802 matches
-
a marca durata vizitei. - Cât vă va face plăcere atâta stați, eu nu vă rețin mai mult, Doamne ferește! Cei doi se îndreptară spre strada unde își avea Condurache locuința lui bătrânească de pe timpul când Bucureștiul era considerat încă Micul Paris. Descuie poarta grea din fier forjat, apoi ușa de la intrare. Își pofti colega în căldurosul și primitorul lui living încărcat cu tot atâtea amintiri și mobilă veche ca și de cărțile valoroase din vasta lui bibliotecă. Georgeta rămase încântată de această
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
locuia o prietenă a mamei lui și nu voia să le dea subiect de discuții. De altfel, eram doi oameni liberi aveam vârsta de treizeci de ani (el cu câțiva ani în plus) și nu aveam de dat socoteală nimănui. Descuie ușa cu grijă, să nu facă zgomot și intrăm. Închide ușa și mă simt luată în brațe și purtată pe sus direct în dormitor. - Aici am să-ți demonstrez eu ție ce înseamnă lumina interioară, cum se vor fugări fotonii
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
Casei Tineretului, unde erau depuse multe, multe coroane de flori, din tot județul Olt. Atunci, m-am gândit profund la primul soldat care a ieșit din gând, rupând rândurile și am început să scriu: Cu cheița de diamant / ți-am descuiat / toate gândurile nerostite încă. / Peste spinările pufoase / ale norilor albi de lacrimi / m-am repezit până în / galaxia vecină, / după nonsensul elevat. / Apoi m-am apucat / să plantez pene de înger / în pământul bunicii, / poate la trezire / voi vedea / Ochiul lui
TRANDAFIRUL VIOLET de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380185_a_381514]
-
este unul la fel de singular („Când moare o piatră / sufletul ei / aidoma unui fluture / fără zigzaguri / intră în gura căscată / a copiilor mirați...”), pentru că Poetul cunoaște secretul „suspinului de piatră”, meșter întru definire („Durerea / are demagogia / lacrimei”), meșter în a o „descuia...” Pentru el, secret nu este - și nu va fi, intuindu-i fiecare a ei etapă de evoluție: „Eu am văzut o piatră ce dormea / și m-am înspăimântat de visul ei, / materia se zvârcolea, / se zvârcolea, se zvârcolea, / de visul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
luntrea să treci Someșul... Vino în suflet să-mi faci escală Și în gânduri să-mi aduci dulce rânduială; Acum când secara din Șes a dat în pârgă Și mierea din stupi a început să curgă... Drumețule drag, poarta am descuiat, Iar florile de tei s-au scuturat, Iar plâng florile de nu mă uita, Acelea, semănate cu mâna ta... Iar privesc stele cerului de sus, Neputința în suflet iar mi s-a pus, Iar în mine focul arde mocnit, Iar
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
lor sau când se jucase pe aici cu alte fetițe. Și ce să facă? Să mai colinde? Cel mai cuminte lucru ar fi plecarea acasă. Doar blocul lor, uite-l acolo, la vreo două sute de metri. Am cheia la gât, descui și intru în apartament. A mai fost în situația asta în vară când frații ei jucau fotbal și ei i se făcuse foame. Mami era la serviciu. La fel ca acum, ăl mare, i-a agățat cheia de gât și
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Mi-a scris Părintele de-acasă, Cuvinte cu miros de mir, Toate puterile mă lasă Pe drumul înspre cimitir Și toate câte sunt mă dor Din Satul nostru prins în cuie, Lumina plânge sub zăvor, Nu are cine s-o descuie... Tu ai plecat prin alte părți Și te întorci în vers acasă, Eu stau și cuget între cărți Și inima din piept mi-e arsă; La Liturghie nu mai pot Să merg, mă rog lângă icoană Și neputința mi-e
MI-A SCRIS PĂRINTELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382147_a_383476]
-
mea, iar după aceea am simțit cum îmi zboară capul, apoi am văzut o flacără, am auzit o explozie care părea că răzbate de foarte departe și-am adulmecat mireasmă de praf de pușcă plutind prin aer... Poarta noastră era descuiată, iar printre crăpăturile ei se vedeau oameni câtă frunză și iarbă - să fi știut oare că urmează să mă întorc? M-am adresat celor doi draci-slujbași: - Fraților, v-am ostenit cu drumul ăsta! Le-am zărit zâmbetul viclean de pe fețele
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
spart, iar de calorifer, nici vorbă. Băiatul aprinse o lanternă, justificându-se puțin rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari, a spus mama, au vrut să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie. Bărbatul lăsă valizele într-un colț al holului, se dezbracă de palton, își scoase ghetele, tocite la tocuri, apoi intră în sufragerie, tușind ușor, poate emoționat ori doar pentru a-și drege glasul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
scurt și gros, iar la față negricios. Și unde știau că oamenii au agoniseală mai din belșug, mergeau amândoi în miez de noapte și îi mai ușura de câte ceva. Așa au mers într-o noapte la Ion Burdun, i-au descuiat o ladă mare cam de doi metri lungime, de un metru lățime și un metru înălțime, care era afară lângă fereastră, sub streașina casei, la fereastra unde Ion Burdun își avea patul. Înainte de a ajunge lângă lada cu pricina, Cocoloș
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
am nici o îndoială, dar nu și cu la fel de bune rezultate: "Bătrânul Feofan/ care după ce pictase/ treizecișidouă de biserici/ și își împodobise pereții casei cu icoane/ajuns, din cauza/ unei neînțelegeri cu sfinții la Mititica,/ învățase cu atâta osârdie/ arta de a descuia fără zgomot orice ușă,/ încât devenise, am putea spune, un expert în domeniu,/ putând deschide aproape/ fără nici un efort/ și lacăte vechi de priponit cai,/ și lacăte simple și lacăte duble,/ tot felul de broaște/ care stau de strajă la
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
ea, am luat-o de gât. - Liniștiți-vă. A încercat să scape, am ținut-o de teamă să nu cheme poliția de la un vecin, sau de la cabina telefonică pe care o văzusem în fața blocului. I-am luat cheile și am descuiat ușa. La intrare i-am luat haina, era îmbrăcată într-un pulover roșu și într-o fustă de tweed. Am trecut în sufragerie, s-a așezat cu mine pe canapea. - Vreți ceva de băut? A dat din cap în semn
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
o deschide în alt plan, un dincolo și mai lipsit de realitate. Deschidere virtuală, căci (de) dincolo nu vin/ pleacă decât morții sau spiritele ce populează tablourile lui Bacon: Dyer, prietenul mort, sau personajul dezmembrat din Pictură, care încearcă să descuie ușa cu piciorul, sau dublul Figurii, ca în Studiile Isabelei Rawthorne. Aceste pasaje spațiale își au echivalentul în timpul sacru precreștin, care îngăduia, în preajma solstițiilor și echinocțiilor (perioade de criză ale anului), treceri în lumea de dincolo, prin care se puteau
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
după un minut scrutau Împrejurimile și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de două minute au stat neclintiți dar toate simțurile lor ascuțite erau la pândă. Maiorul schiță un alt semn cu capul și plutonierul descuie și deschise portiera din spate. Verifică și se convinse că bagajul este „normal” și cu un alt semn Își Înștiință superiorul de acea normalitate. Apoi maiorul Întinse o cheie lucioasă și ordonă: 5! Nouă minute! Plutonierul coborî cu grijă În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de siguranță la vedere. Apoi, plutonierul ridică un mic vreasc uscat și Îl rupse de două ori În intervalul de fix cinci secunde și abia atunci maiorul Roznoveanu Începu să coboare În râpă. Ajuns lângă locul curățat se aplecă și descuie cu grijă capacul, Îl deschise larg, aprinse lanterna cu infraroșii și inspectă vreme de o secundă interiorul acelei incinte apoi privindu-l pe adjutant făcu un semn scurt cu capul, un fel de „da” și peste alte cinci minute și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să Închidem și noi un ochi, un ceas-două! Măi, omule! Da cini crez tu cî poati dorni după toati aisti Întâmplări ninorociti? Da, iaca a sî Încerc. Victor sforăia doborât de oboseală și emoții. Peste un ceas, Maria se sculă, descuie cealaltă odaie și după ce dădu la oparte oalele din față se strecură În „salonul mortului”, așa cum credea ea că sună mai expresiv, Îi schimbă cu mare atenție bandajele iar peste rănile urâte presără praful de la cele câteva pastile de sulfamidă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Rică era „omul casei”, cel care făcea fel de fel de servicii și atât. Tot de la o vreme, Rică Olaru era trimis de pedagogul său să ducă diverse pungi, pachete și pachețele În camera sa Încuiată, bătea la fel sau descuia cu cheia lui Benone. De câteva ori s-a Întâmplat s-o găsească acolo pe Lenuța, cea mai frumoasă fată din școală și despre care știa deja că este iubită de pedagog. Îl privea o secundă de foarte de sus
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Plec pentru că fetița mea de patru ani este În spital iar mama ei, care primește pensie alimentară de la mine, mi-a spus la telefon că fetița, Eliza, mă strigă neîncetat. Uite cheia, asigură-te că nu-i nimeni pe hol, descuie și dă-i cumpărăturile astea știi tu cui! Să te porți corect și dacă mai are nevoie de ceva să mergi mâine să-i cumperi. Bine? Foarte bine! Fiți liniștit și să vă Întoarceți sănătos! Mulțam și ai grijă! Fiți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că este ceea ce știa de la Ben, s-a Înfiorat la cele afimate despre iubirea lor și ajungând pe coridor se asigură că nu este nimeni, nu avea voie nici un elev să circule prin fața camerii pedagogului decât dacă era trimis special. Descuie ușa cu grijă, o Închise după el, o Încuie și o privi pe „verișoara” lui Întrebând-o din ochi unde să pună punga. Tuți făcu un semn de regină și-i arătă patul pe care stătea cu picioarele sub ea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aceeași structură. — Știi la ce m-am gândit? Poate că Chavel v-o fi vorbit despre conacul lui acolo, în închisoare, poate v-o fi făcut și planul lui, până când ați ajuns să-l cunoașteți... Vorbea mult, într-adevăr. Thérèse descuie ușa sufrageriei și intrară amândoi. Camera cu obloanele trase era cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat cheile de la centură, o descuiat lacătul de la celulă și...dus o fost! O trecut Prutul pe o luntre găsită la mal. O avut mare noroc, că ploua cu găleata...Altfel...In rest știți povestea. Grozav bărbat!...N-am mai auzit de altul care să rămână
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în fașă destinul unui viitor compozitor genial. Viața sa e un lung șir de eșecuri fertile. Putea să fie filosof, dar nu s-a înjosit să publice ca alții. Pe timpul Pieței Universității el i-a dat lui Constantinescu cheia să descuie balconul. Nu se laudă cu asta dintr-un fel de timiditate demnă. De-aia nu și-a continuat nici cariera politică. Când mă prinde prin curte îmi toarnă discursuri la greu. Când nu, vine în biroul nostru. Ne previne, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și blândă, când m-am Întors de acasă cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-și cumpere ziarul. Îl alege întotdeauna pe cel mai stufos, cu paginile mari și titlurile de-o șchioapă. Cumpără apoi o pungă specială ca să-l ocrotească de celelalte lucruri. El urcă apoi cu liftul cât mai repede la etaj. Descuie grăbit, dar ține mereu în mâna stângă punga în care stă arcuit ziarul. Eu nu înțeleg de ce atâta grijă pentru un ziar, îl privesc doar prin vizor cum dispare în întuneric cu un sunet scurt de clanță. Peste zi, din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]