183 matches
-
din pîntecele buzunarului, ca și cum ar fi fost singurul lucru ce-l mai ținea ancorat și fără care, dacă i-ar fi dat drumul, ar fi zburat după după pungile cu apă. Ce-ai acolo? a spus Radu, încercînd să-i descleșteze degetele. Nu, s-a împotrivit Cornel. Dă-l încoa'! a șuierat Radu. Radu i-a strîns cu putere degetele, strivindu-i-le. De durere, Cornel a dat drumul supereroului din pastic. Și-a frecat degetele dureroase. Radu a învîrtit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
băut. Și uită-te acolo, adăugă el, arătând spre partea cealaltă a cabinei. Sunt patru paturi de pânză, toate folosite. Omul care nu a băut e Încă În viață. Înfrângându-și greața, Dante Întoarse capul bătrânului spre lumina de la fereastră, descleștându-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe celălalt de reverul vestei, zguduindu-l cu violență. - Cecco, ai venit să Îți bați joc de orașul meu odată cu pungașul acela de Brandan? Nu dai greș niciodată, dacă e vorba de trișat la zaruri. Cecco Îi apucă delicat degetele, descleștându-se cu grație din strânsoare. - Îți jur că mă aflu aici ca să respir aerul miracolului și să Îmi pregătesc sufletul pentru a-l spăla la San Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând. Masca surâzătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plantele verzi de Florida. Când am intrat în oraș, cineva s-a agățat de o latură a autobuzului pentru o cursă gratuită, înhățându-mă de braț și încleștându-și tare degetele pe brațul meu. M-am luptat și le-am descleștat. Sărind jos, acest pasager clandestin mi-a lovit palma, în timp ce încercam să-l prind. M-a durut, și am fost furios. Iată și zocalo. Ziduri albe și murdare cufundate în pământ și farmecul spaniolesc mâncat de șoareci ce se pogora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
conștiente mai aveam mi s-au părut asemeni unui fir de păr care este prins în vârtejul cumplit al apei universului. Am ieșit la suprafață cu dorința vie de a urla, dar neputând s-o fac; fălcile mi s-au descleștat să absoarbă aerul. Și unde era barca de salvare? Ei bine, bărci și plute se aflau ici și colo printre focurile de pe apă. Eu scuipam și vomitam apa de mare, plângând și sforțându-mă să mă îndepărtez de corabia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu te-ai înecat. Când am tras la mal, te-am găsit leșinat pe fundul bărcii. Dar am avut de furcă cu tine: tremurai tot și strângeai așa de tare banca sub care căzuseși, că m-am căznit să-ți descleștez degetele, dar tu nu și nu. Când am reușit să te aduc înăuntru și ai început să te încălzești, ți-a venit repede sângele-n obraji, da' mai întâi ți s-a descleștat limba -of, gură bogată ! și strigai cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
căzuseși, că m-am căznit să-ți descleștez degetele, dar tu nu și nu. Când am reușit să te aduc înăuntru și ai început să te încălzești, ți-a venit repede sângele-n obraji, da' mai întâi ți s-a descleștat limba -of, gură bogată ! și strigai cât te ținea gura nu știu ce despre grădină ! Grădina și iar grădina ! Înțeleg să strigi de furtună, de mare, de stânci, orice dar grădina unde vedeai tu grădină ?! Cine știe ce-o fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care aveau o Înfățișare stranie: rigidizați În poziția În care căzuseră pe jos, Încleștați Între ei, formaseră o masă legată și neîntreruptă. În vagon era un miros oribil, un amestec de sânge, cadavre și fecale. Cu sforțări mari m’am descleștat din marea cadavrelor. Porțile vagonului au fost cândva deschise și din depărtare se striga să aruncăm cadavrele din vagon. Cei din afară nu se puteau apropia de vagoane din cauza mirosului. Cei care se apropiau umblau cu batistele la nas. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Încăierarea ar fi putut continua mult și bine, dacă un potop de apă rece nu s-ar fi revărsat de sus în capetele combatanților. Pearl, aflată pe palier, răsturnase peste ei o cană cu apă. Mirați, muiați și ridicoli, se descleștară. — Drace! — Fir-ar să fie! Tom își scoase haina și o scutură de apă. Emma își stoarse poalele cămășii care îi ieșise iar din pantaloni. — Slavă Domnului că n-aveam ochelarii! Tom închise ochii și își lăsă capul în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dreptul pieptului său. Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luminoasă. Noaptea mirosea a frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când Își descleștaseră degetele Înțepenite de nemișcare și de frig, ea Îl pusese să Închidă ochii și-l sărutase ușor, aproape În fugă, ca să nu-l sperie, apoi Împinsese portița de lemn care scârțâia și se topise În Întunericul din curte. Ectoraș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acoperișul îi prinsese dedesubt, împingându-i în botul ei. Le auzise ultimele țipete prin țiglele de care se ținea, după care rămăsese agățat în mâini de paratrăsnetul casei câteva ore bune, până la venirea echipelor de salvare; nu putuseră să-i descleșteze degetele de pe oțelul cu care se solidarizase instinctiv, așa că-l luaseră în ambarcațiune cu tot cu țandăra de metal înnegrit smulsă cu ranga. Nu scăpase tot restul vieții de atingerea glacială a acelor țigle, ce îl salvaseră numai cu prețul despărțirii de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din propria lui substanță celelalte ființe, atunci când în Paradis Dumnezeu i-a poruncit să le dea „nume”. La începutul basmului, diavolul ține în robie niște valori spirituale simbolizate de aur. Suprapunând demonului o dimensiune calitativă, Dănilă îl silește să-și descleșteze strânsoarea. Dar suprapunerea echivalează cu unificare, deoarece opozițiile se rânduiesc la locul ierarhic și legitim. Vrând-nevrând, diavolul se poziționează când devine pulbere atomică, materie discontinuă, rădăcină tenebroasă, fără de care universul este neconceptibil. Mănăstirea ideală a lui Dănilă se înalță în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se agăța de funii și-l poartă atârnat în aerul mohorât. Copilului i se pare că zboară, atât de lung e pasul, aproape un salt, pe deasupra șipcilor rupte... Pietrele de pe mal se izbesc între ele sub picioarele femeii. Ea își descleștează maxilarele, ia din nou copilul în brațe. Și îi pune în grabă palma peste gură, luând-o înaintea țipătului pe care e gata să-l scoată ființa asta care începe de acum să înțeleagă. Fuga lor nocturnă a coincis, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vorbeau, și am avut certitudinea că-mi ghicise intenția, dacă, într-adevăr, poate fi numită o intenție, pentru că, firește, n-aș fi dus-o niciodată la îndeplinire. S-a retras către capătul mai îndepărtat al podului, iar eu mi-am descleștat pumnii și mi-am plecat privirile. M-am dat și eu îndărăt. — Adu-mi-o înapoi! a spus, ridicându-și glasul, pentru că vâjâitul apei se ridica între noi ca un zid. Adu-o înapoi chiar în dimineața asta. Altfel, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ațintiți-vă privirea asupra spațiului dintre mîinile dumneavoastră și, pe măsură ce continuați Încă o vreme să respirați adînc (acest fel de respirație se numește Hado), imaginați-vă că inspirați și expirați prin mîini. 4. În sfîrșit, Încleștați-vă pumnii și apoi descleștați-i. 5. Repetați etapele anterioare, dacă simțiți că este nevoie, apoi treceți la următoarea etapă. 6. Țineți-vă mîinile la nivelul pieptului la aproximativ 20 cm una de cealaltă și vizualizați că țineți Între ele un balon gol. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
puteți reveni la respirația normală. Faceți un experiment cu energia dintre palme, apropiindu-vă și Îndepărtîndu-vă mîinile una de cealaltă, menținînd palmele una spre cealaltă, pentru a simți furnicăturile și căldura energiei. 8. La sfîrșit, Încleștați-vă pumnii și apoi descleștați-i. 9. Repetați etapele 6-8 dacă simțiți că este nevoie, apoi treceți la următorul pas. 10. Aduceți-vă mîinile la nivelul abdomenului și așezați-le pe amîndouă cu palmele Îndreptate spre Tan-dien (la aproximativ 3 cm sub ombilic), ținîndu-le la
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ajuns la cap. Trebuie să te fi îndoit vreodată în viața ta de ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta". Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi descleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezara îi ieși o lacrimă în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-un chip miraculos alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se va descleșta din teribila sa muțenie, își va relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
teni și cama razi colaboratori pe cei cu personalitate și talente În devenire, sau pe cei În dificultate cu ei Înșiși și cu vremea lor; necunos cuți sau nerecunoscuți Încă și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă și, ca păcatul să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a întâmplat? am întrebat: Kimball mă privi fără să clipească. - A avut loc un alt asasinat. Am reținut asta, dând din cap, forțându-mă să întreb: - Cine...a fost? - Nu știm cine. - Nu...înțeleg. - Nu erau decât fragmente umane. Își descleștă mâinile, arătându-mi palmele. Ochii mei au fost atrași de unghiile lui Kimball. Și le rodea. O femeie. Continuă să ofteze. Am fost ocupat toată ziua cu asta și n-am vrut să vă agasez pentru că asasinatul deviază de la teoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reușit. Pentru că și eu m-am simțit mizerabil în casa aia. Am inspirat din nou. I-am făcut pe toți de-acolo să se simtă mizerabil. Nu mai trebuie să te-ascunzi. I-am văzut falca fragedă încleștându-se și descleștându-se, în timp ce privea prin parbriz. - Vreau să-mi spui ce se-ntâmplă. M-am întors pe scaun în așa fel încât să stau cu fața la el. Aveam brațele încrucișate. - Despre ce? întrebă el, alarmat. - Despre băieții dispăruți. N-aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dormea deja, Nastia se strecură în pat lângă el. I-a mângâiat obrajii subțiați, părul uscat ca frunzișul de toamnă și i-a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția fusese găsită în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat, să se mute. Vai! concedierea Nastiei făcuse lucrul de negândit... În ciuda vremii execrabile, amestec de ploaie și zăpadă, porni la întâmplare spre restaurantul gării, sperând să-l găsească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]