63 matches
-
citit. Biografia fiecă rui cititor are un grafic unic, irepetabil, consanguin cu evoluția sa interioară, cu nevoile și întrebările proprii, cu ritmuri, limite, întârzieri și devansări specifice. De aceea, de câte ori mi se cere „lista celor 100 de cărți fundamentale“, mă derobez. Nu există rețete. Nu poți face sugestii de lectură decât celor pe care îi cunoști, cărora le știi „felul“, tulburările, căutările și apetiturile. Fiecare vârstă își are țesătura ei, fiecare individ uman are o chimie interioară care nu se poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
toată durata finalizării lucrărilor Concursului, printr-o salbă de manifestări adiacente: prezentări și lansări de carte, expoziții, recitaluri de poezie și teatru, conferințe, deplasări și vizite la unele monumente și case memoriale etc. etc. Punctualitatea de la care nu m-am derobat niciodată, corectitudinea și ținută oricărei articulații a Concursului, au creat din el, timp de 12 ediții cât l-am condus, o instituție respectabilă, căutată și apreciată în toate cercurile vieții literare. Târgovistea, încă fără nicio instituție profesionistă de cultură în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ce se întâmpla dacă aveam 11 frați. E dificil. Aici trebuie să rămânem în limita legii, a Codului familiei care definește foarte clar familia, soț, soție, copii, și de aceea ai responsabilitate pentru copii până la vârsta majoratului. Repet, nu mă derobez de fratele meu. Suntem din același sânge, îl iubesc cu toate necazurile pe care le are, dar pentru moment sunt președintele României. De aceea, campania care a fost susținută în Parlament cu demisia președintelui este una incorectă legal. Aici m-
Traian Băsescu: Nu-mi reneg fratele. După mandat voi încerca să-mi apăr fratele by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/28531_a_29856]
-
acesta simte schimbarea raporturilor de forță. Relația lui Malik cu crima sa nu apare ca una traumatică, într-un fel ea devine necesară în momentul în care este cel desemnat să o facă și când încercările sale de a se deroba dau greș una câte una. În vis, victima îi apare fără zel revanșard, asemeni unui ghid, un sfătuitor calm care-l îndeamnă să urmeze cursuri în închisoare, aproape un ghid spiritual. Cu Audiard plonjăm într-un univers paralel, un univers
Profetul, drogurile și italienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6441_a_7766]
-
În felul acesta obțin, cumva, ceea ce Schopenhauer numește „eliberarea cunoașterii din slujba voinței”. Trăind, nu mă muncește voința de a trăi. E drept însă că-i o viață fără intensitate. Observ eu comedia vieții, însă de la jalea tragediei mă cam derobez. Putem fi mulțumiți de ce ni se întâmplă când am avut norocul ca viața să nu fie prea aspră cu noi. Această mulțumire e o gravă limitare a înțelegerii lumii: „Conform adevăratei esențe a lucrurilor, fiecare trebuie să privească toate suferințele
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
discurs hiperbolic, grandilocvență, șovăieli în construcție). A întrezărit lucid riscurile unei inspirații nezăgăzuite, dar nu a putut compune decât în stare de febrilitate, împins din urmă de un spiriduș al nerăbdării. Ducea cu sine o fatalitate și nu s-a derobat de la datoria, asumată nesilit de nimeni, de a fi un apostol. Fusese prevenit că traseul e spinos, dar își alesese voluntar misiunea, de a mobiliza sufletele. }elul? Satisfacerea drepturilor fundamentale ale omului, desființarea tiraniei, izbânda libertății. Pe acest plan numele
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
pentru a fi tipărit și, cum față de editură trebuia să apară că nu mai e la «Unu» sau că « Unu» nu mai apare sau când publică ceva dă o frază veche, un poem idem, o semnătură anagramă, spre a se deroba: m-au publicat fără să știu. Iată de ce poetul Voronca rămâne plasat în același azur, dar prietenul a trebuit să mă scârbească mult”. De cealaltă parte, în relieful scrisorilor lui Ilarie Voronca se întrevede un personaj anxios, aflat într-o
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
-i destul de „rea” și tot ce rezultă e mai degrabă imaginea unui ursuzlâc de lungă durată. Lui Eugen Simion i-a plăcut cutare carte a ei (i-a spus-o), dar, când a fost vorba să și scrie, s-a derobat; Alex Ștefănescu ar fi un exponent al categoriei „hienelor” (vol. II, p. 623) postrevoluționare, care se grăbesc să taxeze indistinct concesiile (sau compromisurile) scriitorilor din anii cincizeci; Ana Blandiana, pe a cărei notorietate Maria Banuș e invidioasă (vol. II, p.
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
destinul. Odiseea pentru neamul de navigatori al grecilor, Eneida pentru poporul de cîrmuitori al românilor, Robinson Crusoe pentru cel cu impulsuri de civilizatori al englezilor etc. Care ar fi o asemenea creație emblematica pentru noi, românii? Miorița? Fără a se deroba de la aprecierea ca atare a celebrei balade, Sergiu Pavel Dan propune o alternativă și anume Povestea lui Harap Alb a lui Ion Creangă, "istoria fabuloasă a confruntării dintre legitimitate și uzurpare". Punct de vedere interesant, întrucît ne dam seama că
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
îngăduie răgaz să se întruchipeze într-o împlinire armonioasă - termen revenitor la exeget - a formei, foind, în schimb, de singulare personalități interiorizate, de pronunțat sentiment temporal, lirică, în fine, dezvăluind “un conflict aproape tragic între conținut și forma care se derobează”, în care totuși sau poate tocmai de aceea, un Stefan George se arată “mai aproape de spiritul antic decât oricare dintre poeții moderni de azi.” Acel “azi”, devenit “atunci”, rezistă, cum vedem bine în vocabularul său critic, fie că, în timp
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
94 de ani de la 2 Mai decolorat tot, pălărie, cămașă, pantaloni, fața, mâinile, părul. Adjectivele, atributele, nuanțele, tot ce era culoare, se uită... Maniile, redute ale bătrânilor, concentrându-și atenția în jurul micilor lor acțiuni automatizate; altfel, dacă nu s-ar deroba, eschiva, ar înnebuni; alții, pentru că nu s-au confesat ca unui duhovnic... Când se vorbește prea mult de morală, ceva nu-i în regulă, prezis. "Un epicureean al oribilului", Cioran. Există plăceri... care produc senzația... de numit... însoțită de surâsul
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
94 de ani de la 2 Mai decolorat tot, pălărie, cămașă, pantaloni, fața, mâinile, părul. Adjectivele, atributele, nuanțele, tot ce era culoare, se uită... Maniile, redute ale bătrânilor, concentrându-și atenția în jurul micilor lor acțiuni automatizate; altfel, dacă nu s-ar deroba, eschiva, ar înnebuni; alții, pentru că nu s-au confesat ca unui duhovnic... Când se vorbește prea mult de morală, ceva nu-i în regulă, prezis. "Un epicureean al oribilului", Cioran. Există plăceri... care produc senzația... de numit... însoțită de surâsul
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
Să mergem dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă rog... nu deranjăm pe nimeni... Fără exagerațiuni... ZOE (derobându-se, unduitoare): Nu pot, nene, mă doare capul... TRAHANACHE (izbucnind): De opt ani te doare capul!... Nu mai merge nici așa. ZOE (uitându-se la el ca la a opta minune): Nene... Nu știu ce te-a apucat dup-atâta timp. Dar
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
i se așezau ca o dulce povară pe inimă și o făceau să bată tot mai încet și mai fericită". Parodicul, în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul refuză un deznodămînt, ba chiar se derobează de întreaga responsabilitate a povestirii. Rostul parodicului nu este însă, precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd, cred eu, el ține de un palier mult mai adînc, metafizic, al povestirii ca formă de
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
a declara. Ar fi interesant de văzut în cîte dintre parlamentele europene se recită sau se citesc versuri; în cel al României, versificația e la ea acasă: folosită cu seriozitate și patos (A. Păunescu: "Doamne-al nostru, Eminescu, / A ne deroba de tine, / De la noi pînă la tine, / Cu minciună vinovată / Numai carte sfărîmată, / Este ca și cum ne-am naște, / Numai pierdere de sine" - vezi și următoarele 7 strofe, în ședința Camerei Deputaților din 29.03.2005) sau doar cu ironie epigramistică
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
În felul acesta obțin, cumva, ceea ce Schopenhauer numește „eliberarea cunoașterii din slujba voinței”. Trăind, nu mă muncește voința de a trăi. E drept însă că-i o viață fără intensitate. Observ eu comedia vieții, însă de la jalea tragediei mă cam derobez. Putem fi mulțumiți de ce ni se întâmplă când am avut norocul ca viața să nu fie prea aspră cu noi. Această mulțumire e o gravă limitare a înțelegerii lumii: „Conform adevăratei esențe a lucrurilor, fiecare trebuie să privească toate suferințele
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
care e declamat continuu necesitatea reformării instituțiilor statului, e în același ton cu ascensiunea lui și mandatele sale: urât, sulfuros, lipsit de limite. Degeaba pișă ochii cu steagurile-n spate, degeaba pune mascații pe frate-său, degeaba încearcă să se derobeze. Nici propaganda nu-i mai funcționează. Din mocirlă s-a ridicat, în mocirlă se întoarce", a conchis Victor Ciutacu.
SCANDAL MIRCEA BĂSESCU. Ciutacu: E aproape IMPOSIBIL așa ceva by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29238_a_30563]
-
fost luată din câteva considerente: primul este de ordin moral, cred că avem cu toții, ca oameni politici, o minimă responsabilitate față de cetățeni, față de cei care ne votează, care și-au pus în noi speranțele gândurile de viitori - nu te poți deroba de această responsabilitate cu o inconștiență veselă pe care am văzut-o la președintele partidului - sunt și alte lucruri care s-au adăugat. Ieri în ședință am văzut o execuție lapidară a unui coleg de-al meu care a fost
Tăriceanu vrea să candideze la prezidențiale din partea USD: Sunt convins că-l voi învinge pe Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31995_a_33320]
-
trebuie înțeleasă drept un refuz al succesului, care, "fie te scoate din minți, fie îl renegi". Parafrazînd un celebru dicton, s-ar putea spune că viața lui Milorad Pavic a stat sub semnul "Nimic fără Literatură". Deși nu s-a derobat de îndatoririle familiale și universitare, pe care le-a împlinit cu dăruire și abnegație, Milorad Pavic mărturisea undeva că a resimțit frumusețea vieții doar în momentele în care-și aparținea sieși dimpreună cu literatura. Atunci cînd Tu ești cel care
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
ADN. Pentru un pașaport pentru lumea liberă de comunism. Cei care clamau ritos anticomunismul erau tocmai împricinații acelei cauze. Viața mea sunt cărțile mele" ori "Jurnalul meu sunt cărțile mele", recurgea deseori M. Pavic la aceste certitudini, pentru a se deroba de invitații finalizate cu onoruri. Teatru de hîrtie, ultimul roman al lui Milorad Pavic, publicat la Belgrad în toamna anului 2008, cred că ar fi trebuit să apară simultan cu ediția în limba română, dat fiind că, în toamna lui
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
dragă... spune-mi, te rog... cum e Dincolo?... - E tot un fel de aici, râspunsese el râzând... Mai circula o versiune - când îl întrebase același lucru, un alt cerchist: - Mi s-a spus că n-am voie să spun... se derobase Nego, de astădată poticnindu-se de două ori în consoana s, repetată...
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
preopinenții la realizarea de proiecte propagandistice originale, atractive, de natură să-l determine pe alegător înainte de toate să se prezinte la vot și, firește, să-și manifeste preferința pentru candidatul în chestiune, inerția, obstinata tendință a cetățeanului de a se deroba, spune ceva cronicarului. Firea sa sceptică, frecvent pățită, ar conchide că interesele nu coincid, luând, cum se citea într-o carte a vechiului meu profesor de logică Ion Zamfirescu, forma unei prăpăstii (Șerban Cioculescu dimpreună cu Vladimir Streinu se amuzau
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
de către acesta (vizitarea potențialului arbitru), dar insistă mai ales asupra "acoperirii" lor cu "minciuni". Articolul se încheie cu o referire la scrisorile publicate de C. Stere și martorii săi în presa oficioasă, în care este acuzat că "vroiește a se deroba, a fugi, de frica, se vede, a teribilulșuiț matamor Sterea nihilistul". Scorțescu declară că pînă atunci avusese cinci "afaceri de onoare" și că "de două ori a fost pe teren, însă întotdeauna cu adversari bine cunoscuți, de o perfectă onorabilitate
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
le acceptă în economia compendiului istoric, nu mai puțin picant. România e victima, mereu colaterală, atât a puterilor străine, cât și a Puterii interne. Marea abdicare regală e pregătită de mici abdicări. În momente cheie, liderii partidelor politice interbelice se derobează de orice responsabilitate. Ambivalența politică - în anul Caragiale, e de trimis la românul imparțial, cum altfel? - duce la ambivalența existențială. Dubla personalitate asigură supraviețuirea unui popor al intervalului, situat geo-politic între. Realitatea e periodic reinventată, politica și presa colaborând cu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
fiecăruia? Poezia caută să regăsească un paradis pierdut. Dar și romanul îl caută. E adevărat. Și romanul vrea paradisul pierdut. Inspirația sa vine, în mare parte, din sentimentul că ne scapă câte ceva, ceva de care eram siguri, ceva care se derobează, se eschivează tocmai sub picioarele noastre, în / sub noi. Suntem în căutarea unei cunoștințe, a unei intimități care s-a rupt. Nu ne mulțumim, firește, să facem cale întoarsă spre starea de odinioară. Trebuie să inventăm un mijloc, o găselniță
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]