252 matches
-
Radu I, domn, ctitor de mănăstiri, din ultimul sfert al secolului al XIV-lea. Prin urmare, consideră Brătianu, substituirea lui Radu I de la Argeș lui Negru Vodă de la Câmpulung s-a făcut pe cale literară, de-aici opinia istoricilor români că "descălecatul" aparține legendei și "tălmăcirii ei cărturărești", pe când realitatea istorică este alta. Să precizăm că istoricii români, cu excepția lui A. D. Xenopol, care îi rămâne fidel, au contestat tradiția istorică a descălecatului Țării Românești: B. P. Hasdeu, D. Onciul, N. Iorga, I. C
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a făcut pe cale literară, de-aici opinia istoricilor români că "descălecatul" aparține legendei și "tălmăcirii ei cărturărești", pe când realitatea istorică este alta. Să precizăm că istoricii români, cu excepția lui A. D. Xenopol, care îi rămâne fidel, au contestat tradiția istorică a descălecatului Țării Românești: B. P. Hasdeu, D. Onciul, N. Iorga, I. C. Filitti, I. Lupaș, C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu. Brătianu ajunge la concluzia că Radu I, figură istorică reală de la sfârșitul secolului al XIV-lea, nu exclude posibilitatea existenței unui "Negru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la concluzia că Radu I, figură istorică reală de la sfârșitul secolului al XIV-lea, nu exclude posibilitatea existenței unui "Negru Vodă", "descălecător de țară", în ultimii ani ai secolului al XIII-lea (1290-1299), confundat sau nu cu Basarab. Posibilitatea unui "descălecat", a cărui mărturie precisă nu este consemnată într-un document istoric contemporan evenimentului, dar o păstrează o stăruitoare tradiție istorică, nu este contrazisă de împrejurările de politică generală ale vremii, din ultimul deceniu al secolului al XIII-lea și primul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ladislau Borșa s-au refugiat în Țara Românească, cf. documentului istoric din 1329, presupune I. Lupaș, este cu atât mai probabil ca nobili români din Transilvania să fi apucat același drum, încă de la sfârșitul secolului al XIII-lea. În concluzie, "descălecatul" din jurul anului 1290, intercalat în cronologia Țării Românești, între stăpânirea efectivă a lui Seneslau din 1247 și aceea a lui Basarab, fiul lui Tihomir, cu mențiune sigură la 1324, nu întâmpină, din acest punct de vedere, nici o dificultate.8 În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intercalat în cronologia Țării Românești, între stăpânirea efectivă a lui Seneslau din 1247 și aceea a lui Basarab, fiul lui Tihomir, cu mențiune sigură la 1324, nu întâmpină, din acest punct de vedere, nici o dificultate.8 În legătură cu începuturile Țării Românești, "descălecatul" acesteia și existența lui "Negru Vodă", trebuie să menționăm pe Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (2007), carte ce a provocat vii controverse. Ce susține autorul? Încă din Introducere, el face afirmații mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patru sunt turanice (cumane), patru slave, în timp ce numele românești sunt în minoritate-numai două (Gelou și Ioan). Concluzia autorului: în secolul al XIII-lea, în ajunul întemeierii statelor medievale românești, elita politică și militară din nordul Dunării nu era autohtonă! Prezentând descălecatul lui Radu Negrul, voievod din Făgăraș, din 1290, cu referire la fragmentul din Letopisețul cantacuzinesc, prima cronică a Țării Românești, Djuvara insistă asupra titlului voievodului, subliniind pasajul din cronică "dentru Ungurie descălecat", adică Țara Românească e o Vlahie, întemeiată pornind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militară din nordul Dunării nu era autohtonă! Prezentând descălecatul lui Radu Negrul, voievod din Făgăraș, din 1290, cu referire la fragmentul din Letopisețul cantacuzinesc, prima cronică a Țării Românești, Djuvara insistă asupra titlului voievodului, subliniind pasajul din cronică "dentru Ungurie descălecat", adică Țara Românească e o Vlahie, întemeiată pornind din Țara Ungurească, o ipoteză "nu lipsită de interes". El încearcă apoi (cap. V) să răspundă la întrebarea: cine este Thocomer și să fixeze data probabilă a "descălecatului". Numele tatălui lui Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din cronică "dentru Ungurie descălecat", adică Țara Românească e o Vlahie, întemeiată pornind din Țara Ungurească, o ipoteză "nu lipsită de interes". El încearcă apoi (cap. V) să răspundă la întrebarea: cine este Thocomer și să fixeze data probabilă a "descălecatului". Numele tatălui lui Basarab ne este cunoscut dintr-un singur document, datat 26 noiembrie 1332, al cancelariei regelui Carol Robert al Ungariei: "Basarab, fiul lui Thocomerius" (DRH D, I, p. 49). Istoricii noștri, spune el, au tradus "Thocomerius" prin numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cercetători, G. D. Florescu și D. Pleșia consemnează tradiții locale referitoare la Negru Vodă în multe localități, mărturiile abundă și ele pot fi întâlnite în zona curții voievodale, în mănăstiri și în popor. În aceste condiții, cum să credem că descălecatul lui Negru Vodă este o legendă?! După atâtea mărturii, Djuvara ajunge la concluzia că "putem pune semnul egal între Thocomerius și Negru Vodă".11 Mai departe, în aceeași carte controversată, el se referă la semnificația termenului "descălecare", frecvent numit și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o expicație: "se ținea minte din neam în neam că Țara Românească fusese întemeiată de un voievod, venit cu ceata lui din afară". Cuvântul apare și în cronicile vechi, Letopisețul Țării Moldovei, Letopisețul cantacuzinesc, iar la noi se vorbește despre "descălecatul dintâi" cucerirea lui Traian și colonizarea romană și "descălecatul al doilea" întemeierea statelor românești. Dar la ce dată a fost descălecatul? În legătură cu întemeierea Țării Românești, o problemă acută este "golul documentar" dintre acțiunea lui Litovoi, din 1277 și Basarab, "marele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că Țara Românească fusese întemeiată de un voievod, venit cu ceata lui din afară". Cuvântul apare și în cronicile vechi, Letopisețul Țării Moldovei, Letopisețul cantacuzinesc, iar la noi se vorbește despre "descălecatul dintâi" cucerirea lui Traian și colonizarea romană și "descălecatul al doilea" întemeierea statelor românești. Dar la ce dată a fost descălecatul? În legătură cu întemeierea Țării Românești, o problemă acută este "golul documentar" dintre acțiunea lui Litovoi, din 1277 și Basarab, "marele voievod", din 1310. Nu avem nici un document din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din afară". Cuvântul apare și în cronicile vechi, Letopisețul Țării Moldovei, Letopisețul cantacuzinesc, iar la noi se vorbește despre "descălecatul dintâi" cucerirea lui Traian și colonizarea romană și "descălecatul al doilea" întemeierea statelor românești. Dar la ce dată a fost descălecatul? În legătură cu întemeierea Țării Românești, o problemă acută este "golul documentar" dintre acțiunea lui Litovoi, din 1277 și Basarab, "marele voievod", din 1310. Nu avem nici un document din acest interval de timp, din care să deducem cum s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Dunăre, în intervalul 1290-1301, nu mai pare atât de enigmatică (neverosimilă), iar Negru Vodă nu se mai înfățișează ca un personaj de legendă.13 Evenimentele care au avut loc în jurul lui 1290, înfățișat de cronicile muntene ca an al "descălecatului" din Făgăraș, ne ajută să-l identificăm pe acela care, în mod real, a putut conduce pe românii dintre Carpați și Dunăre: Tihomir, nume slav, sau Thocomer (lat. Thocomerius). El este acela care a condus voievodatul muntean și care acoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să-l identificăm pe acela care, în mod real, a putut conduce pe românii dintre Carpați și Dunăre: Tihomir, nume slav, sau Thocomer (lat. Thocomerius). El este acela care a condus voievodatul muntean și care acoperă finalul secolului și data "descălecatului". Numele său, Thocomer, este cuman, ca și cel al fiului și urmașului său, Basarabă (a), ceea ce este absolut firesc dacă ne raportăm la faptul că, între 1091-1241, ei au dominat spațiul sud-carpatic și au pus bazele unui adevărat imperiu în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plecat de bunăvoie din țara pe care o stăpâniseră până atunci (mai ales Bărăganul). Astfel, dacă tradiția populară despre întemeiere are o parte de adevăr, aceasta trebuie căutată în versiunea din jurul scaunelor domnești de la Argeș și Câmpulung-ea nu știe despre "descălecatul" de peste munți, dar ține minte lupta lui "Negru Vodă" cu tătarii, când s-a "mântuit" țara de ei. De aceea, putem susține fără teama de eroare că lupta domnului întemeietor cu tătarii trebuie să fi fost o realitate istorică, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XIV-lea, la un anumit prestigiu politic extern, dovadă și raporturile cu voievodul Transilvaniei, Ladislau Kan. Acest voievod, al cărui nume nu ne este cunoscut, a preluar misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați.24 Moldova înainte de descălecat Dacă tradiția istorică a întemeierii Țării Românești de către Negru Vodă este controversată, contestată, tradiția despre nașterea Moldovei nu a întâmpinat nici o obiecție, aceasta este "cu mult mai certă și mai precisă", spune D. Onciul, în Originile Principatelor Române (Scrieri istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întemeierii Țării Românești de către Negru Vodă este controversată, contestată, tradiția despre nașterea Moldovei nu a întâmpinat nici o obiecție, aceasta este "cu mult mai certă și mai precisă", spune D. Onciul, în Originile Principatelor Române (Scrieri istorice, p. 69). Informația despre descălecatul Moldovei, înregistrată de cele mai vechi letopisețe scrise în limba slavonă (Letopisețul de la Bistrița, Letopisețul de la Putna și Cronica anonimă) este pe deplin confirmată de textele contemoporane și anume, cronicele angevine ungare și diplomele regelui Ludovic din 1349 și 1365
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
decât un fel de feudă militară regală" (p. 245, apud Brătianu). Abia revolta lui Bogdan, care coboară și ea din Maramureș și alungă pe "stăpânul legiuit și credincios al mărcii", înseamnă a doua descălecare. Este limpede că, în ceea ce privește Moldova, tradiția descălecatului, confirmată de mărturii contemporane certe, constituie un temei indiscutabil al întemeierii acesteia. Analizând închegarea celor două state medievale românești putem concluziona că tradiția istorică a descălecatului cuprinde trei elemente temeinice: 1. Existența unor formațiuni politice locale (voievodate), unificate prin întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și credincios al mărcii", înseamnă a doua descălecare. Este limpede că, în ceea ce privește Moldova, tradiția descălecatului, confirmată de mărturii contemporane certe, constituie un temei indiscutabil al întemeierii acesteia. Analizând închegarea celor două state medievale românești putem concluziona că tradiția istorică a descălecatului cuprinde trei elemente temeinice: 1. Existența unor formațiuni politice locale (voievodate), unificate prin întemeiere, menționată de relatarea "descălecatului lui Negru Vodă", este o realitate ce limpezește procesul intern de organizare a statului. Este vorba despre cooperarea a doi factori: autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contemporane certe, constituie un temei indiscutabil al întemeierii acesteia. Analizând închegarea celor două state medievale românești putem concluziona că tradiția istorică a descălecatului cuprinde trei elemente temeinice: 1. Existența unor formațiuni politice locale (voievodate), unificate prin întemeiere, menționată de relatarea "descălecatului lui Negru Vodă", este o realitate ce limpezește procesul intern de organizare a statului. Este vorba despre cooperarea a doi factori: autoritatea centralizatoare a întemeierii și elementele aristocratice din fruntea voievodatelor mici care i s-au închinat. 2. Originea transilvană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Este vorba despre cooperarea a doi factori: autoritatea centralizatoare a întemeierii și elementele aristocratice din fruntea voievodatelor mici care i s-au închinat. 2. Originea transilvană a întemeierii statelor medievale românești este un fapt istoric, confirmat de documente, în cazul descălecatului Moldovei, amintit numai de tradiție, în ceea ce privește Țara Românească. Faptul istoric se află pe linia logică a unei dezvoltări ce include atât procesul intern cât și contextul extern regatul ungar și relațiile cu mongolii (Hoarda de Aur). 3. Tradiția istorică a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
amintit numai de tradiție, în ceea ce privește Țara Românească. Faptul istoric se află pe linia logică a unei dezvoltări ce include atât procesul intern cât și contextul extern regatul ungar și relațiile cu mongolii (Hoarda de Aur). 3. Tradiția istorică a întemeierii (descălecatului) aduce, în ceea ce privește Moldova, o mărturie certă a creațiunii politice românești, pe care o reprezintă existența acestei țări. Aici sunt originile acelei "ordini constituționale", ce n-a fost concretizată în nici o "chartă" de privilegii sau libertăți, dar constituie o latură esențială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai întotdeauna, la temeiul ei, fapte sau împrejurări reale". Dacă eliminăm "anacronismele și fanteziile", atunci rămâne "un sâmbure de adevăr ce nu poate fi nesocotit (ignorat), nici înlăturat". Brătianu preciza apoi, concret, că acesta este și cazul "introducerii la tradiția descălecatului, pe care ne-a păstrat-o cronica anonimă moldovenească ", scrisă la începutul secolului al XVI-lea. Ce spune Cronica anonimă? La anul 1359, frații Roman și Vlachata părăsesc "cetatea Veneției" și își zidesc o cetate la "Vechiul Râm" (Roma), trăind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
indică că voievodatul era sub dominația regatului Ungariei, dovadă că, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, dominația acestuia s-a extins, deopotrivă, la sud și est de Carpați. Aceste informații vorbesc despre existența unui stat (voievodat) moldovenesc, înainte de descălecat, în zona dintre sudul Poloniei și nordul Moldovei (precum "Țara Șipenițului"). Este o coincidență semnificativă că voievodul "Olaha", de sub dominația tătară, de la 1247, este menționat în același an cu voievozii români de la sud de Carpați, în Diploma Ioaniților. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Poloniei și nordul Moldovei (precum "Țara Șipenițului"). Este o coincidență semnificativă că voievodul "Olaha", de sub dominația tătară, de la 1247, este menționat în același an cu voievozii români de la sud de Carpați, în Diploma Ioaniților. În sfârșit, să amintim, înainte de descălecatul Moldovei, și informațiile din textul cronicii lui Thomas Tuscus: el menționează, pe scurt, un război (conflict) între "bruteni" și "valahi" (români), în anii 1276-1277. A. Sacerdoțeanu consideră că este vorba despre rutenii din Halici. G. Popa-Lisseanu crede că în cronică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]