55 matches
-
masiv cu luminile unei presupuse școli, afirmăm că nu e vorba de o mișcare nucleată și cu atât mai puțin de un cenaclu, ci de inițiative individuale și convergente. Să pătrundem dedesubturile chestiunii. La intrarea În mica și pasionanta lume descriptivistă, primul nume care ne Întinde mâna este, așa cum ați ghicit, cel al lui Lambkin Formento. Destinul lui Hilario Lambkin Formento este deosebit de curios. În redacția unde Își ducea lucrările, În general foarte scurte și de restrâns interes pentru cititorul mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum vestita hartă se suprapunea punct cu punct pe Imperiului Însuși. A eliminat, după mature reflecții, prefața, notele, indicele, numele și domiciliul editorului și a trimis la tipar opera lui Dante. Astfel a fost vernisat, În metropola noastră, primul monument descriptivist! Să vezi și să nu crezi: n-au lipsit șoareci de bibiliotecă ce au luat, sau au simulat că iau, acest nespus de nou tour de force al criticii drept o ediție În plus a răspânditului poem al lui Alighieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cere și ea cu necesitate ca ficțiunea să se supună autorului, tocmai pentru ca astfel acesta să poată ține piept confuzei și dezordonatei realități. Borges a subliniat adesea importanța atât a invenției, cât și a rigorii construcției, a Îndepărtării de realismul descriptivist, prin ingeniozitatea și eleganța subiectului și a soluției alese, dar și prin explicarea caracterului personajelor cu ajutorul comportamentului ( În cazul nostru, mai ales cu ajutorul limbajului protagonic) și, deopotrivă al faptelor pe care ele le comit. În ce privește construcția acestor narațiuni polițiste, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin aceasta înțelegând un model simultan explicativ și normativ al rezolvării conflictelor de opinie. Sofismele sunt delimitate în acest text ca "violări ale regulilor discuției"118. Modelul fiind unul normativ, "regula determină clasa"119 și nu invers, ca în perspectiva descriptivistă aristotelică. În plus, Eemeren și Grootendorst stabilesc și echivalențe ale acestor sofisme cu cele clasice. Autorii stabilesc zece reguli care ar trebui să definească discuția critică între doi sau mai mulți interlocutori și corelează încălcarea acestor reguli cu sofismele. Regulile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Pe de alt] parte, dac] poate fi vorba despre o discuție rațional] în ceea ce privește întreb]rile morale, aceasta cere existența unui adev]r despre ele sau a unui set de fapte care pot fi descoperite? Principala diviziune este realizat] între teoriile descriptiviste și cele nedescriptiviste. Acestea se deosebesc prin mai multe c]i, mai mult sau mai putin înșel]toare (Hâre, 1985b). Se spune c] descriptiviștii susțin c] judec]țile morale sunt adev]rate sau false, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau a unui set de fapte care pot fi descoperite? Principala diviziune este realizat] între teoriile descriptiviste și cele nedescriptiviste. Acestea se deosebesc prin mai multe c]i, mai mult sau mai putin înșel]toare (Hâre, 1985b). Se spune c] descriptiviștii susțin c] judec]țile morale sunt adev]rate sau false, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru. Deoarece exist] o accepțiune valabil], dup] cum vom vedea, în care nedescriptiviștii pot folosi termenul „adev]rât” cu referire la judec]ți morale, acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] și alte judec]ți morale sunt adev]rate. C]ci, din nou, exist] o accepțiune valabil] în care nedescriptiviștii pot permite acest lucru, dup] cum vom vedea. La fel de înșel]tor este modul ontologic de a face distincția, spunând c] descriptiviștii susțin c] în lume exist] calit]ți și fapte morale, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru; deoarece, de îndat] ce ne întreb]m ce face ca un fapt sau o calitate moral] s] existe în lume, ne pierdem. Atât nedescriptivismul, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți și fapte morale, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru; deoarece, de îndat] ce ne întreb]m ce face ca un fapt sau o calitate moral] s] existe în lume, ne pierdem. Atât nedescriptivismul, în toate variantele sale, cât și teoriile descriptiviste în discuție sunt teorii semantice, si nu ontologice. Așa-numitele (în etic]) teze ontologice (de exemplu, „naturalismul ontologic”) pot fi revendic]ri morale substanțiale despre ceea ce este bine sau nu etc. (de exemplu, ceea ce maximalizeaz] fericirea este întotdeauna, sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei propoziții, folosit] în crearea unei afirmații, înseamn] înțelegerea condițiilor adev]rului acestei afirmații, si anume în ce caz aceasta poate fi numit] adev]rât]. Aceia care susțin c] acest lucru este adev]rât pentru toate propozițiile pot fi numiți descriptiviști pur și simplu. Descriptivismul exhaustiv că acesta este evident fals - Austin l-a numit chiar „eroare descriptiv]” (Austin, 1961, p. 234; 1962, p. 3). Deoarece exist] cu sigurant] propoziții și enunțuri al c]ror înțeles nu este determinat de condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de condițiile adev]rului. Imperativele sunt exemplul evident: pentru a ști ce înseamn] „închide ușa”, nu e nevoie și nu putem cunoaște condițiile adev]rului acestei cerințe, deoarece ea nu dispune de așa ceva. Dar e posibil ca cineva s] fie descriptivist f]r] nici un risc cu privire la clase largi de propoziții. S-ar putea menționa c] propozițiile care exprim] afirmații comune tipice au într-adev]r sensul determinat de condițiile de adev]r ale afirmațiilor pe care le exprim], așa c] am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu privire la clase largi de propoziții. S-ar putea menționa c] propozițiile care exprim] afirmații comune tipice au într-adev]r sensul determinat de condițiile de adev]r ale afirmațiilor pe care le exprim], așa c] am putea fi în mod fericit descriptiviști cu privire la astfel de propoziții. Dar deoarece nu toate propozițiile sunt astfel, dup] cum am v]zut, intrebarea care apare, pentru orice clas] dat] de propoziții, este dac] înțelesul lor este determinat în întregime de condițiile de adev]r sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest lucru este adev]rât despre propozițiile care exprim] judec]ți morale. Nedescriptiviștii etici, inclusiv prescriptiviștii, admit bucuroși c] exist] un element în înțelesul judec]ților morale (înțelesul descriptiv) care este determinat de condițiile de adev]r; dar difer] de descriptiviști considerând c] exist] un înțeles suplimentar în înțelesul lor, cel prescriptiv sau evaluativ sau, la primii scriitori, cel emotiv care nu este determinat, ci exprim] prescripții, evalu]ri, atitudini la care consimțim f]r] a fi constrânși de condiții de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o atitudine, evaluarea sau prescrierea este o funcție a voinței autonome, constrâns] numai de „potrivirea maximelor ei pentru crearea proprie a legii universale”, dup] Kant (1785, BA88 = 441 - vezi mai jos). Dup] ce am f]cut distincția între teoriile etice descriptiviste și cele nedescriptiviste în general, putem trece acum la subdivizarea acestora, pentru a așeza prescriptivismul la locul potrivit. Teoriile descriptiviste pot fi împ]rțite în mare în naturalism și intuiționism. Ambii termeni pot fi înșel]tori, dar vor fi folositori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a legii universale”, dup] Kant (1785, BA88 = 441 - vezi mai jos). Dup] ce am f]cut distincția între teoriile etice descriptiviste și cele nedescriptiviste în general, putem trece acum la subdivizarea acestora, pentru a așeza prescriptivismul la locul potrivit. Teoriile descriptiviste pot fi împ]rțite în mare în naturalism și intuiționism. Ambii termeni pot fi înșel]tori, dar vor fi folositori. Controversă dintre aceștia este dac] judec]țile morale sau condițiile de adev]r, care conform descriptivismului le dau acestora înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cred c] acest lucru este posibil; intuiționiștii, dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a atacului lor este independent de acestea. Principala fort] motrice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din recunoașterea faptului c] ambele forme ale descriptivismului, în feluri diferite, sunt destinate c]derii în relativism. Deși relativismul are suporterii lui (printre aceștia, ni se spune adesea, majoritatea tinerilor dintre studenții americani - deși este o exagerare), nu este ceea ce descriptiviștii încearc] s] stabileasc]. Aceștia pornesc cu scopul de a ar]ta mai degrab] c] poate exista cercetare moral] rațional], concluzii maleabile la care trebuie s] consimțim pe bun] dreptate. Naturalismul cade în relativism în felul urm]tor. Dac] sensurile cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a naturalismului obiectivistic, cât și a pretențiilor obiectiviste ale intuiționiștilor; dar numai atât au în comun. Subiectivismul, în sensul folosit aici, si prescriptivismul (sau emotivismul) sunt de o parte și de alta a principalei diviziuni a teoriilor etice în teorii descriptiviste și nedescriptiviste (vezi mai sus). De aceea folosirea termenului „subiectivism” pentru ambele risc] mari confuzii. Nedescriptivismul poate fi și el subdivizat. Primele versiuni, în mare parte forme ale emotivismului, erau în mod esențial iraționaliste. Dup] respingerea p]rerii potrivit c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că sens, deci și că logic]. Cel mai discutat tip de prescriptivism, cunoscut ca prescriptivismul universal, g]sește aceast] deosebire în ceea ce a fost numit] universalizabilitatea propozițiilor de tip „se cuvine” și a altor propoziții normative sau evaluative. Și majoritatea descriptiviștilor recunosc aceast] caracteristic] a judec]ților morale. Având doi indivizi a și b, nu se poate afirma logic c], într-o anumit] situație specificat] în termeni universali, f]r] referire la indivizi, a se cuvine s] acționeze într-un anume
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceea, caracterizarea prescriptivismului în termeni de „adev]rât sau fals” este atat de înșel]toare. C]ci și prescriptiviștii pot da un rol limitat condițiilor de adev]r în determinarea sensurilor cuvintelor morale, într-o societate dat]. Dac], așa cum cred descriptiviștii, sensurile descriptive ale judec]ților morale, determinate ca atare, ar fi întregul lor înțeles, atunci relativismul ar fi consecință. Deoarece putem ști sensul descriptiv al lui „se cuvine” într-o socieatate dat]; dar aceasta nu înseamn] c] va avea același
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nou nu vor fi de acord, și comunicarea nu ar fi posibil]; c]ci putem presupune c] este o mare diferenț] între ceea ce este considerat] a fi fericire casnic] în Australia și în Arabia Saudit]. Singurul mod în care un descriptivist poate ieși din aceast] dificultate este fie de a spune (dac] este naturalist) c] „se cuvine” și „fericit” au înțelesuri diferite în cele dou] regiuni și, prin urmare, și condiții de adev]r diferite, fie (dac] este intuiționist) c], deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înșine s] gândim critic; dar chiar și atunci va fi la fel de bine s] fii umil și nu prea încrez]tor în sine. „Înțelepciunea vârstei” are o anumit] autoritate doar pentru c] este rezultatul gândirii foarte multor oameni în diverse situații. Descriptiviștii se consoleaz] cu aceast] „înțelepciune a vârstei”; ei pretind c] știu c] opiniile ei sunt corecte. Și, într-adev]r, într-un sens știu cu adev]rât; au înv]țâț și nu au uitat c] anumite fapte sunt corecte și altele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oferă. Antohi analizează amănunțit modul În care raportarea la Europa Occidentală configurează modelul identitar românesc, structurat pe schema herderiană a națiunii etnolingvistice și marcat de tentația autovictimizării. Cu Antohi ieșim definitiv (cel puțin În ceea ce privește acest subiect) din sfera discursului istoriografic descriptivist, mărginit la reproducerea și comentariul timid al surselor, și intrăm pe terenul descifrării unor semnificații mai puțin vizibile ale textelor supuse spre analiză. 2. Analiza subiectului O primă problemă pe care o voi aborda este aceea a modului În care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
p. 24). Dar cum se Împacă această poziție universalistă cu relativismul și cu refuzul său corelativ opus oricărei teorii generale a culturii? Răspunsul lui Boas, despre al cărui temei se poate, bineînțeles, discuta, este dictat de adeziunea sa la empirismul descriptivist: deși atracția pentru frumusețe este comună Întregii omeniri, ea nu găsește peste tot o exprimare asemănătoare. Și tocmai această exprimare trebuie studiată În interiorul fiecărei societăți. Această demnitate redată „artelor primare” se situează la antipozii atitudinii celor care „fac din «sălbatic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au la bază diverse metodologii, dintre care cele mai cunoscute sînt statistica lingvistică și lexicometria. Amploarea unor astfel de analize a generat apariția unor curente, cum ar fi lingvistica de corpus (cu epistemologie și metode specifice, bazată pe o perspectivă descriptivistă asupra limbii, aplicată pe corpusuri de texte reale, atestate) a cărei legitimitate însă nu a întîrziat să fie supusă controverselor. Științele limbii făcînd parte din disciplinele în care studiul pe corpus este inerent, se poate considera, așa cum propune P. Charaudeau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pildă, A. Darmesteter). Pentru Hașdeu, pericolul îl reprezenta încadrarea greșită a lingvisticii din cauza metodelor utilizate. Pentru Eugeniu Coșeriu, pericolul îl reprezintă chiar afirmațiile potrivit cărora limbajul este fie un obiect formal, fie un obiect natural. Astfel, caracterizând direcția de cercetare descriptivista a lui Bloomfield, Coșeriu spunea: "Cel care tratează limba că pe o substanță pură o percepe și o cercetează doar sub aspectul său material, face din ea un obiect natural" (Coșeriu, 2011, p. 32). Iar despre orientarea glosematica a lui
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]