54 matches
-
sa, decît exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, În timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, Într-un anume sens, decît desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărît să plec Încă din 1945, de cum s-a terminat războiul, cînd aveam 21 de ani. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în timp. Lirica sa devine acum nu doar una a amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă o dată, / Suferă țară nevinovată
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
panorame literare”, LCF, 1988, 36; Nicolae Mecu, O ediție reprezentativă, F, 1989, 11; Mircea Vasilescu, O ipostază a criticii, O, 1989, 50; Ulici, Prima verba, III, 266-268; Ion Buzași, Un eveniment editorial: Aron Cotruș, TR,1992, 33; Nicolae Mecu, Lirica desțărării, VR, 1993, 2-3; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 129-131; Ion Pop, Despre viața și opera lui Aron Cotruș, VTRA, 1997, 1; Mircea Mihăieș, În așteptarea sintezei, „Cuvântul”, 1997, 7; Dan Mănucă, O monografie Aron Cotruș, RR, 1997, 2; Eugen Todoran, Punerea
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
și despre realitate, RL, 1988, 30; Valeriu Râpeanu, „Romanul românesc în interviuri”, SLAST, 1988, 32; Piru, Critici, 8-11, 127-130; Ion Vlad, Măștile provocării, măștile sfidării, TR, 1992, 36-37; C. Stănescu, Lecția lui Eugen Ionescu, RMB, 1993, 849; Z. Ornea, Drama desțărării, RL, 1994, 9; Geo Șerban, Recunoașteri în perimetrul diasporei, RL, 1994, 33; Florin Manolescu, Un reper deontologic al criticii, ST, 1994, 10-11; Mircea Horia Simionescu, Un dicționar mai bogat decât o literatură, „Fahrenheit 451ș”, 1995, 1; Dan C. Mihăilescu, „Dicționarul
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
România, bună prietenă a mamei. Analizând memorialistica Monicăi Lovinescu, Nicoleta Sălcudeanu ridică șirul de portrete la statutul de document: "Comentariu, nelipsit de, ba chiar binecuvântat cu, intuiție critică, tinde să conceptualizeze, într-un mod insolit, o întreagă comedie umană a desțărării. Se configurează, firesc și fără loc de contestație, o împărțire tipologică a exilului"107. Monica Lovinescu construiește galeria de personaje în aceeași dimensiune a mărturiei directe, specifică discursurilor publice. Deși culorile sunt vii, autoarea păstrează intransigența și echidistanța emisiunilor. II
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
evita să observ, construcția patologiei spiritului mi se arată mai degrabă ca artefact al sofisticii", anunță Nicoleta Sălcudeanu, acceptând totuși că exilul stă la granița dintre psihic și spirit, iar două dintre maladii "ar putea îmbogăți cu nuanțe descriptive boala desțărării"192. Exilul presupune schimbări de ordin moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem, îmbolnăvirea ei. Exilatul este privat de caracteristicele identității înnăscute la care nu mai poate accede direct. Cu alte cuvinte, îi lipsește individualul ereditar. Nevoia de a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil de o cugetare platoniciană. "Omul e un rege exilat, măreția lui constă în a căuta regatul pierdut.". Relegarea lui Ovidiu este o "desțărare", o alungare din Paradis, ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial, lingvistic și artistic. Ipostazele existențiale, de la stare de dor față de Roma la teama de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
regelui Alfonso al XIII-lea, deportarea pe insula Fuerteventura din arhipelagul Canarelor, de unde, cu ajutorul unor prieteni, se va refugia la Paris și de acolo în sudul Franței, în Țara Bască franceză, la Hendaye, pentru a fi mai aproape de ținutul natal. „Desțărarea“ sa va dura până în 1930. A fost o perioadă extrem de dură în viața lui Unamuno. Dacă lunile petrecute în Fuerteventura, pământ spaniol, nu-i alteraseră speranța, șederea la Paris l-a deprimat profund, se simțea izolat într-o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unul și același lucru. Iată-mă în fața acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc, să-mi dau viață, să mă smulg morții de fiecare clipă. Încerc, totodată, să mă împac cu desțărarea mea, cu exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc, să-mi dau viață, să mă smulg morții de fiecare clipă. Încerc, totodată, să mă împac cu desțărarea mea, cu exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z. conturează în cele douăzeci de povestiri din Epihia în stil valah (2003) imaginea unei Americi neconvenționale, „mărturisind” despre „desțărare” și despre experiențe dure sau grotești. SCRIERI: Întâmplări din viață și din sport (în colaborare), București, 1958; Cal bătrân cu chingă roșie, București, 1974; Pământul, marea, cerul și oamenii, București, 1974; Semnul delfinului, București, 1976; Ademenirea, Cluj-Napoca, 1983; Casa cu
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
dus / Acu cinci sute de ai / Numai codru îmi erai! în conspect Eminescu, Grajduri pe scaune pliante burțile în brațe, mașinile "Cielo", cazul îngrozitor al cetățenilor la picnic, lutul crestelor în verdeață cueste, frămîntături pe fiertura zilei, moment solemn al desțărării în pădure. XXV. URSOAICA VINE DE LA BÎLEA-LAC Iași Pașcani Ploiești Sud București Basarab Pitești Rîmnicu Vîlcea Sibiu Vințu de Jos Tîrgu Mureș Deda Gheorghieni Miercurea-Ciuc Comănești Adjud Pașcani Triaj Iași Joi, 23 august 2007, ora 20,30, în personalul Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
DRĂIVUIEȘTE / Fundația o DIGUIEȘTE (...) Numai atunci când se lovește / Și-și dă cu HAMARUL în dește / Înjură neaoș românește (...) A pus și FOUM, a tencuit / FLORUL vechi l-a SENDUIT / Își ia ceva de DRINKUIT / Ba și un MUVI-a RENTUIT." Desțărarea o accentuează distanțarea vinovată de cultura patriei: "Ăsta-i Ion Americanu' / În casa lui nu-i nici Rebreanu / Nici Goga și nici Voiculescu / Alecsandri sau Eminescu / La el în casă nu găsești / Măcar ziare românești / Și vreo revistă de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Trec ani prin crugul lor cel rânduit de Cel de Sus în largurile zării În sufletu-mi mă simt un răstignit creastă de munte-ngenunchiat La țărmul mării. Pe drumuri de Golgote plin de spini mă simt la fel din clipa desțărării Tot ca un rob încătușat între străini creastă de munte-ngenunchiat La țărmul mării. De mila noastră-n ceruri Dumnezeu visând și El la clipa reîntrupării Ne tot salvează de la ce-i mai greu creasta de munte-ngenunchiat La țărmul mării. UN
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a trăsurii.“ Se poate bănui că, și în epoca lui de glorie, unii purtători ai ișlicului îl vor fi simțit ca ridicol sau incomod. Când vremurile intră în schimbare, primele săgeți ale ironiei țintesc tocmai podoaba din creștet. Poemul burlesc Desțărarea șlicului, scris de C. Negruzzi prin 1828, ne înfățișează o adunare a zeilor din Olimp, convocată spre a decide „a șlicului soartă“. Neptun ar vrea să-l prefacă într-un caic, Vulcan - în niște foale, Marte - într-o pavăză. „Iupiter
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pohtelor” și „terorii” istoriei, descinde și eruditul Nicolaus Olahus. Poate fi socotit reprezentant al exilului românesc timpuriu, ca și Petru Cercel, altă nobilă figură de Renaștere europeană. Înălțimea și rigoarea gestului cultural au putut înfrunta cu succes sentimentul 69 de „desțărare” în cazul mitropoliților Petru Movilă și Dosoftei. Viața întru spirit refuză circumscrierea strictă în limite statale. Cu atât mai mult sunt excluse acestea de actul slujirii lui Dumnezeu. Se poate vorbi aici de un exil motivat de conștiința libertății. Insul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pohtelor” și „terorii” istoriei, descinde și eruditul Nicolaus Olahus. Poate fi socotit reprezentant al exilului românesc timpuriu, ca și Petru Cercel, altă nobilă figură de Renaștere europeană. Înălțimea și rigoarea gestului cultural au putut înfrunta cu succes sentimentul 69 de „desțărare” în cazul mitropoliților Petru Movilă și Dosoftei. Viața întru spirit refuză circumscrierea strictă în limite statale. Cu atât mai mult sunt excluse acestea de actul slujirii lui Dumnezeu. Se poate vorbi aici de un exil motivat de conștiința libertății. Insul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
face observațiile următoare: „... Până la data acestui oficiu, Rusia, departe de a protesta împotriva sistemului de opresiune de care se plânge astăzi, îl aproba cu hotărâre în taină, căci acest sistem împingea pe locuitorii celor trei provincii la deznădejde și la desțărare, ceea ce sporea populația Noii Sârbii, a Crimeii și a celorlalte stăpâniri noi rusești pe coastele Mării Negre. Rusia nu avea atunci în vedere decât achiziția indivizilor munteni, moldoveni și basarabeni. Mulți observatori pretind că astăzi ea țintește la teritoriul lor... Înduioșirea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
acolo lucrurile mergeau excelent și fără mine, pe cînd aici era totul de făcut. Din păcate, acum, parcă e și mai mult de făcut, pentru că, între timp, s-au mai făcut legiuni de tîmpenii. De asta, uneori, mă bîntuie gîndul desțărării. În ultima vreme, mă gîndesc că dacă apuc să mă pensionez, peste vreo patru ani, mă pot stabili în Creta, unul dintre puținele locuri în care mai scriu poezii în ultimii vreo zece ani. Cît ar părea de curios, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din România : „Poporul român, care a suferit atât, Înțelege suferințele mai Îndelungate și mai crunte ale evreilor” <endnote id="(517, I, p. 117)"/>. Emigrat la București și apoi la Paris, filozoful Emil Cioran (originar din Rășinari, sudul Transilvaniei) acuză criza desțărării. Simțindu-se „cu adevărat fără patrie”, un „goi [= neevreu] rătă citor”, el Își declară „afinități profunde” cu evreii : „Je suis métaphysiquement juif”, scrie el În 1965 <endnote id="(588)"/>. Închei această lungă paranteză cu două observații. În primul rând, știm
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
recunoscute, sprijinim pe aceia care... ș.a.m.d. Mă frământam în sinea mea, oare n-aș putea fi și eu unul din aceștia? Am fost în mare cumpănă: să-mi las țara și mizeria sau să iau bunăstarea și tristețea desțărării? Am trăit acest coșmar. Prea conștient de sărăcia mea, m-am simțit dezonorat văzând bunăstarea omului simplu occidental, îmbrăcat frumos, sătul, cu fața senină, deschisă, rumenă, dar parcă prea indiferent. Frumusețea străzilor cu vitrine doldora de fructe, multe necunoscute mie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
savoarea stilului arhaic, sprijinea argumentarea istorică cu observații lingvistice. Spirit romantic, el nu separa istoria de literatură, cerându-i „espresiune”, „perspectivă”, „culori”, dimensiune epică (Conceptul studiilor arheologice în legătură cu istoria universală și a românilor). O contribuție prin bogăția informațiilor este studiul Desțărarea lui Petru Vodă Rareș, la care lucrase - se pare - patru ani. Prodigioasă a fost editarea de documente și izvoare istorice, domeniu în care Hasdeu își depășea epoca. El traduce și comentează Descrierea Moldovei și a Munteniii în versuri polone de
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
prin brazi, prin brădui,/ cu auzul pe inima lui...” Dacia lui Eminescu și Moldova lui Sadoveanu sunt astfel reinterpretate printr-un ochi vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare: o poezie a „desțărării” și a solitudinii, scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și de „slugile” lor dinăuntru, „ciocoii” noi, „roșii”. Spovedania intimă este astfel mereu dublată
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Rapsodie valahă, Madrid, 1940; Rapsodie dacă, București, 1942; Drumuri prin furtună, Madrid, 1951; Poemas, Madrid, 1951; Poemas de Montserrat, Madrid, 1951; Canto a Ramón Lull, Palma de Mallorca, 1952; Rapsodia iberică, Madrid, 1954; Între Volga și Mississippi, Madrid, 1956; Cântecul desțărării, Cleveland, 1962; Versuri, îngr. Ovidiu Cotruș, pref. Ion Dodu Bălan, București, 1978; Opere complete, pref. Nicolae Roșca, Madrid, 1978; Versuri, îngr. și postfață Ion Dodu Bălan, București, 1985; Antologie selectivă, îngr. Ion Cepoi, Arcuta (SUA), 1988; Poezii, I-II, îngr
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]