31 matches
-
monadelor, a miturilor inviolabile. Mitul cavalerismului este o imagine esențială pe care se bazează cultura europeană de la Dante Încoace; când Cervantes efectuează acea incizie lucidă, sângeroasă pentru setea mea de idealitate adolescentă, simt o traumă spirituală și refuz un text desacralizant. Acum, recitind romanul din altă perspectivă, constat că există două planuri convergente: unul al realului, ca anticipare a unor achiziții posterioare ale romanescului, și celălalt al Înscrierii gratuite Într-o convenție a genului cavaleresc, urmat și acceptat numai spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un oarecare decalaj. De regulă însă congresele-mamut pun pe masă din capul locului o informație esențială, strânsă în etapa de pregătire și reprezentând principalele oferte. "Monștrii sacri" se țin oarecum la o parte, parcă apărându-și astfel prestigiu de indiscreția "desacralizantă" a noilor generații care, ele, umplu sălile congreselor, avide, curioase, interesate de legături, iubitoare de dialog și contestație. Am participat de-a lungul anilor la câteva mari congrese de istorie, unele zonale sau tematice, altele cu caracter mondial, și pot
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de autoritate către agent. Pe de altă parte, Într-o abordare fenomenologic instituționalistă, Meyer și Jepperson (2000) argumentează În favoarea ideii construcției sociale a agenților și principalilor. Agenții datorează capacitatea responsabilă de acțiune unui proces de Împuternicire imanent, În același timp desacralizant, În baza certificărilor și acreditărilor sociale. Totodată, principalii reprezintă grupuri definite funcțional, prin intermediul intereselor recunoscute ca legitime. În conformitate cu practicile raționale ale societății, În special cunoașterea fundamentată științific, agenții pot folosi capacitatea de acțiune social dobândită nu doar În urmărirea intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de grozăvenia de peste Prut (până la Vladivostok). De altfel, fuga de realitate este țintă oricărui om care apelează la droguri. Dacă în societățile arhaice, șamanul ingera substanțe halucinogene în cadrul unui scenariu sacru de a intra în contact cu zeul, lumea modernă, desacralizantă, a pierdut sensul religios al ieșirii din realitate, mărginindu-se la expedientele mundane, care mai ostoiesc grijile și care te ajută să treci peste presiuni și obligații. Fumatul, alături de alcool, vine tot din scenariul șamanic unde inhalarea de ierburi genera
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele, personajul principal al ceremoniei, devenea o persoană sacră și inviolabilă până În momentul În care un rit special „desacralizant” elimina tabuurile legate de rolul său de oficiant. Printre feluritele rituri descrise se Întâlnește o ceremonie complexă cu caracter ispășitor care diviza populația din Ugarit În două părți, În funcție de sex, În fruntea cărora se afla regele, respectiv regina. În astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]