54 matches
-
ne-a deprins a califica drept "trădare de patrie" orice expatriere. Într-atît de persistent e încă un asemenea reziduu post-ideologic, încît - fapt memorabil - la decesul lui Eugène Ionesco, actualul premier Adrian Năstase a găsit cu cale a-l mustra pentru "desțărarea" sa. Virgil Nemoianu e personalitatea asupra căreia se poate testa, în chip concludent, ideea "exilului american" deoarece d-sa e, la ora de față, românul cel mai realizat și mai cunoscut în mediul cultural din Statele Unite. Deținător al catedrei speciale
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Dar Rareș, căutat, nu e de găsit. Îl ascunde, în palatul unchiului său, Luca, aranjînd apoi fugă viitorului domnitor (tot acest episod e, apoi, tratat de sine stătător, ca și cel despre pățaniile tragice ale Elenei, în buna proza istorică Desțărarea lui Petru Vodă Rareș). După cîteva întîmplări cu copilul Mihu, finalmente trimis la Mănăstirea Neamț, se reîntoarce, din exil, postelnicul Șarpe. Nuvelă, de 80 de pagini, deci întinsă, e o foarte bună proza istorică, vestind scrierile lui Sadoveanu. Să sperăm
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
Stancu Ilin și I. Oprișan, Ed. Minerva, 1998. Cuprinde prozele: Duduca Mamuca (Din memoriile unui studinte), sursă de scandal la vremea ei, Ursita, primul episod dintr-un proiectat roman istoric, și alte povestiri istorice, dintre care cea mai importantă e Desțărarea lui Petru Vodă Rareș. Merită reținute și prozele satirice din revistele ,Aghiuță" și ,Satyrul", pentru schimbarea de tonalitate. IV, Dramaturgia, ediție critică de Stancu Ilin și I. Oprișan, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]
-
devine băiat „de băieți”, își face loc cu coatele, cu pumnii, cu înjurătura, cu umorul. Lung e drumul spre o altă țară. Mergi, mergi și nu știi nicicând, nici dacă ajungi. Știu doar că pentru a doua generație de imigranți desțărarea, integrarea, identificarea, pot fi uneori la fel de dificile ca și pentru prima generație. O știu din proprie experiență, fiul meu, Zbigniew! Merele Merele sunt roșii, de un roșu aprins, ca în Pomul Cunoașterii, pictat de Lucas Cranach, pomul sub care Adam
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
aproape nefirească pentru epoca în care a apărut și o perfecțiune artistică pe care Bogdan Petriceicu Hasdeu nu a mai atins-o niciodată." Dintre scrierile cu conținut istoric, I. Oprișan admite că numai trei, și anume Ioan Vodă cel Cumplit, Desțărarea lui Petru Vodă Rareș și Domnița Elena, pot fi încadrate în sfera prozei, aflându-ne "dacă nu în fața unor texte cu o evidentă finalitate artistică, cel puțin în fața unor opere cu o finalitate implicit literară." Spirit proteic, B. P. Hasdeu
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
că între acești scriitori atît de diferiți (dar încă o dată: comparabili!), ar trebui căutate măcar unele din trăsăturile neliniștitului autor român din exil, străin de vechile obsesii ale generației precedente, care devine problematic, filosof și deschis către globalizare sub presiunea desțărării, adică a exilului însuși; mărturisesc că aștept să văd pusă undeva și întrebarea de ce apar atît de mulți scriitori între intelectualii români din exil, alături de scriitorii profesioniști sau deja �înscriși" ca atare, și nu numai printre intelectuali: acum cîțiva ani
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
dintr-o clipă în alta, mai tăioase decît ascuțișul unor săbii!" Un Oblomov de București primește, în vara anului 1973, vizitele unui anume "tovarăș Moraru", care-i pretinde o anume "colaborare", eveniment ce-l obligă a lua decizia gravă a desțărării: "Fără această intrevenție a unui anume organism în viața noastră, eu n-aș fi făcut niciodată acel pas, care a devenit ulterior inevitabil". Cu precizarea unui resort de primară probitate: "Conștiința nu mi-a îngăduit să devin un sub-om
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
prima oară, o temă existențială suită din adâncul ființei, și care, totuși, în Ťstare de vegheť nu se prezentase niciodată minții mele: Atunci fugi în alt popor. Nu bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să mă resemnez cu desțărarea și un exil de aproape trei decenii... Dar, tot în 1967, într-un sonet, tema Ťnăpustiriiť spre Vest mi se impunea din nou, în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O, sub drapelele
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
chiar opuse. S-a spus, de exemplu, că exilul reprezintă pentru un scriitor o nefericire și totodată că reprezintă o fericire. Că este o ruptură gravă în destinul lui și că este o nouă șansă în carieră. Că este o desțărare și că este descoperirea unei lumi noi. Că îl frustrează, despărțindu-l de limba maternă, și că îi permite revelația unei limbi noi. Și așa mai departe. Aceste definiții contradictorii ne îndeamnă să tragem concluzia că nu există de fapt
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
facă pasul cu atâtea grele consecințe, situația insuportabilă din țară și viitorul nebulos de care ar fi avut parte. În prefața actuală la „epistolar”, Gelu Ionescu se referă la faptul că scrisorile “au o încărcătură de document” ținând de „arhiva desțărării scriitorilor”, nefiind doar „simple comunicări între buni prieteni”. „Pentru amândoi, conchide Gelu Ionescu, acel «acolo» (țara lăsată în urmă, n. r.) reprezintă locul unde există, «se face» literatura română, așa cum se putea face și cât se putea face”.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
Că în iulie 1888 Maiorescu, membru în guvernul junimist, îl numește pe Caragiale director al Naționalului bucureștean, de unde e silit să demisioneze în mai 1889, datorită neînțelegerii cu principalii actori ai teatrului, iarăși se știe. Dar e sigur că decizia desțărării a fost adoptată datorită acuzării că a plagiat Năpasta, de un nimeni ca acel interpus Caion care, în iunie 1902, e totuși achitat, după ce în martie fusese condamnat. N-a mai găsit în mediul berlinez atmosfera prielnică marei sale creații
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
a avut un caracter dominant literar și istoric, pe lângă B.P. Hasdeu colaborând și o seamă de scriitori reprezentativi în acea epocă. în paginile revistei, B.P. Hasdeu a publicat 17 poezii, tragedia istorică Răposatul Postelnic, celebra nuvelă Duduca Mamuca, proza artistică Desțărarea lui Petru-Vodă Rareș. Serialul Mișcarea literelor în Eși a constituit punctul unei noi direcții trasate de B.P. Hasdeu cu câțiva ani înaintea lui Titu Maiorescu, deschizând perspective cel puțin comparabile cu cele concretizate în Convorbiri literare. Dintre scriitorii epocii au
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
simandicos comod, fără paroxisme existențiale și fără accese revoluționare, supus tiraniei dispozițiilor sufletești și pîndind clipa rară a inspirației. Întors după un exil francez de 15 ani, Ilie Constantin a simțit pe propria piele ce înseamnă teama ratării culturale prin desțărare, iar cartea Sub semnul eseului poate fi privită ca un bilanț pe care autorul și-l face la pragul celor 70 de ani. Un capitol ieșit din comun se intitulează „Lecturi autocritice", unde poetul, recitindu-și volumele tinereții, le comentează
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
iubirii pentru limba noastră și pentru ceea ce suntem și ar trebui să fim ca romani. Vasile Tarateanu are stilul său inconfundabil: plin de precizie și gata să scoată aurul din zgură. Jovial În Întâlnirile cu tinerii și, apoi, Întristat din cauza desțărării, iar mai apoi luptător și Îndurător pentru românismul din nordul țării. La Izvorul Mureșului, la ediția din 2004 a Universității de Vară, organizate de către Fundația Națională pentru Romanii de Pretutindeni, cuvântul, intervențiile lui Vasile Tarateanu ne-au dezmorțit din cotidianul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
iubirii pentru limba noastră și pentru ceea ce suntem și ar trebui să fim ca romani. Vasile Tarateanu are stilul său inconfundabil: plin de precizie și gata să scoată aurul din zgură. Jovial În Întâlnirile cu tinerii și, apoi, Întristat din cauza desțărării, iar mai apoi luptător și Îndurător pentru românismul din nordul țării. La Izvorul Mureșului, la ediția din 2004 a Universității de Vară, organizate de către Fundația Națională pentru Romanii de Pretutindeni, cuvântul, intervențiile lui Vasile Tarateanu ne-au dezmorțit din cotidianul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Trec ani prin crugul lor cel rânduit de Cel de Sus în largurile zării În sufletu-mi mă simt un răstignit creastă de munte-ngenunchiat La țărmul mării. Pe drumuri de Golgote plin de spini mă simt la fel din clipa desțărării Tot ca un rob încătușat între străini creastă de munte-ngenunchiat La țărmul mării. De mila noastră-n ceruri Dumnezeu visând și El la clipa reîntrupării Ne tot salvează de la ce-i mai greu creasta de munte-ngenunchiat La țărmul mării. UN
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pohtelor” și „terorii” istoriei, descinde și eruditul Nicolaus Olahus. Poate fi socotit reprezentant al exilului românesc timpuriu, ca și Petru Cercel, altă nobilă figură de Renaștere europeană. Înălțimea și rigoarea gestului cultural au putut înfrunta cu succes sentimentul 69 de „desțărare” în cazul mitropoliților Petru Movilă și Dosoftei. Viața întru spirit refuză circumscrierea strictă în limite statale. Cu atât mai mult sunt excluse acestea de actul slujirii lui Dumnezeu. Se poate vorbi aici de un exil motivat de conștiința libertății. Insul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pohtelor” și „terorii” istoriei, descinde și eruditul Nicolaus Olahus. Poate fi socotit reprezentant al exilului românesc timpuriu, ca și Petru Cercel, altă nobilă figură de Renaștere europeană. Înălțimea și rigoarea gestului cultural au putut înfrunta cu succes sentimentul 69 de „desțărare” în cazul mitropoliților Petru Movilă și Dosoftei. Viața întru spirit refuză circumscrierea strictă în limite statale. Cu atât mai mult sunt excluse acestea de actul slujirii lui Dumnezeu. Se poate vorbi aici de un exil motivat de conștiința libertății. Insul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
regelui Alfonso al XIII-lea, deportarea pe insula Fuerteventura din arhipelagul Canarelor, de unde, cu ajutorul unor prieteni, se va refugia la Paris și de acolo în sudul Franței, în Țara Bască franceză, la Hendaye, pentru a fi mai aproape de ținutul natal. „Desțărarea“ sa va dura până în 1930. A fost o perioadă extrem de dură în viața lui Unamuno. Dacă lunile petrecute în Fuerteventura, pământ spaniol, nu-i alteraseră speranța, șederea la Paris l-a deprimat profund, se simțea izolat într-o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unul și același lucru. Iată-mă în fața acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc, să-mi dau viață, să mă smulg morții de fiecare clipă. Încerc, totodată, să mă împac cu desțărarea mea, cu exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc, să-mi dau viață, să mă smulg morții de fiecare clipă. Încerc, totodată, să mă împac cu desțărarea mea, cu exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
și despre realitate, RL, 1988, 30; Valeriu Râpeanu, „Romanul românesc în interviuri”, SLAST, 1988, 32; Piru, Critici, 8-11, 127-130; Ion Vlad, Măștile provocării, măștile sfidării, TR, 1992, 36-37; C. Stănescu, Lecția lui Eugen Ionescu, RMB, 1993, 849; Z. Ornea, Drama desțărării, RL, 1994, 9; Geo Șerban, Recunoașteri în perimetrul diasporei, RL, 1994, 33; Florin Manolescu, Un reper deontologic al criticii, ST, 1994, 10-11; Mircea Horia Simionescu, Un dicționar mai bogat decât o literatură, „Fahrenheit 451ș”, 1995, 1; Dan C. Mihăilescu, „Dicționarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil de o cugetare platoniciană. "Omul e un rege exilat, măreția lui constă în a căuta regatul pierdut.". Relegarea lui Ovidiu este o "desțărare", o alungare din Paradis, ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial, lingvistic și artistic. Ipostazele existențiale, de la stare de dor față de Roma la teama de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sa, decît exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, În timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, Într-un anume sens, decît desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărît să plec Încă din 1945, de cum s-a terminat războiul, cînd aveam 21 de ani. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]