93 matches
-
funcțiile familiei” erau subiectul central al sociologiei familiei până nu demult. Aproape totul era discutat prin funcție-disfuncție, familie normală-familie carențată. Infuzia de date istorico-etnografice, precum și teoria rolurilor și alte achiziții din psihologia socială au contribuit, alături de alți factori sociali, la descentrarea de pe această fixație. Dar așa cum nu de puține ori se întâmplă, potrivit mecanismului acțiune-reacțiune, intensitatea reacției antifuncționalism a fost atât de puternică, încât astăzi există în literatura de specialitate tendința de a evita expresia „funcțiile familiei”. Fără a miza totul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
bine. Deși aici accentul se mută de pe asistența dezinteresată - situându-ne în paradigma schimbului social -, avem de-a face totuși cu acte prosociale, întrucât schimbul nu este direct și imediat, nu se negociază și, în tot cazul, norma trimite la descentrarea de pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic ai putea fi ajutat, fără ca, în timp, să returnezi ajutorul. Și, de fapt, cazurile de acest fel sunt multiple. Norma reciprocității pretinde să-i ajuți pe cei care te-au ajutat, chiar dacă pe viitor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
efect pozitiv al activității de echipă este și acela că oamenii originali elaborează o structură închegată, dar destul de închisă, de idei și au nevoie de „coliziuni” cu alte structuri mintale puternice, dar de tip diferit, pentru a se produce o „descentrare” de pe propria viziune. Pe de altă parte, discuția colectivă poate face ca anumite idei, până atunci numai plauzibile, să găsească noi argumente și să devină certitudini. După cum opinii controversate sau ipoteze concurente își găsesc prin mijlocirea grupului noi piste și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
perceptive, dar conformist grupului. Adoptarea unei poziții corecte ar cere acum un efort însemnat prin căutarea nu numai a unor argumente în favoarea acesteia, ci și a unor contraargumente la propriile raționalități anterioare. Acest lucru ar presupune un efort susținut de descentrare și apoi de recentrare (vezi și conflictul sociocognitiv). Concluzia bazată pe o logică a „minimului efort” - cu însemnate consecințe în plan adaptativ - este aceea că el va încerca să-și armonizeze poziția pe cât se poate mai apropiată de cea corectă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
forme, volume, culori, structura materialelor, echilibrul sau instabilitatea unor lucruri sau fenomene; dominanta senzorială este, în aceste condiții, vizuală și tactilă, iar exercițiile vor viza în special aceste domenii; - nivelul II - la acest nivel, educația senzorială devine o sursă de descentrări, de transferări, de comparații, de transpuneri, de anticipări, de analize dinamice care rezultă în urma activităților desfășurate cu copiii, folosind diverse obiecte, jucării, materiale cât mai naturale posibil și valorificând anumite experiențe de ordin metodic; - nivelul III - la acest nivel, antrenează
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
identificarea p., există un fel de portret robot operațional, obținut prin adiționarea sau compilarea particularităților pregnante ale diferitelor p. În ce privește literatura, și în special proza literară, se admite că ar fi caracteristice trăsături și practici precum deconstrucția, intermitența vieții ficționale, descentrarea, eclectismul, scepticismul generalizat, absența oricărei pretenții de obiectivitate și adevăr, solipsismul și narcisismul auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a naratorului
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
În era recentă a deconstrucției, diferența dintre impostură și genialitate este obnubilată de practica scriiturii anarhice. Devine tot mai greu să fii excentric când centrul nu mai este nicăieri vizibil sau credibil. Atunci, nu mai rămâne la îndemână decât catastrofa descentrării. În critica literară, intertextualismul desființează ideea de intrigă narativă. Pe suprafața textului concertul semnelor este necontrolat, fiind garantat doar de conexiunea la serverul invizibil al imaginației. Nihilismul interzice chiar și întrebarea privitoare la adevăr. Lacunele nu trebuie reparate, ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alteori un dezavantaj. Eu cred sincer că există o stare de profundă descumpănire... Mircea Mihăieș: Frustrare. Vladimir Tismăneanu: Este o frustrare, dar din punct de vedere axiologic. De aceea spun descumpănire. Românii sunt foarte derutați. Mircea Mihăieș: Descumpănirea Înseamnă și descentrare. Vladimir Tismăneanu: Da, e vorba și de un sistem care aparent are un centru, există un partid ce se ocupă de toate. În realitate, predomină sentimentul abandonului. Marea majoritate a celor cu care am stat de vorbă, care nu sunt
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
poezia (așa cum o gândeau acești poeți-teoreticieni) ar fi o formă ideală de exprimare a libertății imaginarului. De aici, caracterul deschis, nestructurat, al poeziei suprarealiste, mereu „pe cale de a se face”, urmând traseele sinuoase ale unei cunoașteri relativizate, explodate chiar, prin descentrarea viziunii antropomorfice. Prelungindu-se câțiva ani după cel de-al doilea război mondial, suprarealismul românesc înregistrează ca un seismograf de mare finețe cataclismele istoriei noastre și înfăptuiește închiderea a. asupra ei înseși. Mișcările a. istorice nu vor fi reușit, desigur
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
inițial viziunii idilic-romantice și paseiste, iar narațiunile sale preiau o etnografie cam naivă și destul de convențională. Este fermecat încă de natural, deși la început conformismul (artistic) coexistă cu revolta (de substanță). Spiritul poetic al lui Sadoveanu aici se vede: în descentrarea în natură, în fascinația pentru universal și natural, pentru „marele spectacol al lumii“ care determină stilul descriptiv de o senzualitate flamandă, cum formulase Călinescu. Încercând să construiască o opoziție clasică natură vs cultură, devine însă evident la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și „amuzantului”, în care intră calambururile de care vorbea G. Călinescu și echivocurile invocate de Vianu) și coup de langage (categorie „de adîncime” proprie poeticii urmuziene). Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului în ierarhia universală”. Descentrarea nu are loc „în sens etic, ci fizic”, antropocentrismul fiind înlocuit de „cosmocentrism”: „Un om-pasăre nu e atît un om descompus, degradat, cît unul deposedat de privilegiul de a se afla în centrul lumii: prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
calambururile de care vorbea G. Călinescu și echivocurile invocate de Vianu) și coup de langage (categorie „de adîncime” proprie poeticii urmuziene). Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului în ierarhia universală”. Descentrarea nu are loc „în sens etic, ci fizic”, antropocentrismul fiind înlocuit de „cosmocentrism”: „Un om-pasăre nu e atît un om descompus, degradat, cît unul deposedat de privilegiul de a se afla în centrul lumii: prin chiar faptul că regresează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintr-un parcurs algoritmic al metodei științifice și din respingerea invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Nocivitatea operei de aculturație a Iluminismului este sesizabilă mai cu seamă în filigranul său antropologic. Avem de-a face, în opinia sa, cu o descentrare ontologică a persoanei. Un naturalism aservit voinței sau rațiunii discursive obnubilează dimensiunea apofatică a chipului uman. Treptat, omul este perceput și conceput ca un agregat psihofizic, adică o mașină complexă ghidată de lumina rațiunii (la fille de la Cité!) după principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de obicei excluse sau marginalizate. Marginalii, printre care și femeile, trebuie să reziste discursurilor hegemonice. Din perspectivă politică, criticile postmoderne în privința modernismului și esențialismului acestuia reprezintă o armă cu două tăișuri: pe de o parte, postmodernismulxe "„postmodernism" structurează și legitimează descentrarea și demonopolizarea discursului. Pe de altă parte, încurajează identități fluide, inclusiv politic, astfel încât feminismul se vede sistematic dislocat, înainte ca el să facă parte din curentele principale ale gândirii politice. În acest sens, problema pe care o pune Nancy Hartsockxe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
depășire a logicilor sociale globale în care statul și politicul sub formele lor contradictorii și simbolice de dominare și de integrare, de luptă și de supunere se dovedesc preponderente. Focalizarea asupra întreprinderii ca obiect de investigație antropologică impune deci o descentrare permanentă, care ia forma transferurilor, a imaginarelor individuale și colective ale actorilor, care se confruntă în toate cazurile cu "adevărul" locului pe care îl ocupă într-o structură ierarhică precisă, metonimică în sensul vieții și al concepției lor despre ordonările
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
lor cu raporturile de muncă stricto sensu devine astfel o primă axă de observație și de analiză. Dacă, în această optică, spațiul specific al întreprinderii oferă în același timp un punct de plecare și o coerență metodologică, este necesară o descentrare a anchetei pentru a urmări parcursurile salariaților și a surprinde locul special al muncii în pluralitatea modurilor de inserție socială. Faptul că este ales ca pivot al unei investigații antropologice un cartier sau o întreprindere, focalizarea exclusivă a studiilor asupra
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ascultării active: ascultarea este realmente un proces activ, "în cursul căruia trebuie să reimpulsionezi, să ceri precizări sau să completezi, să te pui pe aceeași lungime de undă cu interlocutorul" (p. 281). Ascultarea activă aduce informații exterioare, "permite legătura, facilitează descentrarea față de sine, ajută și acceptarea" celuilalt (fără ca aceasta să însemne că suntem (și) de acord) (ibidem). 11 I. Oglev și Vl. Russev (2005) mai adaugă (în modelul lor): • Dimensiunea volitivă: ea vizează totalitatea eforturilor îndreptate către depășirea dezacordurilor și a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
seminții, alte altare și că prin toate acestea trece de asemenea o "axă a lumii". Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare îmi deschide dintr-o dată câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altare și că prin toate acestea trece de asemenea o "axă a lumii". Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare îmi deschide dintr-o dată câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu doar conferită) - sau o repudiez, alegând o altă limbă, un alt trib, un alt nume, ba chiar - refuzând calitatea de contemporan - refugiul în altă epocă, trecută sau viitoare. Descentrarea poate fi urmată în acest caz de o re-centrare. Eu rămân să fiu centrat pe o limbă, pe o religie și pe un nume, dar pe altă limbă, pe altă religie și pe alt nume, pe care de astă dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le-am ales. Recentrarea este o ajustare a elementelor fondului intim-străin. OBSERVAȚIE. Sursa fanatismului este centrarea care nu a fost confruntată cu alte zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sânt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sânt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea în sistemul de limite primite cu un spor de toleranță față de celelalte centrări și cu gândul că propria ta centrare nu e până la urmă decât rodul unui hazard ("s-ar fi putut și altfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu ușurință modul în care produsul literar postmodern (a cărui acțiune, la acest nivel, poate și trebuie să fie comparată cu cea a parodiei) își face simțită prezența dinamitând produsele literare anterioare. Se încadrează aici termeni precum "decreație, dezintegrare, deconstruire, descentrare, deplasare, dizlocare, diferență, discontinuitate, disjuncție, dispariție, descompunere, demistificare, detotalizare, delegitimare, dezmembrare": ce altă ilustrare mai bună pentru întreaga listă decât parodia? Prin parodie, romancierul postmodern își îngăduie toate libertățile pe care și le dorește, rămânând în același timp înscris în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
printre primele concretizări teoretice sistematice asupra identității online. Aceste studii au devenit repere întemeietoare al disciplinei și au demarat o orientare a cyberculturii sub egida teoriilor postmoderne. Identitatea umană formată la interfața computerului este discutată de către teoreticiană în termeni postmoderni: descentrare, invizibilitate, fragmentare, multiplicitate, joc de roluri, devenind astfel un subiect predilect al studiilor culturale care reunesc trăsăturile postmodernismului și ale culturii virtuale sub aceeași umbrelă. În acest context, spațiul virtual devine un mediu și un prilej pentru construirea și reconstruirea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
uman. Perspectiva postumană însă recunoaște și scoate la iveală caracterul material, întrupat și metisat al virtualității, definit de coordonatele ambivalente ale avantajelor și ale dezavantajelor, ale câștigurilor și ale pierderilor. În acest mod se reușește echilibrarea contrariilor dintre pozi țiile descentrării și ale fragmentării identității cu pozițiile (reăintegrității acesteia. Dimensiunea ontologiei fizice și a percepției umane nu este pierdută din vedere în chiar miezul reconfigurărilor tehnoculturale. tc "" Capitolul 3tc "Capitolul 3" Postumanul și corpul transgenictc "Postumanul și corpul transgenic" Concepte-cheie: postuman
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]