95 matches
-
sărut, pe negândite, Chiar în văzul tuturora... Și-uite-așa se-adună hora De mirese logodite. Ghiocei și tămâioasă Și albastre viorele Se adună-n buchețele Și se-aduc, cu drag, acasă Să se-așeze la icoane, Cu dragoste fermecate, De fecioare, descântate, Sau la gât, ca talismane. Zânele păstrează pături, Răzlețite, de zăpadă, Fetele, de-or fi să vadă Pâlcurile de omături, Să se-apropie de ele, Iar de se voiesc iubite, Cu zăpezile topite, Azi obrajii să și-i spele. Și
ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381149_a_382478]
-
împrumut și de vacanță Pe care o trăiam curat, de circumstanță. Sub vii, chiar vipie de ar fi fost( și- a fost) Noi nu simțeam căldura verii, (chiar cu rost) Și învârteam de zor cinci pietre colorate Zimțate, jucând ca și cum, descântate, S- ar fi - nvârtit în aer, una, două, trei În salt ușor, sub, uimiți, ochii mei Și ca o probă grea,vizând dexteritate, Cam trebuia să le apuci, apoi, pe toate. Mă necăjeam că nu- mi ieșeau din prima Și
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
împrumut și de vacanță Pe care o trăiam curat, de circumstanță. Sub vii, chiar vipie de ar fi fost( și- a fost) Noi nu simțeam căldură verii, (chiar cu rost) Și învârteam de zor cinci pietre colorate Zimțate, jucând ca si cum, descântate, S- ar fi - nvârtit în aer, una, două, trei În salt ușor, sub, uimiți, ochii mei Și că o probă grea,vizând dexteritate, Cam trebuia să le apuci, apoi, pe toate. Mă necăjeam că nu- mi ieșeau din prima Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Cuceritor, de împrumut și de vacanțăPe care o trăiam curat, de circumstanță.Sub vii, chiar vipie de ar fi fost( și- a fost)Noi nu simțeam căldură verii, (chiar cu rost) Și învârteam de zor cinci pietre colorateZimțate, jucând ca si cum, descântate,S- ar fi - nvârtit în aer, una, două, treiîn salt ușor, sub, uimiți, ochii meiși că o probă grea,vizând dexteritate,Cam trebuia să le apuci, apoi, pe toate.Mă necăjeam că nu- mi ieșeau din primași exersam pe prispa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
a venit ideea asta? Ionică îi răspunde: - Azi ne-a deocheat Băzgoaica, care e strigoaică. A venit bunica Gherghina și ne-a descântat de deochi iar noi, ne-am făcut bine imediat, după ce ea ne-a dat să bem apă descântată și ne-a mânjit cu cărbuni și cu descântec pe frunte și la buric. Bunica îi spunea mamii, că strigoii se întorc înapoi de pe lumea cealaltă când mor, să ia alți oameni cu ei. Noi atunci ne-am gândit, că
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Acasa > Strofe > Timp > IUBIRE ALBĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului Îngroapă-mă-n zăpada descântată Nu mă lăsa acelor nori corsari Cu florile de gheață în altar Și candela în mâinile de fată. Din lacrimi îmi voi împleti cunună Și perlă pun înmuguritul dor Să-ți spună desuetul: te ador! Și îți livrez poeme noi
IUBIRE ALBĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371214_a_372543]
-
ia naștere Cum crește Cum se extinde Și cuprinde Încet sau cu brutalitate Măruntaiele toate. Mai târziu am descoperit Suferința sufletului Și mi-am șoptit: Iată! Cunoașterea este limitată Și această apăsare Suferința Nu o vezi izbăvită Decât prin poruncă Descântată Rostiră incantatoriu Ca la granița cu purgatoriul Alungată cu o mantră De golire, de curățire A locului îndurerat Vremelnic ocupat de ceva ce se mlădie prin oase prin structurile nervoase din cap spre călcâi mai întâi apoi spre brațe îți
CALEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345838_a_347167]
-
și dorul de această ființă dedicată artei și poporului cu trup și suflet, în ciuda istoriei potrivnice ei uneori: „te-am visat/ îmi erai dor de mare/ și sete... Mai este aici?/ sau ne-am potrivit timpul/ după stingerea luminii/ buzele descântate/ au împletit clipele/ pentru o clipă.../ în visul meu”. Deși peisajul este încântător și parte din el se regăsește în gânduri devenite povești în poezie, deși casele de piatră sunt pline de mister și aleile pline de verdeață, sufletul poetei
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
vedea celebrele corăbii trase de înaripate), un alt cuvânt este repetat de aproximativ șaptezeci și patru de ori, indiferent dacă se găsește la singular sau plural, articulat sau nu: fluture. Se creează astfel atmosfera de vrajă, de poveste, de vise descântate, în care fluturii se cern în ”gânduri amorțite” sau cad ”sub pelerina nopții, în rugăciuni de ploi” (Mă mut pe-un curcubeu). Fără nicio îndoială, cel mai utilizat cuvânt este vis(e), așternut pe coala gândurilor de peste două sute de ori
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
Bivolul de jar). Inversiunea tuturor semnelor arată un Dumnezeu crud, oglindă indiferentă, sau înșelător - „măscărici”, „tertipar”, „nebun”. Poetul ar vrea să știe dacă jertfa, dacă Iisus al lui și-au păstrat adevărul. Parabole ale libertății amenințate (Șoim și fată, Flautul descântat), autoportrete (Sarcină sacră, De când mă știi) sunt impregnate de o puternică tensiune interogativă. Concluzia pare să fie pierderea speranței („O singură jivină, gogoloi/ Ca un arici, ca un pește,/ Pitulată se rostogolește.// Și un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a-l încătușa pe daimonul marin care provocase furtuna (vezi Herodot, Istorii, VII, 35 ; Juvenal, Satire ; și Eschil, Perșii - cf. 154). Nu numai armele solomonarului sunt consacrate (bâtă de alun cu care a fost omorât un șarpe, topor de fier descântat etc.), dar și săgețile eroului de colindă. Săgeata lui este „sicreată” sau „de la cer picată”. De asemenea, nu numai solomonarul este predestinat și inițiat, dar și voinicul din colindă. El nu se teme de furtuna marină, nici de „duhul” ihtiomorf
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un bărbat nervos și cutezător”) (56). De altfel, și țăranii români din Transilvania cred despre mătrăgună că „dacă o arunci între oameni, se ceartă” (57, p. 202). Sau, cum consemnează Simeon Florea Marian, fetele vrăjitoare cred că frunzele de mătrăgună descântată pot „să vâre zizanie și ură între doi inși care se iubesc” (vezi 270, p. 514). Pentru modul cum se ceartă între ei semănătorii (culegătorii) de cânepă, vezi un studiu privind credințele și riturile magice din Ținutul Făgărașului, publicat în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și lunișoarele, 19. cerceii, brățările și măhramele; 20. legăturile de pe cap, lănțișoarele de la picioare și brîiele, cutiile cu mirosuri și baierele descîntate; 21. inelele și verigele de la nas; 22. hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile; 23. oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și măhramele ușoare. 24. Și atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
măsurà numai vreo doisprezece metri), avea „mare nevoie” de altul, «mai răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă?, face mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
corporalității, sâni palpitând ca mareele, gură, ochi, plete, coapse, trupul întreg, învins de valul sângelui, cu toate că Dorador este cea fără-de-chip, sugerând caracterul proteic al iubirii, în stare să refacă, prin fiecare îndrăgostit, Geneza: din lut / te-am zămislit, Dorador, chip descântat, încât, în felul acesta, poate accede la veșnicie: Așa te voi fecunda cu veșnicie. Pentru îndrăgostitul-poet, fecundarea este, în primul rând, prin cuvânt, apanajul său, forța sa inalienabilă: Cu un cuvânt te voi schimba într-o pajiște / cum n-ai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
hainele cele bune. Ghighina și-a spălat părul cu iarbă mare și l-a ondulat pe frunte, ținându-l o noapte întreagă răsucit pe cârpe. Ș-a pus pe la tâmple și pe la subraț o picătură de miere amestecată cu ierburi descântate, și-a frecat buzele cu hrean, le-a vopsit, începând o cutiuță nouă de cremă amestecată cu Phytolacca Decandra. În zorii zilele de 22 aprilie, arăta ca o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
liniște. Cei câțiva vânători și-au apucat paharele În mâini, le-au dus la gură și Înghițea, ce era În pahar, fiecare, după propriul obicei: care mai repegior, care mai pe Îndelete, care mai supt, care mai sorbit, care mai descântat, și, În fine, care mai prelungit și mai savuros. În sfârșit, iată-l și pe Ștefăniță Vintilă. Pe cel de după ușă. Pe patronul vestitului bar de la Banca-Sat, În care se aflau nu mai puțin vestiții, cinci vânători, care l-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
odinioară să înece între subțiorile ei și cal și călăreț. Taman din acest binecuvântat gârlici izvorâse odinioară și măduva Bucureștilor, gârlița numită Bucureștioara. Singura înjghebare de ape din lume căreia i se dusese buhul de a izvorî, din țărână, direct descântată. Ungând, cu pântecul ei, partea sfântă a orașului și atribuindu- i-se darul de a desfășura, în curgerea ei, ca pe niște covoare, două maluri perfect transparente. Prin care, uneori, copiii, nebunii, poeții, fulgerații, și călătorii aleși zăreau, la o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai rețelelor de canalizare ai I.C.A.B.-ului mai înțeapă, când și când, cîte-o vână de pământ viu, gras, miezos, îndopat cu împuțiciunile asimilate, semn că, pe sub scoarțele pavajelor centrale ale Bucureștiului, mai pulsează ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și de răcoare ale imobilului se prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de prăvălise un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să le ghemuiască la pământ. Era peste puterile unui om să prăvălească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu o alifie descântată lama cuțitului ce provocase rana. În sfârșit, Filofteii, răpciugoasa domnișoară de pe strada Alunișului, călfărița îi transcria un filtru de dragoste, potrivit căruia puterea menstrelor, "florile roșii ale sexului feminin", adunate și amestecate în băutura următorului pretendent, era suficientă să-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut abțiguit. Iar pîn' la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce ochi are? Asta-i curvă descântată, c-un plan te vinde, cu altu te cumpără! Și așa era. Ce nu-i căra hoțul? Mărgele și inele, brățări și câte alea, dar de învins n-o învingea, codana nu-i da carnea ei. N-o slăbea. Seara
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse... i . Să rămfie cutare Curat, Luminat Ca steaua din cer, Ca rouă din cfmp, Ca sfânta tămfie! Da apoi copiilor să bea de trei ori din apa descântată și ieșea afară, căutând un câine pe care o arunca, zicînd: - Așa să fugă deochiul, cum se scutură dinele de apă! Linei îi fusese rușine să se ducă ziua la ghicitoare. O luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
untură de porc și diverse plante: usturoi, leuștean, frunze de salcâm, pelin și alte ingrediente cu care ung oile pe uger, la asfințitul soarelui, anume ca farmecele să ia puterea unsorii, iar nu mana oilor. Pentru deochi ei aduc apă descântată și stropesc oile, iar cel mai bătrân cioban din stână unge cei doi stâlpi din ușa strungii și zice: „Așa să stea laptele la oi, neluat de nimeni!”. După aceasta, tot el arunca un ban de metal în fundul găleții, începe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]