83 matches
-
obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz profilul feminității vulnerabile și orgolioase (Anca K.), iar în Dincolo trasarea procesului de autoculpabilizare, realizat sub forma monologului interior (modalitate caracteristică pentru Ș.), pe care și-l face un tânăr strivit de mortifiantul devotament al mamei sale. În
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative, în fața oglinzii (speculum). În raport cu problematica centrului, eseul este deja descentrat. Lumina gândului pătrunde acum doar prin interstițiile literelor, care, altminteri, trăiesc mai ales din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc "Lumea ca suprafață textuală" În această neputință de a transcende sfera psihologică a subiectivității își are
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al lăcomiei și al disperării. Orașul lui Marlowe e înfrățit cu „Poisonville” - pronunția voit defectuoasă a lui Personville -, din romanul Red Harvest al lui Dashiell Hammett. Otrava există pretutindeni: în clădiri, în oameni, în bani. E însăși esența acestui univers descentrat, decerebrat, devitalizat (cu ironia lui devastatoare, Jim Thompson botează cu numele Central City localitatea din romanul The Killer Inside Me - evident, din Texas!). Doar forțele maligne - asasinii, contrabandiștii, patronii de bordeluri, escrocii - posedă suficientă energie pentru a face să palpite
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al căror înțeles va fi revelat abia în final. Sau poate nici atunci. Tentația vidului, a dispariției, a dizolvării și absorbției într-un univers ostil arată în ce măsură energiile vitale s-au diminuat sub presiunea forțelor dizolvante ale existenței. Alterat psihologic, descentrat, uitând până și de ultimul său refugiu - casa -, Marlowe „se izbește de forma supremă a vidului” (O’Brien, 1981, p. 78). Logica devenirii personajului se dovedește mai puternică decât radiografia secvențială, operată în cadrul romanului. După cum am mai menționat, linia vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-a recuperat din antichton. Resemnați, ei estimează că mă voi apropia de Soare și se va produce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
speranța de a avea vreo surpriză care s-o distragă de la plictiseala rutinei, se putea considera servită. Iată că o avea, și dintre cele mai mari. Prima returnare ar fi putut fi rezultatul unui simplu accident de parcurs, o rotiță descentrată, o problemă de lubrificare, o scrisoare de culoare albastru-ceresc care trebuia să ajungă În grabă și se băgase Înainte, În fine, una din acele chestii neașteptate care se petrec În interiorul aparatelor care, așa cum se Întâmplă cu corpul omenesc, fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
exprimă. Destui comentatori au „identificat“ imediat protagonistul cărții, concentrându-se pe mahalagismul Vicăi Delcă și centrând Dimineață pierdută pe el. Automat, celelalte voci și experiențe din roman au fost împinse în umbră și subevaluate în comentariu. În fapt, în realitatea descentrată și multiplu focalizată a acestei cărți, majoritatea personajelor sunt remarcabil calibrate. Femei îmbătrânite sau deja dispărute, dar care au fost fetițe, adolescente, tinere cu poftă de viață și de toate bucuriile ei. Bărbați care-și amintesc, la maturitate, de bâjbâielile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întrebări. Ca și Arrow, Milou este un animal ce veghează ca nimic din ordinea ideală a firii să nu fie tulburat, intervenind în ajutorul celui care este investit de destin cu misiunea de a restaura punctele cardinale într-o lume descentrată. Darul vorbirii, cu care Hergé îl înzestrează, este și darul monologului interior - în câteva dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
supraeului. Există, în imagistica lui Manara, vitalitatea alimentată de L.S.D. a vârtejului cu care se deschide Apocalypse now al lui Coppola. Banda desenată este mediul ideal spre a traduce acest joc cu visul și cu moartea, în decorul unei lumi descentrate și care se cere reîncărcată cu sacrul hrănit de firul șerpuitor al drogului. Proza grafică a lui Manara nu încetează să fie un manifest suprarealist pentru salvarea acelui nucleu nedomesticit de civilizație și de cultul respectabilității „burgheze”. Întâlnirea cu Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un general rus, cu uniformă din primul război mondial. Zogru i-a făcut semn să plece și, pentru că nu se clintea, l-a împins peste pervazul ferestrei deschise. Atingerea l-a făcut să vibreze și să cadă ca un titrez descentrat. Era o fantomă tânără, pentru prima oară ieșită din globul ei luminos. Josh s-a așezat pe canapeaua cu spătar rotunjit, ca o diademă regală, și a deschis din nou dosarul casei din Calea Victoriei. Zogru voia să citească, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și has-Satan nu ascunse că întrevedea în dânsul o mare speranță a literaturii tinere, un fel de Rege al tuturor titlurilor ce fuseseră vreodată date la București. Automobilul rula încă în buricul viitorului Centru politico-administrativ și, o dată cu păcănitul roților moderat descentrate, se depăna și vocea insinuant-artistă a Guzganului: "Yagdar nu știe ce e îndurarea... Cunoaște poveștile multor bărbați... Ar putea fi sultană... Are o soră, o soră pe care de mică a învățat-o să fure. Este tânăra Gina Ghiță cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor. 4,20). Andrew Louth ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei tăceri. „Cuvântul (Le
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scriiturii și al credinței În limbaj 64. E un limbaj care-l locuiește, la modul cel mai direct, pe autorul de jurnale. Pentru acesta, fiecare zi este un timp-zero, fiecare nou rând adăugat jurnalului, o Încercare de a centra timpul descentrat, „galaxiile În derivă”65. De fiecare dată când se reușește „centrarea” timpului, scrie psihanalistul, se produce Încarnarea inconștientului Într-un corp, a unui nou zeu, a unei noi religii. Nu altceva se Întâmplă cu jurnalul intim: timpul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
versiuni ale eurilor noastre". Pe de altă parte, Durgin și Sherif (2003) accentuează efectele negative ale implicării în comunitățile virtuale și jocurile de rol online care încurajează crearea de personalități multiple. În opinia autorilor, în aceste situații, eul real devine descentrat, iar identitățile confuze, prin simplul fapt că utilizăm comunicarea mediată computerizat pentru a descrie și exprima diferite personaje sau personalități. Totuși, membrii comunității sunt conștienți de virtualitatea identităților celorlalți și relaționează în baza similarităților descoperite în cyberspațiu, indiferent dacă acestea
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
el este în egală măsură contemporan cu un fenomen care, deși de mai mică amploare, e la fel de semnificativ: comunitarizarea consumului, tinerii oferind în această privință exemplul cel mai frapant. Iată-ne ajunși la ora consumului în rețele, dezordonat și balcanizat, descentrat și diferențiat în funcție de neoclanuri constituite în jurul gusturilor și intereselor specifice, al stilului de viață, al modelor muzicale, vestimentare sau sportive. În ciclurile anterioare, împărțirea în clase și opoziția superior-inferior constituiau principiile organizatoare ale ordinii consumului, aceasta structurându-se de sus
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vestimentare nu mai generează complexe, întrucât până și stilurile mai disparate au drept de cetate, iar importanța aparenței vestimentare se află în declin, sentimentele de ranchiună din acest domeniu s-au diminuat în mod semnificativ. În acest context pluralist și descentrat, oamenii - cu excepția adolescenților, totuși - nu mai încearcă nicio plăcere în a suscita invidia altora arborând ținute de ultimă tendință. Pentru cei mai mulți contează nu să provoace invidia, ci să poarte ce le place, ce le vine bine, ceea ce reflectă personalitatea și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
specifice trupului, dar și substanțialitatea concretă a lumii și preferându-se simularea corpului și dezrădăcinarea subiectivității în cadrul realității virtuale. Teoreticiana pune în opoziție subiectul realității fizice (material și concret situat în lume, senzorial și corporală și subiectul virtualității (dispersat, destrupat, descentrată, însă această viziune maniheistă nu face decât să perpetueze un discurs conservator și apărător al valorilor „esențiale”. Autoarea (Sobchack 1995Ă nu ia însă în seamă statutul virtualității ca materialitate (vezi în schimb Hayles în capitolul următoră, atribuind doar realității fizice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrupări spațiale, verbale și sociale (diverse instanțieri enunțiativeă și procese variabile ale acestora. Corpul fără organe este corpul care fuzionează cu lumea, depășind atât granițele organismului cât și ale eului: subiectul se află mereu la periferia corpului fără organe, mereu descentrat, de la stadiul de organizare al organismului, mereu permeabil, fluctuant și instabil ca identitate. Subiectul este considerat adiacent mașinii, în sens tehnic, sau un apendice al acesteia, în sens biologic, din dorința teoreticienilor de a dezintegra organismul în lume, de a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
atunci subiectul, produs ca reziduu al mașinii, apendice sau piesă adiacentă mașinii, trece prin toate stările cercului și trece dintr-un cerc în altul. El nu este în centru, ocupat de mașină, ci este pe bord, fără identitate fixă, întotdeauna descentrat, conchis de stările prin care el trece”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 27Ă. Subiectul uman teoretizat de cei doi filosofi francezi traversează așadar o „serie de stări plecând de la zero”, „se naște în fiecare stare a seriei, renaște în starea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
seriei, renaște în starea următoare și consumă toate aceste stări care-l fac să se nască și să renască” (Deleuze și Guattari, 1972, p. 27Ă. Plecând de la mașinile dezirante și de la corpul fără organe, aceștia propun un model al subiectului descentrat, situat la periferia centrului ocupat de mașina dorinței, „mașina celibatară a eternei reîntoarceri” (Deleuze și Guattari, 1972, p. 28Ă. Acest subiect este unul „nomad și vagabond” întrucât există oricând, în orice stadiu dinamic al posibilităților multiple în momentul în care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
discursului postmodern sunt reluate în noile cadre tehnoculturale. Astfel, dacă modernitatea este considerată epoca descoperirii eului, postmodernitatea este caracterizată drept era care dezintegrează eul. Referindu-se la raportul identitar dintre modern și postmodern, identitatea online, ca subiectivitatea postructuralistă, este socotită descentrată și egalizatoare, desființând ierarhia și diferența. Într-adevăr, există numeroase site-uri în care participanții își pot selecta înfățișarea corporală, în funcție de libertatea opțiunilor de gender, culoarea pielii sau vârsta, ocupația sau diverse orientări sociale și politice, construindu-și propriul avatar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urmare, criticat din perspectiva unei viziuni care să nu prezinte competiția dintre viața fizică și cea digitală, ci dimpotrivă să le situeze pe acestea una în continuarea celeilalte, ca dovadă a inter-permeabilității lor și nu a alternativității. Identitatea online, chiar dacă descentrată și fracționată, nu poate fi destrupată, nici desprinsă de granițele lumii offline. Dimpotrivă, aceasta își manifestă flexibilitatea în cadrele mixte ale virtualității înțelese ca întrepătrundere a spațiului fizic și a celui computațional. Cu toate că o identitate la interfață există în mai
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrucât nu se poate neglija realitatea faptului că o experiență, oricât de virtualizată, este filtrată prin trupul care asigură accesul la orice tip de lume, digitală, fizică sau reunirea acestora în virtualitate. După cum am văzut deja, identitatea online, multiplă și descentrată, este influențată și influențează identitatea real-fizică, ambele putând genera insecuritate psihologică. Persona-le cyberspațiului sunt construite simultan ca subiecți și ca subalterni ai discursului și ai practicilor dominatoare (vezi Lebesco, 2001Ă. Chiar dacă uneori identitatea virtuală a avatarului este o identitate banală
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale textului, de la stînga la dreapta, de sus în jos etc.) sau, cum atrage atenția autorul francez, prin asociere cu "zig-zagul privirii alunecînd" (în mod dezordonat, curioasă, grăbită, să spunem) pe suprafața fotografiei. Este legitimă, așadar, apropierea între "sugestia cadrajelor descentrate, neconcentrice, ale fotografiei" și căutata "obiectivitate sau neutralitate (actanțială) a imaginii" din opera scrisă. Aspirația literaturii, față cu nesfîrșitele combinații produse în jocul focalizării fotografice, față cu "subiectele decupate, punctele de vedere insolite ale unei stampe japoneze" se îndreaptă și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a imaginii" din opera scrisă. Aspirația literaturii, față cu nesfîrșitele combinații produse în jocul focalizării fotografice, față cu "subiectele decupate, punctele de vedere insolite ale unei stampe japoneze" se îndreaptă și spre opera de montaj -"visînd la texte la fel descentrate, ex-centrate, la subiecte decupate, la <<felii de viață>>" (ibidem). Perspectiva vizuală se edifică în strînsă relație cu perspectiva narativă. Acordat cu interesul analizei, primatul uneia sau al alteia va desemna, în reversul său, natura complementară, subordonată, a celeilalte. Descentrarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]