83 matches
-
plastica viziune prin care Arghezi justifică agresivitatea pamfletului prin memorabila sa redefinire: "pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității". Arghezi trimite de nenumărate ori la un simbolism al torturii fizice, ca o pedeapsă extremă, dar justificată aplicată lumii descentrate, aici rolul fiind al satiristului, dar și ca o intervenție ludică, prin care verbul magic transfigurează realitatea, demontând-o și remontând-o în imaginarul poetului și, în egală măsură, al pamfletarului. În spațiul publicistic arghezian, poetica agresivității, ca expresie fundamentală
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fie-sa, rămasă de la o preoteasă și a făcut-o moașă. Porcul celălalt trăiește cu nevestele fraților lui, popa Cârnu și popa Blegu". În această secvență, totul (lexicul trivial, sintaxa, procedeele satirice și pamfletare înjurătura, porecla aluziv peiorativă, tema lumii descentrate) trimite la un stil paradigmatic pentru Icoane de lemn și Poarta neagră, dar identificabil și în extensiile ficționale din proza publicistică. Tocmai din acest motiv am acordat un spațiu mai amplu anecdotei ficționale, ca modalitate exclusiv literară, în care dimensiunea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la cele două tipuri de mișcare a corpurilor - trans lația (ca mișcare în spațiu) și devenirea (ca mișcare în timp) -, ambele țin, ca mod de manifestare, de matricea spațiu-timp care face posibilă materia (ca expresie a mișcării interioare ne-uniforme, descentrate, născând mișcarea rectilinie). Legătura dintre natura materiei (respectiv a corpurilor) și mișcarea interioară pare a se realiza, conform celor indicate până acum, prin intermediul timpului ca dimensiune mijlocitoare. Mișcarea de stare, descrisă ca devenire, presupune păstrarea centralității locului și dedublarea doar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor. 4,20). Andrew Louth ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei tăceri. „Cuvântul (Le
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
bucurat, de aceea, privitor la ceea ce mi-ai spus în legătură cu replica ce i-ai dat-o, la telefon, lui Tartuffe care nu face decît ceea ce servește intereselor sale meschine. A răspîndit zvonul că vrea să-mi răspundă. Deocamdată este complet descentrat, cu nasul întors spre terra, și nu în văzduh. în fond, revista Ateneu ce părere are despre articolul meu care selectează cîteva exemple și din paginile ei? Pe aici, la Universitate și facultate adică, lucrurile nu sunt bune. Dacă Jean
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz profilul feminității vulnerabile și orgolioase (Anca K.), iar în Dincolo trasarea procesului de autoculpabilizare, realizat sub forma monologului interior (modalitate caracteristică pentru Ș.), pe care și-l face un tânăr strivit de mortifiantul devotament al mamei sale. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
un pronunțat imperialism. Întreaga modernitate a funcționat (cultural și politic) legitimându-se prin intermediul acestei mitologii specifice și, până la urmă, pronunțat opresive. În lumea contemporană se petrece continua complexificare a procesului de instituire a reperelor valorice. Mediatizarea generalizată presupune o ostilitate descentrată care are ca expresie intransigența lui noi față de eu sau tu. Există temeri și voci care susțin că această tendință corporatistă ar putea în final conduce la „asasinarea culturii”. În mod cert, o parte a producției artei este trecută în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
versiuni ale eurilor noastre". Pe de altă parte, Durgin și Sherif (2003) accentuează efectele negative ale implicării în comunitățile virtuale și jocurile de rol online care încurajează crearea de personalități multiple. În opinia autorilor, în aceste situații, eul real devine descentrat, iar identitățile confuze, prin simplul fapt că utilizăm comunicarea mediată computerizat pentru a descrie și exprima diferite personaje sau personalități. Totuși, membrii comunității sunt conștienți de virtualitatea identităților celorlalți și relaționează în baza similarităților descoperite în cyberspațiu, indiferent dacă acestea
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
din Salem’s Lot, pentru a nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui, imperiul său fabulos de vedenii nu are precedent în proza românească. Descentrat, excesiv împovărat de simbologie și prolix peste marginile îngăduite, Orbitor poate fi citit ca fișa clinică a unei nevroze obsesionale, ca scriitura unei eminescianități totalitare sau ca traiectul unei renovatio în consecința Nașterilor mistice. Nu este mai puțin adevărat că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative, în fața oglinzii (speculum). În raport cu problematica centrului, eseul este deja descentrat. Lumina gândului pătrunde acum doar prin interstițiile literelor, care, altminteri, trăiesc mai ales din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc "Lumea ca suprafață textuală" În această neputință de a transcende sfera psihologică a subiectivității își are
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se reconstituie făcând apel la simbolul sferei. Criticul ajunge la concluzia că nota dominantă a spațiului imaginar din operele secolului al XVII-lea nu este sfera, ci linia șerpuitoare, În timp ce pentru scriitorii romantici imaginea dominantă este aceea a unui cerc descentrat. Rezultatul la care ajunge Georges Poulet este unul care contrazice premisele sale: pe de o parte se uniformizează formele artistice individuale, eliminându-se acel “cogito” specific fiecărui autor, iar, pe de altă parte conștiința criticului nu se mai identifică cu
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
ale textului, de la stînga la dreapta, de sus în jos etc.) sau, cum atrage atenția autorul francez, prin asociere cu "zig-zagul privirii alunecînd" (în mod dezordonat, curioasă, grăbită, să spunem) pe suprafața fotografiei. Este legitimă, așadar, apropierea între "sugestia cadrajelor descentrate, neconcentrice, ale fotografiei" și căutata "obiectivitate sau neutralitate (actanțială) a imaginii" din opera scrisă. Aspirația literaturii, față cu nesfîrșitele combinații produse în jocul focalizării fotografice, față cu "subiectele decupate, punctele de vedere insolite ale unei stampe japoneze" se îndreaptă și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a imaginii" din opera scrisă. Aspirația literaturii, față cu nesfîrșitele combinații produse în jocul focalizării fotografice, față cu "subiectele decupate, punctele de vedere insolite ale unei stampe japoneze" se îndreaptă și spre opera de montaj -"visînd la texte la fel descentrate, ex-centrate, la subiecte decupate, la <<felii de viață>>" (ibidem). Perspectiva vizuală se edifică în strînsă relație cu perspectiva narativă. Acordat cu interesul analizei, primatul uneia sau al alteia va desemna, în reversul său, natura complementară, subordonată, a celeilalte. Descentrarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Printr-o retorică a oscilațiilor, el proclamă finalitatea oniricului ca experiență ontologică. Miza va fi aici "recuperarea ordinii și regăsirea unei concurențe a eului cu universul, într-o structură armonică". Un prim demers al lui Călin Teutișan în aceste universuri descentrate va fi acela al urmăririi refracției în oglinda conștiinței. Aici i se va înfățișa, în creația poetului, o față dublă: ""machiajul" pașoptist" va transpare în poeziile perioadei de început, dar îndărătul lui "se pot vedea deja intuițiile esențiale ce țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-se "într-o fabulă a tejghelei dintr-un bazar oriental". Pentru Eminescu, zice Călin Teutișan, "ideea de discurs poetic" este văzută ca "obiect de negoț" și "vine, firesc, din propensiunea către ironie și ludic". Un amplu capitol este consacrat universurilor descentrate, "Lumea pierdută". Aici se vorbește despre "fascinația oglinzii negre" în care "spații ale imaginarului sunt echivalente, ca funcționare, fenomenului astronomic al găurii negre", dând "expresie tulburătoare" magiei negre a absorției. De aici se face un pas înainte în judecarea imaginarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pierdut punctele cardinale. În acest context, drumul cărții spre cititor devine sinuos, labirintic aproape, cu atat mai mult, cu cat scriitorii înșiși nu mai simt dulcea povară a responsabilității artistice. Opera literară este confundată, de cele mai multe ori, cu o scriitura descentrata, orientată mai mult spre exprimarea unei subiectivități intenționat șocante, spre respectarea regulilor de realizare a unei creații, iar nu spre surprinderea vieții, astfel încât comunicarea cu cititorii este anulată. Sincronizarea în forme aberante cu literatura lumii, a dus la ruperea de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
concurența și a permis Reforma. De ce am aștepta mai puțin de la impactul Net-ului asupra islamului, cu atât mai mult cu cât o rețea tehnică alcătuind o constelație cu marginile imprecise se potrivește cât se poate de bine cu natura descentrată și puțin structurată a Ummei. Un tineret care întoarce spatele cărții poate reînvăța să citească pe ecranul calculatorului. Există în Iordania trei sute de mii de cititori de ziare, trei milioane de telefoane portabile și cinci milioane de telespectatori. Peste zece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
experiența noastră psihică, limbajele culturale", opinează autorul, "sunt astăzi dominate de categoriile spațiului mai curând decât de categoriile timpului, față de perioada anterioară a modernismului"8. De aici ar veni incapacitatea noastră de "a cartografia marea rețea comunicațională globală, multinațională și descentrată în care suntem prinși ca subiecți individuali"9. Această nouă concepție a spațiului, care a încurajat afirmarea unor discipline precum geografia culturală și socială, geografia simbolică și postcolonială, a fost acompaniată de o nouă abordare filosofică a spațiului și timpului
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ci se perpetuează la nesfârșit, în timp și spațiu. Expansiunea sistemului totalitar se face prin continuă mișcare și transformare, prin acaparare, cucerire și reduplicare a victimelor. Spațiul distopic în care se desfășoară asemenea mecanisme devine astfel un spațiu virtual, deteritoria-lizat, descentrat și mereu variabil în dimensiuni și direcții. Este inatacabil și, deci, etern. Regimul celor patru decenii de comunism nu este altceva decât o rețea virtuală de "inepuizabile sosii încastrate într-un Cuplu etern"321, așa cum în Nihilonia lui Sillitoe "nihilismul
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
el este în egală măsură contemporan cu un fenomen care, deși de mai mică amploare, e la fel de semnificativ: comunitarizarea consumului, tinerii oferind în această privință exemplul cel mai frapant. Iată-ne ajunși la ora consumului în rețele, dezordonat și balcanizat, descentrat și diferențiat în funcție de neoclanuri constituite în jurul gusturilor și intereselor specifice, al stilului de viață, al modelor muzicale, vestimentare sau sportive. În ciclurile anterioare, împărțirea în clase și opoziția superior-inferior constituiau principiile organizatoare ale ordinii consumului, aceasta structurându-se de sus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vestimentare nu mai generează complexe, întrucât până și stilurile mai disparate au drept de cetate, iar importanța aparenței vestimentare se află în declin, sentimentele de ranchiună din acest domeniu s-au diminuat în mod semnificativ. În acest context pluralist și descentrat, oamenii - cu excepția adolescenților, totuși - nu mai încearcă nicio plăcere în a suscita invidia altora arborând ținute de ultimă tendință. Pentru cei mai mulți contează nu să provoace invidia, ci să poarte ce le place, ce le vine bine, ceea ce reflectă personalitatea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nimic. Peste o oră plecăm. Roxana vine cu mine până la magazin, să vadă ceașca-minune. Da, e mișto, ia-o. Vânzătorul îmi pune ceașca într-o pungă imensă, apoi farfurioara într-o altă pungă imensă. Când ies din magazin, sunt puțin descentrat, pentru că ceașca are vreo zece kile, iar farfurioara numai trei sau patru. Roxana se uită la mine ca la un bătrân senil care face pasiuni fulgerătoare pentru obiecte inutile. Îi spun că aștept să-mi dea vești bune. Bine, pa-pa
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că mama n-avea școală, s-a măritat de mică, din dragoste, era moartă după tata și uite că și acu`, când e moartă de-a binelea, tot moartă după el e, asta e dragoste adevărată, Baroane, nu fufele tale descentrate, și gata cu toate, însă miroase rău a gogoși în bucătăria aia și-mi dau seama că e vis. Da` tot plâng, că e vorba de mama mea... Mă cheamă la ea, Baroane. Să mă duc? Halal vis, Tică, numai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un general rus, cu uniformă din primul război mondial. Zogru i-a făcut semn să plece și, pentru că nu se clintea, l-a împins peste pervazul ferestrei deschise. Atingerea l-a făcut să vibreze și să cadă ca un titrez descentrat. Era o fantomă tânără, pentru prima oară ieșită din globul ei luminos. Josh s-a așezat pe canapeaua cu spătar rotunjit, ca o diademă regală, și a deschis din nou dosarul casei din Calea Victoriei. Zogru voia să citească, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Finalul din Între vânturi e marcat de cehovianism. Sfârșitul Medelenilor amintește de extincția livezii de vișini. Bercale/ Lopahin maculează un teritoriu al inocenței, și ceea ce dispare e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]