173 matches
-
ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă, Băria-Ta! - repetă Vasâle. Abia acum își dădu seama Sima-Vodă că feciorul e beat mort. — Poruncă, ai? - făcu el și începu să-i care la palme și pumni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină pe cinste? —Mmm. Extra-picantă. —Ce-i la TV? Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Lumina cenușie a zorilor era destul de puternică acum, pentru ca Godunov să poată vedea bine ce se petrece în fața sa. Nu era acolo nici o frânghie pe care bătrânul să se poată cățăra, ori care să-l tragă în sus. Boris își descleștă mâna dreaptă de pe creanga pe care o strângea cu putere. Articulațiile îl dureau din cauza încordării și, pentru o clipă se dezechilibră. Se redresă repede, dar, probabil că făcuse ceva zgomot, pentru că bătrânul se întorsese brusc, privind țintă spre stejarul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
băut. Și uită-te acolo, adăugă el, arătând spre partea cealaltă a cabinei. Sunt patru paturi de pânză, toate folosite. Omul care nu a băut e Încă În viață. Înfrângându-și greața, Dante Întoarse capul bătrânului spre lumina de la fereastră, descleștându-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe celălalt de reverul vestei, zguduindu-l cu violență. - Cecco, ai venit să Îți bați joc de orașul meu odată cu pungașul acela de Brandan? Nu dai greș niciodată, dacă e vorba de trișat la zaruri. Cecco Îi apucă delicat degetele, descleștându-se cu grație din strânsoare. - Îți jur că mă aflu aici ca să respir aerul miracolului și să Îmi pregătesc sufletul pentru a-l spăla la San Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând. Masca surâzătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bucată de coliva...iar tu ...îngrozitor de viu ...vezi tot dar nu auzi nimic.Si răcnetul ți se oprește în gât și te îneacă și te sufocă ...și simți că nu mai ai putere.... Și atunci cedezi împotrivirii. Pumnii ți se descleștează ușor...un fel de calm vecin cu moartea te cuprinde ...că un giulgi cald..corpul își ridică propria greutate ...și cuțitul își oprește scrasnita-si rotire...simți o palmă răcoroasă atingandu-ti obrazul trudit...și șuvoiul nestăvilit al lacrimilor binefăcătoare
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
un pârâit de oase frânte, cu un trosnet brutal, din rărunchi, s-a frânt. Dar rădăcinile lui pătrunse cu dragoste pătimașă în străfundurile pământului care i-a dat viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei existențe demne, a unei frumuseți în veci nepieritoare, o promisiune a renașterii viitoare. În tăcerea care s-a așternut după ce stolurile păsăretului s-au retras, parcă auzeam strădania lăstarelor din ciot de a
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
picioarele goale, se simțea mai în largul lui. - George, George, ce s-a întâmplat? Nicolae se uită cu atenție și își dădu seama că este electrocutat. Se duse repede la tabloul electric care era foarte aproape și întrerupse curentul. Îi descleștă mâinile de pe priză cu ajutorul unei șurubelnițe pe care o găsi jos, lângă o pompă. Oameni gospodari, aveau două pompe; una de rezervă când se defecta cealaltă. Probabil că se arseseră cărbunii de la pompa care fusese scoasă din fântână și George
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
în fugă spre un destin neștiut și plin de meandre, suferință, lacrimi, îndoieli, incertitudini... Un an de zile s-a scurs, un an ca o moarte...ceva din Anica murise la capătul fiului ei mai mult mort decât viu...îi descleșta dințișorii cu lingurița ca să-l poată hrani din nou, normal...Stătea între perne, nu mai mergea, nu vorbea...Așa s-a întors Anica acasă, cu șiraguri de sticluțe goale de penicilină( jucăriile copilului) și cu 10 ani mai bătrână...Ridurile
DĂ-MI , DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360938_a_362267]
-
în care pântecul alunecă într-o parte, prin deschizătura îngustă se putu zări o siluetă măruntă cu un cap imens, de pe care mă fixau niște ochi atât de proeminenți încât îmi dădeau senzația că semănau cu ouăle păsărilor de pradă. Descleștă fălcile prevăzute cu câte două șiruri de dinți mărunți și ascuțiți, în momentul în care se auzi un șuierat scurt și, sub privirea mea, o săgeată cu coadă roșie i se înfipse drept în ochiul din mijloc. Lăsând deoparte orice
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
este aceea a solidarității cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele lui ascunse: „Am încă-n suflet flaute nesătule Ce-ar mai putea trezi tăceri destule ......................................... Și nu mă pot opri să nu țin pasul cu cântecul ce-mi descleștează glasul”. Uitat sau neglijat, poetul Radu Stanca trebuie reinventat. El și-a regizat propriul spectacol interior, amestecat cu feeria visului și izbucnirile indiscrete ale unei sensibilități torturate, coborând prematur faldurile catifelei unei scene căzută prea repede peste viața lui. Bibliogafie
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
și acum cu respirația inimii. Înaintam, înaintez pe lămurirea sensurilor. Zâmbind jucăuș, trasa direcția... Între nord și sud, între est și vest, între căderi, înălțări, Dumnezeu e prezent oriunde, e drept. Rămâne viu din orice galaxie-n piept, cu libertatea descleștată de mirare. Împărtășim din orice punct același soare. Da!Iubirea-n orice colț de viață e nepieritoare.(14 iunie 2017) Referință Bibliografică: Nepieritoare... / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2357, Anul VII, 14 iunie 2017. Drepturi de Autor
NEPIERITOARE... de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365430_a_366759]
-
hohotele de râs, ajutat fiind și de lacrimile ce mijiseră în ochiii d-lui Constantin. - Vedeți, vedeți dl. Nedelcu, ce mi-a făcut?.. Întrebarea a rămas însă fără răspuns. Dacă cel căruia îi fusese adresată ar fi încercat să-și descleșteze maxilarul, pentru a da un răspuns, dezastrul ar fi fost total, hohote de râs ar fi pornit în cascadă. Drept urmare, singurul interlocutor disponibil a rămas Albert: - Derbedeule, te-am exmatriculat trei zile... - Dar, mâine avem de dat teză... - Nu mă
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Surprinsă, Gabriela a gemut, dar s-a aruncat în el cu frenezie, descoperind brusc că bărbatul din brațele ei reacționase și era țeapăn acolo unde se înghesuia ea cu pisicuța ei pofticioasă ... Trei dansuri la rînd nu s-au mai descleștat. Gabriela se simțea ca un fulg. Nu mai plutise parcă niciodată în brațele unui bărbat ca acesta. Ce avea acesta “special”?! Lipeala dintre ei era comentată alături cu lux de amănunte de musafiri și încă vreo două cupluri au început
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
ești mai discret decât o palmă pe un genunchi sub masă unei vechi cafenele într-o seară catifelata de vară târzie, cănd valul se tânguie pe plajă pustie, ...domnule. ești mult mai discret decât dorința mea nebună de a-mi descleșta un pic genunchiul să-ți pot simți mai bine palmă fierbinte mult prea-ndrazneata,mult prea cuminte, ...domnule. ești mai discret decât luna care se strecoară tăcută și blondă scanteindu-mi ochii și părul. doar un chelner zâmbește ștrengar în
DISCRETIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356147_a_357476]
-
Nu poate să se înalțe decât prin moartea ce îl rupe din lanțurile nevredniciei lumești: ”sublimă și înnegurată / de a se mușca fericire...” (Încăperile cerului, Cu sutele, 2008:22). Ruffilli trăiește cu pumnul strâns și nu știe când îl va descleșta.
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care le strânsese tare la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit să fie auzit
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
în fugă spre un destin neștiut și plin de meandre, suferință, lacrimi, îndoieli, incertitudini... Un an de zile s-a scurs, un an ca o moarte...ceva din Anica murise la capătul fiului ei mai mult mort decât viu...îi descleșta dințișorii cu lingurița ca să-l poată hrani din nou, normal...Stătea între perne, nu mai mergea, nu vorbea...Așa s-a întors Anica acasă, cu șiraguri de sticluțe goale de penicilină( jucăriile copilului) și cu 10 ani mai bătrână...Ridurile
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
era mulțumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, așa încât, în lăcomia lui, balaurul și-a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în cuie. Nemaiputându-și descleșta dinții din rășină a ridicat capul în sus de durere, iar atunci Hălăuceanu l-a izbit cu barda în gușă, unde n-avea solzi, tăindu-i capul. Zvârcolindu-se, trupul fiarei a căzut în iaz, iar cu ghearele a ros
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
când bărbatul a rupt ușa de la intrare și “s-a năpustit cu mâinile în gâtul băiatului cel mare”. “L-a strâns atât de rău încât eu cu fata, că fata face judo și are putere, nu am putut să-i descleștăm mâinile”, zice Caterina. Atunci s-a hotărât: “Gata, trebuie neapărat să plec. Cu orice risc. Cale de întors nu mai e. Când m-am întors cu spatele m-a lovit cu ușa de la sobă în cap. Simțeam că mă împleticesc
„M-a lovit cu ușa de la sobă în cap. M-am gândit că, dacă vede sângele, poate să dea și mai rău și mi-am pus gluga”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338663_a_339992]
-
Primi prima rafală, fără să se mire, era de mai mulți ani în această slujbă și, la întrebarea președintelui: cum este posibil să fiu eu cel mai puternic om de pe planetă dacă nici măcar nu-mi pot săruta soția în liniște, descleștă fălcile și răspunse: - Cu tot respectul vă raportez că singurul concept care dă valoare acestei sintagme este augmentat de faptul că doar dumneavoastră sunteți singurul din lume care poate apăsa butonul nuclear atunci când doriți și fără nici un control! Uimit de
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
silnică pe viață. N-a spus omul asta, dar eu cam asta auzeam. S-a rupt filmul, precum o rolă de cinema la finalul ei, la „suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile”. Reușesc să-mi descleștez fălcile din strânsoarea uscăciunii și șoptesc pierdut: - Aveți dreptate. Sunt un nevrednic. Nu mă biciuiți, va rog! N-am zis asta cu biciul. Probabil nici n-ar fi trebuit. Continui: - Știu c-am greșit, fiți, vă rog, îngăduitor. Dați-mi
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
și deși ea ar fi vrut o discuție calmă, nelimitată de timp, simțea cum secundele se scurg fără să-și găsească cuvintele potrivite. O urmărea cu o privire mută, mai grăitoare decât un discurs bine pregătit, fără să-și poată descleșta gura, conștientă de fiecare minut risipit: - Noi așteptăm de la tine nepoți, ești unica noastră bucurie, ai rămas mândria noastră și nu mai ai douăzeci de ani ca să nu gândești lucrurile în miezul lor. Ai toate calitățile ca să fericești un bărbat
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
fiind copiate de regi și preoți ai Pămîntului (cf. și "Europe a Prophecy", 11, 2-4, BCW: 242; vezi și comentariile lui S. Foster Damon, 1973, p. 58). În acest sens, este interesant de remarcat că atunci cînd Urizen deschide ("unclasps" = descleștează) Cartea de arama, acesta îi înfurie pe Eterni (cf. The First Book of Urizen, III, 4, 1-2; vezi și S. Foster Damon, 1973, p. 58), probabil pentru că legi sociale profane înlocuiesc (sau se îndepărtează tot mai mult de) legea sacra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumina palidă a zilelor de demult. O astfel de vrajă fotografică cucerise încrederea celor mai felurite femei. A rudei noastre de la Moscova, de pildă, de pe singura fotografie colorată din albumele noastre. Căsătorită cu un diplomat, ea vorbea fără să-și descleșteze dinții și ofta de plictiseală deja înainte de a te asculta. Dar în fotografie deslușeam imediat efectul „petite pomme”. Îi vedeam nimbul pe chipul unei provinciale șterse, vreo mătușă anonimă, căreia nu i se pomenea numele decât când se vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]