162 matches
-
onorabil, ci memorabil”". În cronica sa, jurnalista Eva Sârbu pune accentul pe câteva momente simbolice: ritualul cinei („acel cumplit târg al morții”, „târgul celor vii cu cel înmormântat de viu”), renunțarea comandantului unității militare germane la executarea celui vinovat și descumpănirea lui Ipu în fața faptului că nemții nu-și respectă cuvântul dat și nu fac dreptate și execuția simbolică sau autentică spre care „filmul e dirijat abil și fără cruțare”, un final deschis a cărui semnificație este lăsată la aprecierea spectatorilor
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Buddha. Era clar că începuse să-l țină pe Sessai la o distanță respectuoasă. Dar, din punctul de vedere al lui Sessai, a-l privi pe Yoshimoto era ca și cum s-ar fi uitat la un copil împiedicat, și simțea aceeași descumpănire. Sessai îl privea pe Yoshimoto exact la fel cum îl privea Yoshimoto pe fiul său, Ujizane. Bătrânul călugăr îl considera pe Yoshimoto nedemn de încredere. Știa că se simțea incomod în prezența lui și că îl ținuse la distanță, folosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aceea de a nega. Dar gravitatea situației fu confirmată rapid când doi dintre vasalii superiori ai lui Murashige, Takayama Ukon din Takasuki și Nakagawa Sebei din Ibaragi, citând obligațiile morale, îl urmară pe Murashige în desfășurarea steagului revoltei. Expresia de descumpănire se adânci pe fruntea lui Nobunaga. Cel mai ciudat era că nu vădea nici furie, nici obișnuita sa enervare iute, față de această neașteptată întorsătură a evenimentelor. Ar fi fost o greșeală aceea de a-l judeca pe Nobunaga ca având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare că m-a apucat o indigestie gravă. Și, pe neașteptate, se ridică, pentru a se retrage la câteva camere distanță de sala de conferință. — Mă doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur. Părând să se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele laceilalți și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
antilirice, ca și cele ale poetului american, textele lui Sorescu renunță în plus la orice umbră de sentimentalism facil, constituindu-se într-un repertoriu sui-generis de strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia românească. În aceste condiții, descumpănirea criticilor a fost, până la un punct, explicabilă, iar virulența denigratorilor, normală. Cum ar fi putut fi intuită just semnificația acestei inovații în contextul fenomenului poetic postbelic de la noi, când, după cum s-a remarcat, „nimic nu era mai grav pe la mijlocul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că modul în care o face frizează mereu meditația speculativă. Se pare că în toate cazurile în care vrei să descrii cu precizie niște procese fizice a căror simplitate depășește orizontul comun de așteptare, rezultatul la care ajungi este o descumpănire mentală în urma căreia, vrînd-nevrînd, perplexitatea pe care ți-o dă neputința de a înțelege un fenomen te silește să reflectezi pe marginea lui. Iar ceea ce obții e filozofie autentică, iar nu speculație lingvistică. În al doilea rînd, pentru Feynman singurul
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
sunt demni de limba ce-o vorbesc. Ea le este, într-adevăr, infinit superioară” (23 martie 1982 Ă 566). Totuși, și poporul primește din când în când favoarea sa Ă și asta chiar în legătură cu Heidegger. Favoare venită însă numai din descumpănire. Iată: „În momentul în care Heidegger este târât prin noroi peste tot în Occident, în România se vând 42.000 de exemplare dintr-o carte a lui! Povestesc asta peste tot și nimeni nu vrea să mă creadă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
paișpe nări /.../ ...e atât de simplu și de omenește Să-ncerci odată sa iubești un zmeu!” (Rugă) În orizontul totodată firesc și mirific al poeziei Ilenei Mălăncioiu toate apar pline de sensuri ce nu se lasă totdeauna înțelese, ceea ce produce descumpănire sau teamă: „Și-o ceață albă care mă desparte / De-aceste locuri unde vreau s-ajung / Și pasărea îmi cântă mai departe” (Cioica). Tărâmul inițial al poetei e unui țărănesc, dar un țărănesc ca să zic așa „ecumenic”, un „țărănesc” al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Fără a pretexta că simt nevoia să mă odihnesc, mă refugiez în camera mea, dar nu mă odihnesc nicio clipă. Trebuie să dau dispozițiile necesare pentru toaleta mea de seară, pentru hainele care vor fi transportate la Potsdam. Moment de descumpănire. Cu ce să mă îmbrac? Rochiile mele de la Paris, prea frumoase și prea simple, cine știe? E aproape ora patru. Alegerea unei pălării. Suntem anunțați că mașina trimisă pentru noi a sosit deja. Traversăm din nou un coridor înțesat de
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
cucernic, episoade biblice, luminate de „profetica minune”. E o trăire poetică, înainte de a fi una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
sale pentru un muritor. Dorința feminină trebuie să aibă însă limite pe care zeii le cunosc, căci dacă aceștia se pot îndrăgosti de muritoare, zeițelor nu le este permis să facă la fel! Cititorul modern va gândi cu siguranță că descumpănirea lui Ulise se trage din monotonia acelei vieți veșnice promise. Prizonier pe o insulă, ne având "nici corăbii, nici vâslași ca să-l călăuzească", cum îi spune Calipso lui Hermes ca să-și justifice neputința de a-l duce pe Ulise acasă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din lumea veche. Imaginarul reînceperii și al unei noi origini este continuat cu reîntoarcerea aceluiași, care subliniază paradoxurile inerente descoperirii unui radical celălalt, care nu poate fi văzut, înțeles perceput decât prin intermediarul vechiului. Diferenței îi succed astfel repetiția și descumpănirea. În cele din urmă, descoperirea imposibilă nu face decât să-l trimită pe erou și pe cititorul său la oglinda ternă a vechii Europe. Primele dificultăți ale emigrantului sunt de ordin material. La dificultățile privind legile de imigrare, cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Oaspete de oaspete, ostatec al său, el căută cu masochism această relație, în calitate de oaspete are puterea, este stăpânul, dar fuge de ea și se revoltă într-o aceeași mișcare împotriva unei situații considerate alienante și false. Neliniștea emigratului, sinonimă cu descumpănirea în fața primirii posibile, se afișează într-un sentiment de persecuție. Chiar înainte de debarcare, Karl afirmă: "De altfel, lumea are aici o prejudecată împotriva străinilor". Angoasa paranoidă răspunde acestei ostilități latente a noului grup social pe care o anticipă. Limba străină
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fi semnalate între parcursul lui Karl Rossmann și cel al lui K. în acest traseu ai imigrației care suscită un imaginar al reînceperii și al unei noi origini grevate pe descoperirea unei alterități incomprehensibile în care diferența generează repetiția și descumpănirea. Absența înrădăcinării este trăită ca o experiență traumatică și o criză de identitate. Primele dificultăți sunt de ordin material. Dacă Rossmann se lovea de legile imigrării, K. Abordează spațiul necunoscut în deplină ilegalitate: el nu are actele necesare, el nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
perceptibili în timp ce cizmele lui grele fac zgomot, traversând încăperile, descoperind camera bătrânilor goală și amintindu-și că și-a uitat pălăria, bastonul și geanta în pod. Eroul are ceva din Schlemihl sau din Karl Rossmann: gândul neospitalității dă naștere la descumpănire care se exprimă prin pierderea de obiecte care simbolizează identitatea. A pierde avutul înseamnă a-ți pierde ființa; a pierde ceea ce este al tău, la propriu înseamnă a-ți pierde trecutul, legătura în această casă despre care el repetă mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să cedeze locul. De-acum încolo nu vor mai exista încăierări. E lucru hotărât:, "Bruna" este și va fi la putere. Asta se simte și se vede chiar în atitudinea dobitoacelor, mai ales în a celei învinse. Încercați să exprimați descumpănirea, orgoliul rănit, demnitatea, mândria, resemnarea, amestecul acesta de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii doar cu ajutorul privirii, al atitudinii, al mersului: un anume mod de a traversa curtea, de a se întoarce în grajd, de a rumega, o expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Acest naufragiu sufletesc este o bulversare de impact, o răsturnare dezrădăcinantă a componentelor lăuntrice ce erau anterior stabile, ferm așezate și capabile de a conferi o armonie funcțională generală pentru interioritatea mea. Vom spune aici că sunt bulversat, adică descumpănit. Descumpănirea este o stare lipsită de actul corect al cumpenei, de acțiunea firească a acesteia. Ca instrument palpabil, fizic, material, balanța sau cumpăna poate să nu își mai exercite rolul propriu, acela de a fi unealtă prin care greutățile sunt controlate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cumpănă în sensul că nu mai cumpănește, nu mai echilibrează aproape uniform și echidistant. Se prăbușește investind radical toată energia apăsării într-unul dintre poli, celălalt fiind abandonat spre o înălțime deschisă prăbușirilor în genuni ale magnetismului gravitațional. Tot astfel, descumpănirea ca stare sufletească reprezintă o paralizare a funcționalității echilibrului conștiinței, o înghețare a balanței egoului ce încetează a fi un complex de componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente lăuntrice și concordanța lor operativă. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fi mirat dacă ar fi fost întrebați din ce gubernie sînt, cum erau întrebați toți cei noi sosiți, - dar naționalitate?...“ (3, 262). La răspunsul „Sînt moldovan“, replica primită nu descumpănește mai puțin: „Moldovan? Unde locuiesc acești alogeni?“ (3, 263). Iar descumpănirea era provocată de faptul că „termenul «alogeni» în limbajul oficial din Rusia se aplica mai cu seamă grupărilor etnice care se aflau pe o treaptă inferioară de cultură“ (3, 263). „[...] fără nici o înțelegere prealabilă, din acest moment, Răutu, Giurilă și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
fi mirat dacă ar fi fost întrebați din ce gubernie sînt, cum erau întrebați toți cei noi sosiți, - dar naționalitate?...“ (3, 262). La răspunsul „Sînt moldovan“, replica primită nu descumpănește mai puțin: „Moldovan? Unde locuiesc acești alogeni?“ (3, 263). Iar descumpănirea era provocată de faptul că „termenul «alogeni» în limbajul oficial din Rusia se aplica mai cu seamă grupărilor etnice care se aflau pe o treaptă inferioară de cultură“ (3, 263). „[...] fără nici o înțelegere prealabilă, din acest moment, Răutu, Giurilă și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
eliberarea de condiționări, de marea trecere. În ciuda concepției existențialiste despre lume și viață, maya nu este absurdă și nici gratuită, ci o creație divină, un joc cosmic, energia la baza creației lumii. Gândirea indiană nu se complace în deplângere și descumpănire ca existențialismul, ci întrevede o soluție prin eliberarea de experiență umană, de viță fenomenală. Un mijloc de realizare este și înlăturarea vălului Mayei. Morfologia religiilor consideră că a da la o parte vălul mazei echivalează cu a te afla înaintea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din alte surse, am putea fi siguri, judecind după asemănarea și continuitatea simbolismului din cele două piese, că ele au fost scrise aproape în același timp, și într-o epocă in care autorul trăia o dezamăgire, o schimbare și o descumpănire a caracterului său, pe care nu le simțim cu aceeași intensitate în nici o altă scriere. 277 Caroline Spurgeon nu afirmă că a găsit cauza concretă a dezamăgirii lui Shakespeare, ci doar că Hamlet exprimă deziluzie si că aceasta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
aparține. Nu i-ar fi mirat dacă ar fi fost Întrebați din ce gubernie sînt, cum erau Întrebați toți cei noi sosiți, - dar naționalitate?. La răspunsul SÎnt moldovan, replica primită nu descumpănește mai puțin: Moldovan? Unde locuiesc acești alogeni? Iar descumpănirea era provocată de faptul că termenul alogeni În limbajul oficial din Rusia se aplica mai cu seamă grupărilor etnice care se aflau pe o treaptă inferioară de cultură. [...] fără nici o Înțelegere prealabilă, din acest moment, Răutu, Giurilă și Prestea căutau
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
cu atât mai puțin revoluționară. Propun însă o luare de atitudine, a noastră, ca oameni, pentru noi, prin asu marea unei viziuni critice, realiste, pornind de la ceea ce știm deja sau ar trebui să știm în lumina rezultatelor științei care triumfă. Descumpănirea mea este, cred, îndreptățită: dezvoltarea științifică accelerată la care suntem expuși nu reflectă și nu se regăsește la nivelul nostru de cunoaștere, ca oameni. Mă refer aici la modul în care percepem și interpretăm lumea. Triumful științei ne rămâne exterior
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
normal trebuia să mă fi legitimat și pe mine. Ofițerul a spus "Să trăiți!" și a plecat mai departe. Bineînțeles că la vremea aceea eram cu ochii peste toate și în fiecare moment. Atunci am avut și un moment de descumpănire, pentru că am realizat că sunt într-o situație periculoasă. I-am spus: "Să avem răbdare, nu ne mai oprim la Timișoara, mergem înapoi de unde am venit, că se întoarce Milan și vorbim să-ți facă și ție un pașaport". În
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]