252 matches
-
rudă cu domnitorii Rusiei Kievene în 1097. Aici era menit principele orbit de Peremyšl și Terebovl Wassilko (și Vasil’ko, Wasilko) Rostislavič. Istoria familiei în Principatul Moldovei a început cu cea a satelor de pe valea superioară a Șiretului mai înainte de descălecat, cu un oarecare Pancu, așezat în acele locuri, vatra lui de sat numindu-se, peste ani, Pancăuți (Panca). Ultimul său copil, Luca, și-a defrișat o vatra de sat în apropiere, vatra lui numindu-se Lucavăț. Acest Luca a avut
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
pecenegi, ungurii, împreună cu cele trei triburi hazare, abandonează în anul 896 regiunea numită „Atelkuzu” (Etelkuz sau Etelköz), din nord-vestul Mării Negre, traversează regiunea galițiană-ucraineană a Munților Carpați și se stabilesc în Pannonia și Câmpia Pannonică. Izvoarele istorice ulterioare amintesc că la „descălecatul” lor în Crișana, Banat și Transilvania, ungurii au avut un conflict cu ducele Menumorut din Bihor și că în populația locală exista un grup etnic „cozar”. Cronicarul Anonymus, notar al regelui Béla, notează în „Gesta Hungarorum”: "„...et terram illam habitarent
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronică Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenita în legătură cu însăși întemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul (cu Radu Vodă), unii s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apă Șiretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașă și sate până în
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
noastre, raiul Moldovei", fiindcă "acolo e sfântă cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang de neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt moaștele celor mai mari dintre domnitorii români, acolo doarme primul descălecat Dragoș, îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru cel Bun, întemeietorul de legi, acolo Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, zidul de apărare al creștinătății. Bucovina este "pământ sfânt, a cărui apărare ne-a costat pe noi râuri de sânge, veacuri
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]
-
Dragoș, ca marchiz (germ. Markgraf, fr. marquis), la conducerea noii mărci de apărare a Ungariei, marcă numită Moldova, cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți. Data când a avut descălecatul Moldovei nu este certă. Letopisețul de la Bistrița menționează anul 1359. Grigore Ureche menționează anul 6807 (1299). Miron Costin amintește în poema polonă de anul 1304, iar cronica putneană face referire la anul 6850 1342. Deși Dragoș este descălecător în Moldova
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
de aventuri românesc din 1990, regizat de Sergiu Nicolaescu. Rolurile principale sunt interpretate de Sergiu Nicolaescu, George Alexandru, Vladimir Găitan, Virgil Flonda, Ștefan Velniciuc, Ion Rițiu și Simona Șomăcescu. Acest film prezintă o legendă petrecută în Evul Mediu, imediat după descălecatul Țării Românești. Într-un sanctuar de origine dacică, păzit de „Timp”, personaj metafizic, o Coroană îl așteaptă pe cavalerul care o merită, alături de o spadă destinată exclusiv apărării țării. Pentru a nu fărâmița statul, stăpânul unei cetăți fortificate cere uciderea
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
drepturile asupra coroanei și își ucide fratele geamăn. Întoarsă dintr-o cruciadă, o oaste cruciată formată din 1.000 de oșteni în zale și armuri și condusă de prințul Herbert (Ștefan Velniciuc) trece prin Țara Românească, în perioada imediată de după descălecatul acesteia. Oastei cruciate i se alătură un prinț localnic care îi convinge pe comandanți să se îndrepte spre o cetate fortificată stăpânită de un rege (Vladimir Găitan), promițându-i prințului Herbert că-i va plăti 5000 de taleri pe an
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,13%). Pentru 3,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Aflat pe vechiul drum al Băii și Sucevei, satul Horodniceni are rădăcini dincolo de Descălecatul Moldovei. Numele localității se trage din slavonescul „horod” (gorad), care se referă la cetățuia ridicată cândva de obște pe un deal din apropiere și care domină întreagă zonă în această parte de țară prin cnejii desprinși din rândul obștii și
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
din voievodatul lui Litovoi (Țara Lytua) cu nucleul în nordul Olteniei. Este de presupus, dată fiind sintagma „cu cele ce țin de ea” că acest ținut beneficia de un statut privilegiat în cadrul voievodatului lui Litovoi. Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din Transilvania a Țării Românești ar avea la bază o mutare peste Carpați a unor familii conducătoare din Țara Hațegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, posibil de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
rămas din vechile vremi dreapta moșie domnească nedată danie nimănui". Vrâncenii nu au izbutit decât cu prețul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că Vrancea nu era pământ domnesc, ci o regiune de țărănime liberă, mai veche decât însuși descălecatul țării. Conform documentelor, atât Constantin Ipsilanti, cât și Alexandru Moruz, care va urma la scaunul Moldovei după pierderea domniei, vor trece fățiș de partea marelui virstiernic. Procesul a durat 16 ani, dar merită evidențiat faptul că vrâncenii au fost uniți
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui "Zerind" din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici în nord-estul Bazinului Panonic a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu morminte ungare din această perioadă, a descălecatului ("Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő, Tarján, Keszi, etc.) În textul cronicii din jurul anului 950 al împăratului bizantin "Constantin
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
în raport cu centrul virtual al teritoriului locuit de români, Transilvania. Aceasta fusese cucerită prin secolul al XI-lea, deci lipsa centrului preceda fondarea primului stat cu trei secole. În contra ideii că s-ar fi format două state este tradiția istorică a descălecatului, care presupune că cete de români din Transilvania au trecut datorită persecuțiilor religioase peste munți, întemeind în scurt timp state puternice. Panaitescu polemizează cu această ipoteză, susținând că dacă ar fi adevărată, ar fi avut loc o întemeiere simultană a
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
triburi amestecate. Către secolul al VII-lea sau al VIII-lea, maghiarii au părăsit regiunea și în jurul anului 750 ajung în "Levedia" aflată între Don și Marea Azov. Acesta-i locul unde duc legende și firul tradiției populare maghiare cu privire la descălecat: "legenda lui Hunor și Magor". Peste câteva decenii triburile maghiare migrează mai departe către apus, în secolul IX maghiarii se găsesc între Nipru și Nistru, în ținutul numit "Etelköz" (Teritoriul dintre râuri). Aici cele șapte triburi maghiare și cele trei
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
a fost niciodată un pustiu, acolo existând populații diferite (huni, gepizi, avari, slavi), dar maghiarii au fost primii care au reușit să o cuprindă sub o stăpânire organizată și durabilă. Potrivit unor cercetători (Gyula László) există teoria că ungurii în timpul descălecatului au găsit aici populații maghiarofonă, care au venit mai devreme, în jurul anilor 670 (dublă descălecare). Procesul descălecatului (venirii) lor se consideră încheiat în jurul anului 900, după care timp de 50 de ani triburile din Panonia au făcut raiduri de pradă
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
primii care au reușit să o cuprindă sub o stăpânire organizată și durabilă. Potrivit unor cercetători (Gyula László) există teoria că ungurii în timpul descălecatului au găsit aici populații maghiarofonă, care au venit mai devreme, în jurul anilor 670 (dublă descălecare). Procesul descălecatului (venirii) lor se consideră încheiat în jurul anului 900, după care timp de 50 de ani triburile din Panonia au făcut raiduri de pradă în jur. Deceniile următoare descălecatului sunt cunoscute sub denumirea de perioadă a incursiunilor prădătoare militare. Din noua
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
maghiarofonă, care au venit mai devreme, în jurul anilor 670 (dublă descălecare). Procesul descălecatului (venirii) lor se consideră încheiat în jurul anului 900, după care timp de 50 de ani triburile din Panonia au făcut raiduri de pradă în jur. Deceniile următoare descălecatului sunt cunoscute sub denumirea de perioadă a incursiunilor prădătoare militare. Din noua patrie au intreprins zeci de expediții în Europa centrală și occidentală, ajungând până pe coasta Atlanticului, în Peninsula Iberică, în sudul celei Italice etc. Uneori ei au fost stimulați
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
și 1028. Legăturile cu regatului maghiar sunt atestate de emisiunile monetare aparținând regilor arpadieni și descoperite în zona Cernăuți. În aceeași perioadă sunt scoase la iveală și monede germane din secolul al XIII-lea. Satul Vicov a fost întemeiat înainte de descălecatul lui Dragoș și al lui Bogdan I, avându-și vatra pe valea pârâului Sicova, de la care și-a luat numele. Ulterior, sătul a fost împărțit de către urmașii unuia dintre stăpânii săi în două părți, fiecare parte devenind sat distinct: Vicovul
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu. Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un "„scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“". Adversar al unei puteri
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
ocărilor aduse de unii copiști ai cronicii lui Ureche, ca Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte puțină”) și Misail Călugărul, care afirmaseră că moldovenii sunt urmașii tîlharilor de la Roma exilați în Dacia; d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat, completînd astfel cronica lui Ureche; e) elogiul scriiturii și al lecturii: „... căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea geografică
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
al unchiului său Cazimir al III-lea al Poloniei, Ludovic cel Mare, l-a sprijinit pe acesta în luptele cu Marele Ducat al Lituaniei și cu Hoarda de Aur. Interesele militare ale ungurilor la est de Carpați a dus la Descălecatul Moldovei, care la început a fost o marcă militară sub suzeranitatea lui Ludovic I. Pe lista succeselor militaro-diplomatice ale lui Ludovic I s-a numărat și retragerea venețienilor din Dalmația în 1358.. După aceasta, Tvrtko I al Bosniei, Lazăr al
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
sau păduroase, populațiile de origine au revenit treptat spre zone mai joase, pe măsură ce invaziile se răreau și începea constituirea unor formațiuni prestatele sedentare. Astfel a început amestecul cu migratorii slavi și iranici. S-a ajuns ca Moldova de pînă la descălecat să fie populată de un popor de sorginte creștină, care după origine avea două componente: „brodnicii vechi” de origine protoslavă (slavi balcanici) și daco-moesică alături de „infideles” (necredincioși) de origine neolatină, care erau valahii (românii) ce fugeau din părțile Ardealului, nefiind
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
și prin urmare, de asemenea autorii din acest neam, numesc Valachie partea din această provincie" - "(de la est de Carpați)" - "situată dincolo de marginea Podoliei, către Răsărit și către Miazănoapte, iar Moldova - partea situată de la hotarul Transilvaniei". Conform istoricilor din secolul XX, Descălecatul Moldovei ar fi fost un rezultat indirect al luptelor duse de regele Ludovic Cel Mare al Ungariei împotriva Hoardei de Aur, pentru a îndepărta pericolul reprezentat de tătari de granița Carpaților. Armata ungară a trecut munții între 1345 și 1347
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Mușat (1391-1394), Ștefan I Mușat (1394-1399) - Fiul al lui Roman, Iuga I Mușat (1399-1400) - Fiul al lui Roman, Alexandru I cel Bun Mușat (1401-1432) - Fiul al lui Roman. Băștinașii din teritoriul viitorului stat moldovenesc au îmbrățișat cu o anumită satisfacție descălecatul lui Bogdan, acordîndu-i ajutorul necesar atât în lupta sa cu armata ungară cât și la întregirea statului. Primul nucleu al noului voievodat a fost localizat tot în arealul Râului Moldova, de unde și numele păstrat al țării iar capitala a fost
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
ceea ce se soldează cu extinderea autorității la Marea Neagră și zona Nistrului de Jos. Roman I Mușat completează unificarea Moldovei eliberand teritoriul de la Sud de sub stapanirea tatarilor, astfel că pe la 1394 se intitula la doar aproximativ 3 decenii de la al doilea descălecat "mare și singur stăpânitor, domn al Țării Moldovei de la munte pană la Mare". Alexandru cel Bun în urma unei înțelegeri cu Mircea cel Bătrân de delimitare a hotarelor, a căpătat noi teritorii din sudul Moldovei, inclusiv portul Chilia și Basarabia. Hotarele
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile "Tirighina" și "Gherghina". Castrul este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre răsărit a Șiretului, se
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]