96 matches
-
de ghicitori și vrăjitori. Se pare că împăratul le-a cerut "athinganoi"-lor să-l scape de fiarele sălbatice care devorau celelalte animale din parcul palatului, lucru pe care, se pare că, aceștia l-au făcut, dându-le fiarelor carne descântată. Ipoteza cu cea mai consistentă susținere în secolele al XIX-lea și al XX-lea este cea a originii grecești a cuvintelor "athinganoi"/"thinganoi", ca variante ale cuvintelor "atsingganoi"/"tsingganoi" care, la rândul lor, ar proveni din cuvântul "athiggános", „de
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
mai tare oaste din părțile românești. - Aveai oastea lui Vlad. - Aveam. Da’ aveam și birurile, și sărăcia, și achingiii care trec mereu Dunărea și dau foc satelor... Și-apoi, aici te afli Domnia Ta, că se țesură legende că ai sabie descântată și ieși biruitor acolo unde nimeni n-ar putea... - Mai sunteți, măi, din părțile Olteniei? Întrebă Oană. - Mai suntem... se auziră voci În jurul focului. - Suntem și din părțile muntenești, și din Transilvania... - Care ești, măi, din Transilvania? - Ion Moț mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mod expres menționat. În privința costumației, Solomonarului i se atribuie haine zdrențuroase și murdare: „șapte pieptare pe care nu le leapădă niciodată, nici pe căldura lui cuptor” Acest personaj are o traistă În care ține uneltele magice, o toporișcă de fier descântată, frâu din coajă de mesteacăn, și cartea de Învățătură cu descântece. Un ultim accesoriu care-l apropie de șaman este o toacă mică de lemn ce declanșează furtunile, un posibil echivalent al tobei șamanului. Solomonarii descind din munți la vremuri
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
untură de porc și diverse plante: usturoi, leuștean, frunze de salcâm, pelin și alte ingrediente cu care ung oile pe uger, la asfințitul soarelui, anume ca farmecele să ia puterea unsorii, iar nu mana oilor. Pentru deochi ei aduc apă descântată și stropesc oile, iar cel mai bătrân cioban din stână unge cei doi stâlpi din ușa strungii și zice: „Așa să stea laptele la oi, neluat de nimeni!”. După aceasta, tot el arunca un ban de metal în fundul găleții, începe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Jenica Maftei, Catrina Tofan) care știau să descânte în așa fel încât să le ia mana la vacile cu lapte care nu mai primeau vițelul și nu mai dădeau lapte mult și de bună calitate. Ca să-și revină, vacile trebuiau descântate de „deochi” de câte trei ori pe zi, marțea, joia și sâmbăta, înainte de răsăritul soarelui, amestecând cu urzică vie în tărâță înmuiată cu apă și spunând: „Plecat-am cu Joiana marți dimineața,/ Pe cale, pe cărare,/ La fântâna lui Iordan,/ La
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zăru’/ Să nu moară ghițălu’./ Nu te mai boncăni,/ Nu te mai râncăi./ La Moș Costache te-oi duce/ Cu gura te-o descânta,/ Cu tărâțe te-o hrăni/ Și-ai rămâne curată și luminată/ Ca argintul strecurat”. Tărâțele astfel descântate i se dădeau vacii să le mănânce și, după trei astfel de proceduri, vaca revenea la normal. La alt descântec de „deochi”, pentru oameni și animale se foloseau un cuțit, un fir de brusture, apă și trei cărbuni aprinși. Se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mâna ți-o lua/ Peste nouăzeci și nouă de mări le-a arunca/ Unde câinii n-or lătra/ Și vaci negre nu s-ar afla’’. Se descânta de trei ori și de fiecare dată se stingeau trei cărbuni. Din apa descântată bolnavul gusta de trei ori și apoi se spăla. Ceea ce mai rămânea se turna la trei pari, iar ulceaua de lut se lăsa la cel de-al treilea, spre răsărit. Descântecul „de orbalț” (Orbalț -Brâncă). era practicat de către Ileana Ciobanu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de dragoste îl iau la dânșii i-l poartă, astfel ca ajunși la horă, ei petrec împreună, joacă și se distrează. Descântec „de lichitură” (cules de la Catinca Tofan) Când copiii sau tinerii trăgeau câte o sperietură, se spunea că trebuie descântați. Simptomele acestei boli erau dureri de cap și tresăriri prin somn. Toate acestea provin din spaimă, frică sau amenințări. Pentru acest descântec, Catinca Tofan folosea următoarele ingrediente: vin roșu, tămâie,un ghici (bici) de găsit, un pai de la mătură, fire
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ceapă. Se făcea un foc mare în vatră, se dezbrăca de haine atât persoana care descânta cât și cea care era descântată. Se descânta marți seara, joi seara și sâmbătă spre duminică, numai în câșlegi, în post fiind interzis. Persoana descântată, dezbrăcată, cu părul despletit, se așeza pe un scaun, lângă vatra unde ardea focul. Lângă ea, descântătoarea băga frigarea în foc și spunea: „Ea învârtește frigarea,/ Frigarea învârtește focul,/ Focul încălzește vatra,/ Vatra învârtește fumul,/ Cerul învârtește apa/ Și apa
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
poduri’’. Și atunci lua frigarea din foc, o băga într-o inimă de cucoș tăiat, ca să se pornească ursitorul. Dacă cel descântat era bărbat, se băga frigarea într-o inimă de puică. Frigarea înfiptă în inima păsării era dată persoanei descântate care, în fiecare noapte, o punea sub pernă. Se descânta de trei ori și duminica fata se trezea cu ursitorul ce venea și o cerea în căsătorie. Descântecul „de năjit” (cules de la Iordache Maftei) Acest descântec era practicat pentru vindecarea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
4.V.1928, Fălticeni), prozator și poet. Este unul dintre numeroșii copii ai Domnicăi (n. Ciuca) și ai lui Vasile Ivaciuc Sumanariu, țărani bucovineni stabiliți la Fălticeni. Părinții scriitorului, tatăl - mare povestitor de „brașoave”, iar mama - pricepută la doftoricit și descântat, aveau o situație materială bună. D. urmează la o școală primară din Fălticeni patru clase, absolvite în anul 1892, când devine elev la gimnaziu și coleg de clasă cu E. Lovinescu. După un an renunță însă la învățătură și va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Bivolul de jar). Inversiunea tuturor semnelor arată un Dumnezeu crud, oglindă indiferentă, sau înșelător - „măscărici”, „tertipar”, „nebun”. Poetul ar vrea să știe dacă jertfa, dacă Iisus al lui și-au păstrat adevărul. Parabole ale libertății amenințate (Șoim și fată, Flautul descântat), autoportrete (Sarcină sacră, De când mă știi) sunt impregnate de o puternică tensiune interogativă. Concluzia pare să fie pierderea speranței („O singură jivină, gogoloi/ Ca un arici, ca un pește,/ Pitulată se rostogolește.// Și un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în lupta de fiecare zi cu nevăzutul. Vânturile usucă și ard; la fereastră se atârnă iar sub pragul ușilor se îngroapă figurile zeităților respective pentru apărare. Trăsnetele, inundațiile, incendiile, epidemiile se țin lanț; incantațiile împotriva lor trebuiesc citite regulat, filtrele descântate și băute la ora potrivită. În fața atâtor zei răi, demoni, vampiri care ridică morții din morminte; față de boli și deochi, fiecare se întreabă la ce se poate aștepta pentru restul vieții. Cu timpul, mulțimea sfaturilor care trebuiau urmate pentru a
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ele este eliminat de cenzură. Nu știm dacă poetul își prefigura destinul sau poemele acestea sunt doar expresia presiunii din perioada de după război, dar ele vorbesc despre un univers claustrant, lipsit de dumnezeire, de ideal, despre încătușare și decădere (Flautul descântat, Ogor pustiu, S-a culcat o fiară, Un plop uscat). Nu lipsește nici poemul de tip pamflet, cu bine cunoscutele mărci ale grotescului ("Și Dumneata a cărui gură pute/ Ce fel de viermi și ce fel de ciuperci/ Hrănești cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cioburi de lut ars și pașnice unelte de lemn, alături de armele tuturor războaielor iatagane, zale ruginite, cărți și ghiulele, lăzi de grenade; lângă lăzile de zestre, opinci agățate de roata unui tun; un meteorit lângă cărbunii stinși într-o strachină, descântați cândva, leac pentru spaime; monedele tuturor târgurilor încheiate pe acest pământ, cu prețul șters și efigiile uitate de timp; plugul de lemn și balanța, lângă "ocaua lui Cuza" și "Istoria frumosului Arghir" tipărită în chirilică; scara șeii haiducului Darie, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mănînce usturoi, c-apoi ele îl mușcă, fiindcă ele nu sufăr mirosul usturoiului. Cînd albinele dau năvală la urdiniș e semn că în scurt are să ploaie grozav. Ca să-și aducă bărbatul înapoi, femeia unge ușorii* și păreții casei cu miere descîntată. (Gh.F.C.) Albinărel Se crede că paserea numită albinărel de aceea șuieră, pentru că i s-a uscat limba și vrea ploaie, care apoi și urmează, și el apoi își astîmpără setea numai cu apă de ploaie. Aldămaș Cînd bei aldămaș, varsă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cît se poate de sus în aer; dacă se sparge cînd cade jos e semn că și sîmbria* cu vitele se va sparge curînd. Vinerea după Sf. Toader și în cea din urmă marți să se dea la vite sare descîntată, ca să nu le facă Sf. Toader vreun rău. Cînd vine popa cu căldărușa la Bobotează, să faci două pîni, una mai mare și alta mai mică, și să le bagi în țest. După ce s-au copt, pe a mai mică
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fi, nu m-a impresionat cine știe ce! Dar să vezi Havana și să nu savurezi romul cubanez, singur, cu prietenii, sau cu... Hemingway, la Ambos Mundos, Bodeguita del Medio ori Floridita, nu se poate! Nu sunt un băutor, îmi plac licorile descântate "la un pahar de vorbă", iar romul este o băutură cu un "buchet'' special, dobândit în secole de istorie, rezultat al călătoriilor lui Cristofor Columb, al trudei sclavilor negri și al setei nepotolite a corsarilor și piraților din Marea Caraibilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
al lui Andrei, un flăcău scund ca și ea, dar înstărit. Plătită cu cîțiva bani și cu o găină, Floaca a executat îndată ritualul obișnuit la așa ceva. Numai că, în momentul în care i-a dat Melixinei vasul cu apă descîntată să-l vadă pe Vasile, aceasta a avut surpriza de a-l vedea pe Ioan Cimpoeș, om căsătorit, cu trei fete (Maria, Minodora, mama noastră, și Aneta), țăran cuprins (avea prăvălie, moară, ogoare în mai multe locuri din țarină) și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de ulciorul cu apă neîncepută, nefericita trebuie să mai ducă vrăjitoarei: bani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ultime și cele mai sublime să se retragă din sfera publică pentru a se refugia în împărăția de dincolo a unei vieți mistice sau în fraternitatea relațiilor imediate dintre indivizi"10. Nu este întâmplător deci că oamenii din lumea noastră "descântată" cu greu își găsesc drumul în mijlocul tuturor teologiilor și filozofiilor, al concepțiilor despre lume și al religiilor, atâtea și atâtea instanțe dătătoare de sens. Mulți se simt nesiguri deoarece în acest nou context propriul punct de vedere religios (sau nereligios
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ești a nopții crăiasă,/ Tu cai ai,/ Dar frâu n-ai;/ Na-ți brâul meu/ Și fă frâu calului tău»”. Invocarea lunii pentru formarea cuplului constituie, după Silvia Ciubotaru, un „rudiment al cultului lunar”, astrului oferindu-i-se „brâul fetei descântate, baticul sau pletele ei pentru imaginarul bidiviu selenar: «Lunî, lunî, doamnî Bunî,/ Na bgiciuțu di la mini,/ Mânî murgu di sub tini» (Botuș - Suceava); «- Lună, lunișoară,/ Dragă surioară,/ Tu ai cal bun,/ Dar n-ai la dânsu frâu,/ Îți dau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
realiza cu boghii ei, se adeverea, că a doua sau a treia zi ori mai târziu, cel descântat, de cele mai multe ori eu, ieșea (m) luminat, curat, ca soarele de strălucitor și sănătos , cum numai mama ne-o putea dori nouă, descântaților, copiilor ei. Oricât am încercat, ea N-a vrut niciodată să-mi spună secretul ghicitului ei. Dar ghicea! Elev ucenic Ei, toate bune și frumoase, vorba lui Ion Creangă, dar, iată, am terminat șapte clase, în vacanța mare după ce m-
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
tun». Tot pentru de deochi. Într-o ulcică cu apă neîncepută se aruncă trei cărbuni încinși, rostindu-se de un număr cât mai mare, divizibil cu trei, formula magică : Doi ochi buni biruie trei ochi răi, Și cu apa, astfel descântată se umezește fruntea bolnavului. De deochi pentru copii . Când copilul plânge, mama îl linge de trei ori pe frunte, scuipă tot de atâtea ori jos și zice: Cum își linge ciuta vițelu, așa-mi ling eu copilu, De deocheatu, de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din creierii capului, și tot așa ca la descântecul de deochi, de durere de cap . Se sting apoi câțiva cărbuni, care, cu cât vor bolborosi mai zgomotos, cu atât descântecul va avea mai bun leac. Pe urmă pacientul bea apa descântată în care au fost stinși cărbunii, din ceea ce a rămas, cu o parte se spală bolnavul pe față, restul se pune într-o sticlă căreia nu i se pune dop, și se va folosi mai târziu, dacă boala persistă. De
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]