune.
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
dramă a omului!), nu poate evita unele ieșiri în decor, agravate de puseuri de narcisism. în privința femeilor, nu este un cuceritor, drept care dă apă la moară maschiliștilor și strategiei lor de a degrada discursul amoros, de a-l coborî în deriziune. Terminat de nevroză, ajuns omul fără însușiri, nemulțumit de slujba la Castel, abulic și considerându-se neisprăvitul neisprăviților, se consolează cu biblioteca în a cărei liniște tombală se simțea dumnezeiește. Decât la cursuri, mai bine în acel refugiu unde, dacă
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
ar avea un efect imediat la un potențial cititor universal de azi? De ce? - Cum "imediat", cînd tălmăcirea este, ea însăși, o mediere?! Altminteri, dl Boerescu face propunerea această (de care aflu doar acum și pentru care-i mulțumesc) în (tandra) deriziune, cred, si nu fără un vag sadism față de cei care, mereu, se interpun/intermediază între cutare autor și public. Ei bine, dacă fac abstracție de celelalte două cărți ale brelanului propus și mă refer numai la mine, bănui că scrierile
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Sau: "dacă vreți sincer recunosc/ lacrimile tăiate în două sînt ale mele" (prefață). Sau: "înghit salutul condescendent al acestui/ cerșetor o viață/ furtună între doi nervi ai lui/ Dumnezeu" (întreb pînă unde). Din ruinile geometriei se compune un peisaj de deriziuni, care semnifică, paradoxal, forma reală a acestei poezii, "perfecțiunea" să în răspăr cu cea ideală. Apărînd tulburat de neputința, de renunțare, de deziluzie, universul prin care sîntem invitați a pași e un revers al Edenului, nu însă un Infern, căci
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
ale unor personaje întâlnim numai în scrierile unor autori importanți, fie ei și din secolul trecut (în scrierile lui Slavici și Eminescu, de exemplu). Este adevărat, Ț. O. Bobe tinde să se joace de-a literatura și aceasta luare în deriziune a propriei sale gravitați (talentul are întotdeauna gravitate, în sensul etimologic al cuvântului) îl deosebește de înaintași. Iată cum se încheie descrierea voit pompoasa, în stil de român istoric, a unei viziuni desprinse parcă dintr-o proza a lui Urmuz
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
scriitori și gînditori importanți, insă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria să viața, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizanta a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
mai cu seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu știe de unde să-l apuce, e derutat și confuz. La Eminescu accentul cade, indiferent de nuanțe, pe venerație, pe iubire, pe ură, toate, sentimente puternice și clare. La Caragiale, pe deriziune, pe glumă, pe emoții, așadar mai puțin nete. Chiar dacă artistul din Caragiale e profund serios, temeinic, intratabil, ca și acela din Eminescu, acest lucru e dincolo de pragul de percepție comun și nu cîntărește mai nimic în balanță. Repetata tentativă de
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
vreo piatră. (Probabil/ anume din cauza acestor discordanțe familiale/ mîinile nu pot redeveni aripi...)" (Fifty-fifty). La fel de glumeț se arată a fi și în raport cu metafizica. De remarcat împrejurarea că gestul său "demistificator" nu are în vedere obținerea unei imagini grotești, a unei deriziuni, ci dezghiocarea unei ipostaze de ingenuitate: "La/ începutul începuturilor/ Dumnezeu/ din sine însuși pe sine născîndu-se/ stă prunc-pruncuț în/ poalele propriei sale umbre/ alburii" (Pregeneză). Trecînd prin zona "căderilor", a devalorizărilor și compromiterilor în complicata textură (uneori în exces) ce
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
și simbolică a Coloanei... lui Brâncusi) și de sfiala adolescentina, Barbu Brezianu este incontestabil un învingător. La cei nouăzeci de ani pe care tocmai i-a împlinit, el a înfrînt precaritățile biologice, a înfrînt adversitățile istoriei, a înfrînt ipocriziile și deriziunile clipei. Este însă un învingător care afirma și nu unul care distruge. Prin victoria să a biruit vitalitatea speciei, a biruit cultură, au biruit profesionalismul și moralitatea.
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Petru Creția a ținut să lase scris legatul sau de cunoștințe și opinii, care reprezintă un adevărat tezaur, posibil și necesar de valorificat cîndva. Să spun mai întîi că autorul acestui testament reabilitează termenul de eminescolog, tratat, cu dreptate, în deriziune de Călinescu, restituindu-i partea de reală științificitate care îi revine propunîndu-l și impunîndu-l în locul altuia mai fericit. Iar dacă un perfect cărturar de statura regretatului Petru Creția și l-a asumat, e de chibzuit dacă termenul (justificat acoperit de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
o dispoziție similară, desi recurge la un discurs diferit, se alimentează lirica lui Radu Andriescu. Disprețul față de univers îl conduce și pe bardul ieșean la asocieri antirevelatoare, batjocoritoare, care dau în vileag supremația negativă a materiei, deci a efemerului, a deriziunii: Cînd îl văd pe Mișu văd masele de plastic și fier ale tîrgului/ și asta mă aruncă în cele mai insalubre văgăuni ale/ memoriei.// Oricît de sus aș fi și oricît aș cotcodăci/ ajung iute la podea cu tone de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
mai așezi o grimasa/ sub așternuturi de care nimeni nu stie/ ai mai torni un ghinion an pahar" (Zece mii de spânzurători). an temeiul insatisfacției, dorește a ănlocui universul obiectiv cu cel al subiectului, ăn rază unei umori corective, care luminează deriziunea: "Mi-e dor de poemele cărora doar eu ănsămi/ le eram universul./ ămi urmăream târșâitul zilnic,/ firișorul de păr câinesc/ crescut pe vârful nasului/ timp de o săptămână și udat/ (al dracului!) cu lacrimi amare" (Al dracului!). Incapabilă a face
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de mult și de specific exploatată de ideologia și de propagandă comunistă. Ajunsese această mitologie, în faza de decrepitudine a sistemului comunist, o simplă colecție de stereotipii, o moartă frazeologie ritualica, însuflețita și productivă doar cînd era trecută în registrul deriziunii, al ironiei și al sarcasmului; a reînviat-o, paradoxal, tocmai prăbușirea comunismului, "viitorul de aur" fiind însă acum profețit că realizabil prin renegarea imediată și totală a acestuia, o renegare dusă pînă la a-l refuză fie chiar și numai
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
si-altdat^, paharul plin e cel cu vodca, cel pe jumătate, cu apă: pentru înșelarea curioșilor. Soarbe și trage din țigară fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin o permanentă frăsuială agresivă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi - măcar și pentru o clipă - acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabila. În Gară de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]