463 matches
-
își deschide ampla prefață cu precizarea că nu va întreprinde o analiză a poemei ca fond de idei și realizare estetică. Demersul introductiv insistă pe probleme de istorie și istoria culturii contextuale scrierii lui Ion Budai-Deleanu. Se mai adaugă o descripție a conținutului, sistematizată pe “cântece”, conform structurii date, utilă pentru inițierea cititorului francez. În respectul rezervei poetului de a-și fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca atare și nu preia clișeul încetățenit și automat folosit
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
punctual inovațiile, tipul de critică, metodele și instrumentarul critic. Această perspectivă convoacă, prin distanțare și polemică, trei tipuri de atitudine și metode critice: față de biografismul istoricizat propune o biografie intelectuală, a formației și ideologiei epocii cu efectele ei asupra poetului; descripțiilor pe orizontala tematic-descriptivă le opune analiza structuralistă; în final, impresionismului descriptiv al criticii îi contrapune o critică genetică a operei, prin configurarea internă a devenirii unei poezii, pe linia analizelor variantelor intermediare în defavoarea textului definitiv. Cum se observă, este vorba
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
la începutul lui 1959, cînd, în anii '58-'59, dă la tipar numai "biografii contemporane"? Sînt posibile măcar trei răspunsuri. Primul: descriind în aceste "biografii" Bucureștiul periferic, poate că și-a adus aminte de această nuvelă, ce abundă în asemenea descripții. Al doilea: în anii '58-'59 el își proiecta, foarte meticulos, evadarea în Occident; poate că, publicînd nuvela, voia să se asigure că lasă o probă despre schițele și intențiile sale referitoare la Cronică. În fine, al treilea răspuns, vulgar
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Convorbirilor literare de la Iași, de definire a epocii în vederea proiectului românesc Naturi Catilinare, cu determinări la diferite nivele ontologice în planul artei și al societății) până la “monoloagele” lui Philippide, viziunile într-un dincolo ale lui Mircea Ciobanu din Patimile și descripțiile într-un aparent dincoace ale lui Marin Sorescu din La lilieci, sau atitudinea lui A. E. Baconsky, din Declinul metaforei (1961) și Poeți și poezie (1963). Firește, referitor la prima situație, linia descărcării de metaforizare însoțește poezia din prima ei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Convorbirilor literare de la Iași, de definire a epocii în vederea proiectului românesc Naturi Catilinare, cu determinări la diferite nivele ontologice în planul artei și al societății) până la “monoloagele” lui Philippide, viziunile într-un dincolo ale lui Mircea Ciobanu din Patimile și descripțiile într-un aparent dincoace ale lui Marin Sorescu din La lilieci, sau atitudinea lui A. E. Baconsky, din Declinul metaforei (1961) și Poeți și poezie (1963). Firește, referitor la prima situație, linia descărcării de metaforizare însoțește poezia din prima ei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
minute, pe rețină poate apărea o pată albă, apoi una neagră, care poate persistă 8-10 zile. Dacă după această perioadă pată nu dispare, Timișoara va avea un viceprimar orb" (EZ 2165, 1999, 7). Cea mai spectaculoasă mi se pare, oricum, descripția directă și implacabila din finalul unui avertisment, formulat altminteri pe un ton foarte serios: "Atenție! Privitul Soarelui fără filtre de protecție, cu excepția momentelor de totalitate, duce la orbire, iar folosirea binoclurilor sau a lunetelor fără aceste filtre are drept consecință
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
prin acest peocedeu Val Gheorghiu își camuflează ochiul moralist. Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit artizan de geniu, film articulat nervos într-o narațiune bazată pe elipsă și conexiune, sugestie și descripție, pe ironie și tragism. Un uluitor tablou dinamic care te absoarbe. Așa cum te acaparează însăși povestea vieții compatriotului nostru pe care trebuie să-l cunoaștem cît mai bine pentru a ne putea mîndri cu el în cunoștință de cauză.
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
un fel de înger?)" (Zi). Ni se pare a vedea în această metamorfoza o trăsătură generală a poeticii optzeciste și anume fugă de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși optzeciști virează spre descripție, anecdota, reportaj că spre o obiectivare salutara. Unor impulsuri structurale anafective, extrovertite, li se asociază astfel, după toate probabilitățile, presiunea mediului totalitar, care a coincis cu începutul activității lor. Nu doar simțindu-se altă făptura - situație pe deplin clarificatoare -, ci
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
de la un etaj la altul prin șantierele din zonă,/ să culeg ici un cîrlig, colo un pumn de chiț,/ sau de carbid./ Cald, ca o bucată de carne încă vie" (ibidem). Bagatelizarea, anecdota, truculenta sînt procedee preferate. Un fel de descripție naturalista e investita cu rol de poetizare à rebours, nonșalant punctata de comparații dezavantajoase (o "bîrfa" ontologica): Mirosul e primul indiciu că intri într-un loc bîntuit de oameni grăbiți. Apoi zgomotul, un fel de geamăt prelung./ Ți-e sete
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
îl asculți în rugăciunile-ti solitare,/ fiica a Neîncrederii de ce nu mă crezi că El ne/ privește/ neîncetat și pentru fiecare din noi se apleacă de pe Cruce?" (Sfîrșitul verii ploioase). De asemenea în fraternizarea cu necuvîntătoarele, asimilate moralmente grație unei descripții somptuoase, efectuate cu condeiul celui care declara că, "tînăr, pe Francisc l-am cîntat": "Ne întîlnim înainte de cină, în pervazul bucătăriei,/ punctuala și timidă de fiece dată, ea, ăporumbita/ pudica, sau ăturturica biblică, neagră/ că o mireasă a Libanului din
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
precum acestea: „Pe mine nu mă vizitează/ decât poezia și spaima.// la 60 de ani/ încă mă fascinează marile teme:/ iubire. ură. singurătate.”; un poem deosebit, unul dintre cele mai bune ale culegerii, se numește chiar Frica, acesta asociind la descripția psihică și elemente de fantastic sau de absurd senzorial care ne plasează într-o irealitate de coșmar: „frica naște halucinații/ năluci care mai apoi/ se încarnează/ în ființa tăcută a menhirilor// cum simte asta/ ghionoaia/ iese din bojdeuca ei/ și
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
ofuri și suspine radicale, dacă - și cît - stă în natură, Ada se pierde în reverii: „Sub poale de sălcii,/ Cu ochiul deschis,/ Aievea mă fură/ Un limpede vis” etc. (Sub poale de sălcii...). Estetica de peisaj e sumară, firește, cu descripții naive și candide, dar uneori o încearcă oarece nostalgii mai simboliste (dacă vrea cineva să le ia așa; altminteri, ele pot fi și oneste nostalgii sămănătoriste): „Stau sub plopul drept/ Pironită-așa/ Și nu știu ce-aștept/ Și nu știu
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
detaliu. Cei doi graficieni, Petti Velici și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă de gol, este completat de cel de-al doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex, nici măcar unul
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
ca și mine în Didactică cu veșnicile trimiteri la capitolele anterioare sau viitoare, i-am spus lui Ț.". Spre a înfățișa sordidul atmosferei de care e, la un moment dat, covîrșit Muzeul Zambaccian, Radu Petrescu recurge nu doar la o descripție rece, ci și la o comparație literară ce o pecetluiește: "Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă să spurce și să devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
vai, toate lucrurile se termină fiind totuși eterne, și azi universul e de un albastru cenușiu, perlat, luminos cu distincție". Percepem ochiul pictorului care alcătuiește compoziția, aranjează nuanțele, sprijinindu-și opera de ceea ce găsește în natură. E un compromis între descripție și viziune: "Printre șine cresc smocuri de iarbă lucioasă, lumina strecurată pe sub castani le aprinde odată cu micul halo de praf dansînd calm în jurul lor. O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar oniric și pentru
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
urmărind conturarea unui epos american al marilor anonimi 'megalopolitani' ("băieți care mai târziu vor muri cu scăfârliile retezate de ghiulele, cu măruntaiele hăcuite de baionete - băieți ca Alfie Letcha, Tom Fowler, Jhonny Dunn, Harry Martin, Louis Piroso...", dar și al descripțiilor poetice și înalt metaforice sau imagism POP-Art: "Orașul are cel mai mult farmec când începe blânda petrecere a morții. Propria lui viață trăită ca o sfidare a naturii, electricitatea, frigiderele, pereții săi fonoizolați. Ca o cutie înlăuntrul altei cutii, el
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
respectă împărțirea operei literare în volumele publicate de scriitor în timpul vieții și o secțiune întreagă e consacrată postumelor, încheiată cu titlul atribuit "Ultimele cugetări" reproduse din al treilea volum (1962) al ediției Rosetti, Cioculescu, Călin, unde se și da o descripție a manuscrisului, între timp rătăcit. Iată, de pildă, un fragment semnificativ din Note și comentarii privind receptarea în epocă a nuvelei O făclie de Paște demn de tot interesul. Duiliu Zamfirescu, mereu cîrcotaș și încredințat că el e cel mai
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
În autorul Momentelor Vianu identifică mijloacele de a-și vedea și auzi eroii. De aceea nu este un descriptiv, "viziunea omului este în proza lui efectul chipului în care omul vorbește și este ascultat", n-a acordat prea mare atenție descripției naturii. Hasdeu, ca scriitor savant, a fost mult preocupat de problema portretului, vizibilă și în deochiata nuvelă Duduca Mamuca. Cît despre Odobescu, și el scriitor savant, deși, în nuvela istorică a rămas în urma lui Negruzzi, cîteva, totuși, sînt încercări izbutite
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar oniric și pentru
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
la Universitatea din Viena,- istoricul literar al cărui crez pozitivist decurge din chiar simpatia pentru rețetele realismului literar, după care criteriul reușitei scriitoricești consta în a construi "conștient" și intenționat "tipuri generale" și nu de a modela personaje prin simpla descripție, "copie după natură", a unor individualități, ba chiar a unor indivizi anume, nemijlocit identificabili. Va fi fost revendicarea explicită a lui Karl Emil Franzos de la o poetică a "tipurilor",- el însuși, în proza publicată odată cu prima parte a deceniului al
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
subiectului, nelimitarea și certitudinea obiectului, care este natura în întregul ei. "Tipul" formal astfel definit devine, după Goethe, un fel de "fir al Ariadnei" pentru ceea ce el numește "labirintul constituției animaliere", în ultimă instanță un construct euristic ce mijlocește între descripția fenomenelor particulare și clasificarea lor conceptuală. În orizontul secolului al XVIII-lea, o atare viziune se articulează într-un început de gîndire tipologică, apărut deja, nu întîmplător, chiar în încercări de filosofie a naturii și de antropologie, în care îndoiala
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Si pe această filieră,- legată nu mai puțin de etnopsihologia lui Steinthal și Lazarus, foarte la modă în anii '60-'70 ai secolului trecut, ce l-a atras și pe Eminescu,- pe lîngă cea a autorilor realiști, convinși că, prin descripția fidelă a lumii, îi pot surprinde întemeierile, a receptat Franzos doctrina goetheană a "tipurilor", pe care pretinde a și-o asuma. Chiar foiletonul despre "femeile române", despre care era vorba mai sus, își propune să descrie un "tip național", specific
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile stăruitoare, prozaismele, limbajele sfidător apoetice (termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte "analitice". Gheorghe Grigurcu nu face parada de concepția să despre poezie, socotind-o doar un instrument de investigare că oricare
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]