138 matches
-
iau sandale, să fie mai îmbrăcate, nu doar două curelușe, cum visez eu! Că s-ar putea să plouă, că s-ar putea să fiu călcată pe unghii, că s-ar putea să mi se rupă curelușele și să rămân desculța, că n-am cum să îmi iau ciorapi cu sandale (de acord, aici) și că fără ciorapi aș fi vulgară!!! Nu mai pot! Nu mai vreau. Deja nu mai vreau. Și D. nu se stresează pentru nimic! Nici măcar să își
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
seară, ne-am trezit în lătratul lui Cartuș și în țipetele a doi bărbați. Tăticu a ieșit repede în curte, unde mami l-a urmat așa cum era, în cămașă de noapte, iar eu, speriată de întuneric am alergat după ei desculță. Înainte să ajungem în fața casei, am auzit mai multe voci: tata-mare râdea ca un nebun, tanti Oala înjura pe ungurește, pentru că nu își găsea cuvintele în românește când era nervoasă, Cartuș mârîia ca un turbat, un bărbat plângea și altul
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
noi, ca pasărea sacră cădem peste umbra amurgului gol când liliacul și-a desmorțit floarea peste raza de lună, miroase iubito a noi când eram fericiți împărățind lumea, când copacii alergau tăcuți călăreți peste câmpia în floare, când seara umbla desculță prin rouă și pădurea ardea albastru peste orizontul ce se prăvălea peste apele din zare printre luceferi și stele, printre fluturi și licurici; eu n-am să uit cât de frumoasă fusese seara aceea când amăgit de ochii tăi m-
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Am scuturat livezile cu meri Iar zâmbete zburau spre nicăieri Sau poate doar dansau nevinovate În țara cu păcatele uitate Alunecând spre azi doritul ieri. * Căci mă dureau tăcerile din noi Săruturi ce plângeau desculțe-n ploi Îmbrățișări ce s-au pierdut în noapte Când sânii rotujeau a mere coapte Iar dorurile se-mpărțeau la doi. Când se curba lumina dupa mine Iar palma ta mai alunga un nor Când adâncea întinder'le feline Ca
MUZĂ REA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384440_a_385769]
-
hotărî brusc să-i facă o mărturisire grea. „Știi tu, acu’ mai bine de un an , eu eram în curte, tot singură , tu plecasei ... te-ai gândit să mori , lucru pe care nu-l cred nici acum, era vară, eram desculță și m-a înțepat ceva în talpă, am dat să mă uit ce-a fost și am auzit de undeva, de sus, o voce „ Moare Ion! „ Doamne, nu mă lăsa ! cum să moară la cincizeci de ani ? M-am ridicat
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
ploaia lin pe umeri,goală, se șterg cărări pe care-am scris iubiri, cu mâini de foc fugind ca de o boală dezleg de suflet triste amăgiri. Tu tremuri azi, închis ca o poveste, sub viscolul ce-așterne-n suflet nori, plângeam desculță așteptând o veste, strângând în mâini tăceri de spini,nu flori! Au plâns cocorii înflorindu-mi toamne, în pieptul înghețat de așteptări, căzut-am în altar strigând:of Doamne! de ce mă răstignești fără iertări? Dar iarna a trecut sub lucii
TĂCERI DE SPINI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382934_a_384263]
-
-se din mari adâncimi, în creația să: Ana Podaru s-a născut la 27 oct. 1974, în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Bacău. Copilăria la sat - mărturisește ea - sădește în viitorul adult imaginea frumosului, imaginea libertății. Mirosul câmpului și joacă desculța în ploaie mi-au rămas întipărite în minte. Școala românească mi-a deschis ... Citește mai mult CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE,DE PE PATUL DE SPITALÎn revista Banchetul (anul I, nr. 1-2-3, 2016, p. 86), la rubrică Translațiuni, unde o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
-se din mari adâncimi, în creația să:Ana Podaru s-a născut la 27 oct. 1974, în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Bacău. Copilăria la sat - mărturisește ea - sădește în viitorul adult imaginea frumosului, imaginea libertății. Mirosul câmpului și joacă desculța în ploaie mi-au rămas întipărite în minte. Școala românească mi-a deschis ... IX. LUNA PLINĂ, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Luna plină Ana Podaru E timpul să mergem cu toți la culcare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
inocență Mai văd în tine fostul om preabun Și înțeleg c-ai fost doar o părere Un vis, o nemurire, o-ntâmplare Iubirea mea e frunză-n gust de miere În ochii tăi cu foșnet greu de mare Referință Bibliografică: Desculță... / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESCULȚĂ... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362938_a_364267]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > N-A FOST DOAR POVESTE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului cirezi de nuci goneau desculțe-n păr și umbra lor nu ne făcuse cruci din miez de fragi nu ne cădea vreun dor nici ierbii calde nu-i eram năluci. cu clești de raci ne apucam de zori genunchii ne strângeau prin iarba udă și
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
pot întuneca, dar și conduce pe calea înțelepciunii. Ne pot clădi noi lumi, măi adevărate. Această fată, în simplitatea, sărăcia și singurătatea ei, ne-a deschis o poartă. Câți vor dori să intre prin ea? E o fată rromă, aproape desculța, solitara... Dar nu „că oricare alta”. Înțelegeți asta, că nu e „că oricare alta”? Ea n-are nevoie de bogățiile voastre - le are deja. În suflet. M-am hotărât să-i vorbesc. Să mă apropiu cumva de magia simplității, de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
pentru totdeauna acolo, cântând din vioară ei magică, dând o reprezentație grandioasă în fața unei lumi care își îngroapă sensurile cele mai profunde într-un morman de castele ale desfrâului, lume pe care ne încăpățânam să o numim realitate... Singură, murdară, desculța, înfruntând omenirea cu magia sunetului... Mica mea regina a țiganilor, am fost sortiți să fim împreună, pentru vecie... Să ne bucurăm de aceste clipe, așa cum iarbă primește roua dimineții... De ce să strivești lumea cu răspunsuri la întrebări? Mai mult, la
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a stelelor, sau se pierdea în reflexiile luminii ... Citește mai mult ...Pe meleaguri îndepărtate, la capătul lumii cunoscute, într-un peisaj feeric, dominat de munți majestuoși și
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure.Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a stelelor, sau se pierdea în reflexiile luminii ... XV. TEROAREA ALBĂ, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016. Motto: „Somnul rațiunii
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
am uitat-o. Și m-am dus într-un suflet după ea. Am ajuns la râu și, la lumina lunii, am început să caut printre pietrele de lângă mal, niște bolovani pe care așezam pânza, când o loveam cu lopățica. Mergeam desculță prin apă, de colo-colo, se vedea clar, până în adânc, fiecare fir de nisip, fiecare pietricică, fiindcă era lună plină și cerul limpede, fără strop de nor. Se deslușeau din loc în loc și peștii, ieșiți pe vad, lăsându-se în voia
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință... Când m-am trezit patul avea miros de cetină... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii nu mai sufereau. La infinit rămăseseră înnodate destrămatele vânturi... În jur, nimeni. Toate lucrurile mă sfidau în tăcere. Nici un ceas, nici un calendar”... (Elisabeta Iosif - „Potopul de seară”) „Autoturismul înainta cu viteză redusă. Privi în jur
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
fine-n primăvară pictau cerul infinit” ... Astăzi „pașii gândurilor” rătăcesc orizontul și nu pot vedea decât cum „lacrima serii/ învață să moară/ în palmă” ... (Altă... față a așteptării). Maturitatea expresiei artistice își pune amprenta asupra versurilor cu rezonanță impresionistă. Pășind desculță prin iarba plină de rouă, când soarele începe să se înalțe la orizont, aceasta poate asculta „acorduri line”... mărturii ale fuziunii cerului cu pământul: „Acorduri line/ pășesc desculțe,/ rănind mai departe cenușiul ulciorului.../ Copacul bătrân îmi era străjer/ de când eram
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a stelelor, sau se pierdea în reflexiile luminii Lunii, un astru palid și melancolic care îi bântuia adesea nopțile. „Nu va trece mult timp, prințesă, până când vei
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
Iertate îți sunt, începând de astăzi, toate păcatele. Nemurirea aparține doar zeilor, dar frumusețea ți-o vei primi înapoi negreșit”. Și Zala a redevenit frumoasă, recăpătându-și aspectul dinainte. A putut să meargă din nou ziua în pădure, să alerge desculță pe poteci și să asculte trilurile păsărelelor și susurul izvoarelor, iar părinții săi au fost iar mândri de ea. Și a trăit încă mulți ani fericiți la palat. A lăsat în urma ei doar o legendă, care-i poartă numele. Și
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință ... Când m-am trezit patul avea miros de cetină ... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii nu mai sufereau. La infinit rămăseseră înnodate destrămatele vânturi ... În jur, nimeni. Toate lucrurile mă sfidau în tăcere.” Nici un ceas, nici un calendar ... (Elisabeta Iosif - „Potopul de seară”) „Autoturismul înainta cu viteză redusă. Privi în jur
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
au pe suflet, balansând ființa între bine și rău, între raiul și iadul simțirilor, coborând-o în cea mai abruptă prăpastie a sentimentelor înghețate în iarna năpraznică a suferinței în care-au rătăcit, însângerate de spinii printre care au pășit desculțe, rănite fiind până în miezul inocenței lor, iar mai apoi urcând-o pe aceasta pe aripi albe imense, de păsări măiastre ale văzduhului, ce-au înălțat-o lin până înspre culmile munților, acolo unde nu e decât cerul, în tot seninu-i
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
riduri le-am ascuns într-un fular. Și mă gătesc frugal în păr c-o floare, Pe buze-mi pun petale-n jar de mac, O rochie de verde, ca o boare Apoi mă-nmiresmez cu liliac. Și-oi dănțui desculță toată vara Dezlănțuită-n viață ca un dor Ce se-ntețește când se-arată seara Și umblă trubadur pe sub pridvor. Referință Bibliografică: Văratecă dorință / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 603, Anul II, 25 august 2012. Drepturi de
VĂRATECĂ DORINŢĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365691_a_367020]
-
și ne-am mai iubit pentru ultima dată. Bătea vântul, praful se ridica în slăvi. Câteodată aș fi vrut ca acestă Căprioară să aibă mai mult de paisprezece ani, să fie mai puțin inteligentă și mai degrabă castă, să umble desculță prin iarbă și s-o străg vulgar „nevastă”. Dar n-a fost să fie. A venit trenul care n-a stat decât o clipă. O fluturare de mâini și adio! De atunci am rămas suspendat în neant. Nu-mi mai
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
amintesc de tine / și numele-ți șoptesc cu dor [...] Când te-ai născut erai curată, / tu, floare-n câmpul plin de flori, / și te-ai păstrat imaculată / printre atâtea vii culori... Când dimineți zvâcneau din mare / erai prezentă prin verdeață, / desculță-n rouă, pe răcoare, / superbu-ți trup purtând semeață... [...] Zâmbind, tu luminai o cale / și ape unda-și oglindeau / în ochi de-agate și opale / ce toate fetele-și doreau.” Sarabanda amintirilor este însă întreruptă de conștientizarea dureroasei realități și un
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
șoptim povestea odatăîmi place cum mori... V. TU NU EȘTI, CUM S-AR SPUNE, FRUMOASĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013. arcuit fin ca o dantelă a curcubeului peste norii albi când alergi desculță în nisipul mării nu știu ce este dacă nu steag al divinitații pus să ucidă starea de om sânii pe care îi salți deasupra apei ca o morgana în limpezirea serii pot sa fie sunt fresca de lumină ce-atrage marinarii în
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]