608 matches
-
maimuțărerile lui și îi aruncau monezi de argint ori tablă. Dar de priceput cu adevărat, nimeni nu-l pricepea, pentru că nimeni nu mai auzise până atunci de Minona. Iar Kete strângea banii și trecea apoi la alte orașe repetându-și descumpănit întrebarea: știe cineva unde-i Minona, zeița care a ajutat omul să înfrângă pustiul?” Referință Bibliografică: Povestea lui Belay / Ioan Alexandru Despina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
nu piardă pe vreunul din copii. M-am ținut după ea, am văzut casa în care a intrat, am vrut să intru și eu, dar poarta se închisese și am rămas afară. Mă simțeam ca un cîine bătut și alungat. Descumpănit, neajutorat, priveam spre un geam, crezînd naiv că ea va apare și-mi va face un semn. M-am înșelat Apoi m-am gîndit: la ce bun s-o mai întâlnesc. Între noi n-a fost nimic decît o relație
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1413193908.html [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
tarabe cu mere, reamintindu-mi că mărul a fost fructul care a contribuit la izgonirea Perechii Primordiale din Paradis. Am spus: - Vreau să cumpăr 21 grame de mere... Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat uimită: - Exact 21
21 GRAME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1426963337.html [Corola-blog/BlogPost/353390_a_354719]
-
pe de rost în lungile ierni albastre. Aceasta casă a ipotecilor îndoliate, cultivând atenția nesperată printre filele cărților șterse de timp. Acest rând în care amănuntul se pretinde zicală. O NOTĂ Adu-mi o notă muzicală să îmi cânte acordul descumpănit al viiturilor de primavară. O notă întreagă și lungă atinsă de răceala anotimpului dublu. Arată-mi cum se învelește vocea între oracol și viziune. O notă desuetă a pașilor pe asfaltul tânguit al amintirii: această întoarcere a viețuitoarelor pe pământ
ARTA MUZICII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1464872761.html [Corola-blog/BlogPost/378819_a_380148]
-
ne transmită. Această muncă de analiză, întotdeauna necesară, pare să impună mai mult încă atunci când abordăm un autor ca și Sfântul Ioan Hrisostom” . Într-adevăr, oricine încearcă să ia cunoștință cu opera și scrierile Sfântului Ioan se găsește foarte repede descumpănit: de unde să înceapă? Ce metodă să folosească ? Care idei să fie delimitate de preferință? În fine, cum să nu te îneci în această vastă creație inspirată de Duhul? În fața acestei dificultăți, complexității și uneori neputințe trebuie să subliniem faptul că
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_teofan_mada_.html [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
povestiri, având eroi dintre cei ce nu pot fi „model“ / „etalon“ de om de tip nou, de homo sovieticus român (PTGrp, 9 - 62). În „sensul giratoriu“ al afirmației noastre (supra), chiar Dumitru Radu Popescu „prefățuiește“ câteva tipologii nic-țic-uane: mai întâi, descumpănitul (v. infra, Costea Modrigan: «în „Doi oameni răi“, un tânăr descumpănit nimerește între mineri; aici ar avea ce mânca, unde dormi, dar viitorul ce i se arată în față îl descumpănește; încearcă să fugă; însă nu are unde fugi [...]; totul
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
de om de tip nou, de homo sovieticus român (PTGrp, 9 - 62). În „sensul giratoriu“ al afirmației noastre (supra), chiar Dumitru Radu Popescu „prefățuiește“ câteva tipologii nic-țic-uane: mai întâi, descumpănitul (v. infra, Costea Modrigan: «în „Doi oameni răi“, un tânăr descumpănit nimerește între mineri; aici ar avea ce mânca, unde dormi, dar viitorul ce i se arată în față îl descumpănește; încearcă să fugă; însă nu are unde fugi [...]; totul e tulbure» - p. 14), apoi sărăntocul credul (v. infra, Ilarion Bujdea
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
saturi odată ! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea» (p. 39). (4) În Doi oameni răi (pp. 40 - 60), „descumpănitul“ cu carnet de membru al Uniunii Tineretului Muncitor, Costea Modrigan, purtător de „cocoașă socială“ autohtonă, gata de-a intra în competiție cu a lui Quasimodo, din romanul lui Victor Hugo, Notre-Dame de Paris (1831), „plonjază“ memorabil între minerii din Lupeni
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile o stradă fără adresă, fără nume ... un drum fără destinație doar mintea ta poate să stabilească traseul te uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurile te plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugare ridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge
O STRADĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1465127405.html [Corola-blog/BlogPost/382143_a_383472]
-
cuprinde pe tine singur în cameră, la amintirea imposibilei ecuații cu Penelope? De fapt, ce vreau să te întreb...". Își modulă din nou vocea într-un fel de-a dreptul seducător. "Crezi că lui Dumnezeu îi place tortura?". Am tăcut, descumpănit. "E la fel, prietene. Faptul că a început cu Adam nu simplifică cu nimic situația. Ba chiar o complică. Și pentru ce toate aceste secole de ură, sânge și durere? Pentru ca oamenii să înceapă să-mi dea dreptate mie? Hai
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1435946842.html [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
le trântea cumpărătorului, ștergând din mers albușul care se scurgea din jumătate din ouăle deja sparte. Când mi-a venit rândul, l-am rugat politicos să-mi pună, pe cartonul meu, ouă întregi. S-a uitat la mine mirat și descumpănit: cum adică, să pretind să primesc toate ouăle întregi ?! Nu a mai avut timp să-mi răspundă. Un val de vociferări s-a înălțat din rândul românilor de la coadă: - Haideți doamna, ce dacă sunt sparte? Sunt ouă, ce faceți atâtea
COGITO ERGO SUM: OUĂLE de MIHAELA MIHAI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mihai_1478738500.html [Corola-blog/BlogPost/369538_a_370867]
-
acolo până se uscară olecuță. Când crezu că poate să-și îmbrace pantalonii peste ele, fără să îi ude, se întoarse la locul în care îi lăsase, dar constată cu nedumeriră că dispăruseră. Se uită de jur împrejur și rămase descumpănit, gândind că îi fuseseră furați. Nu știa cum se va întoarce acasă numai în izmene. Să nu mai pomenim de bâlci. Cum se uita descumpănit de jur împrejur, o văzu pe Maria care agita pantalonii lui deasupra capului și striga
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1433085097.html [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
și femei îmbrăcate în sari roz. Citisem undeva, că femeile îmbracă aceste rochii doar în zilele de sărbătoare. Îmi spun: "Iată, sosirea mea aici e o sărbătoare! " și mă simt onorată că au îmbrăcat pentru mine minunatele sari. Rămând însă descumpănită: în locul unei statui de-a lui Buddha, așa cum mă așteptam, în fața ochilor mi se desfășoară scena nașterii lui Isus alături de un multicolor brad de Crăciun (artificial, desigur). Îmi revin repede și pun totul pe seama ospitalității, peste câteva zile este totuși
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_calatorie_helene_pflitsch_1357295672.html [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
la slujba asta onorabilă pe care abia ai găsit-o? - Da, domnule! Ar fi fost onorabilă dacă ați fi creat un mediu favorabil, dar în condițiile... - Aha, nu vrei să mai lucrezi cu porcii! ridică el tonul, iritat și insinuant. Descumpănită, Adriana rămase cu o mână plină de hârtii în aer, privindu-l pe director din ce în ce mai surprinsă. Își revenit rapid și-i răspunse cu toată ironia de care era în stare: - Circulă rapid veștile rele, domnule! Patronul se întoarse cu spatele
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_2_marian_malciu_1337801325.html [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
strop de vin românesc și ceva coniac franțuzesc. Ei, îmi zic, acum ar trebui să-ncerc să vorbesc și eu cu vedeta asta a serii!... Mă-ndrept spre modestul colț unde prefera să stea distinsul oaspete. Dar, mă-ntreb, cam descumpănit, în ultima clipă, ce să-i spun?! De fapt nu ne cunoaștem, n-avem nimic comun. Scena mi-o imaginam un pic cam ridicolă, cam „forțată” și, când mai observ, apropiendu-mă totuși, că„ciorchinele” mai persistă ( unii mi-au spus
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1489574197.html [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
conserve și chiar la carnea tocată (fac cuvenita precizare, de la pachet). Se apropiau în vârful lăbuțelor, miroseau atent după care se uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam altceva mai bun, le puneam cojițe de pâine peste care turnam ulei și
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Prieten_cu_teroristii.html [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
Documentele poți să le aduci după..., nu estre problemă. Mă refer la adeverința de salariat, bilet de trimitere... - Mulțumesc frumos, Dragoș! Voi fi acolo! - Acestea fiind spuse..., la năniță! Somn ușor! încheie Dragoș dialogul, chicotind ușor, copilărește. Emanuela rămase puțin descumpănită. I se părea că ori ei îi scapă ceva, ori că lumea a luat-o razna. Insă, și-a revenit imediat, punând atitudinea lui Dragoș pe seama fericirii pe care o trăiește... Va urma... 03. 06. 2015 Autor, Olguța Luncașu Trifan
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1433324063.html [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
unde suntem și ne-am pomenit în cap cu niște pungi aruncate de către aceștia. Doamne ce mai duhoare! Ne-am trezit în câteva secunde spoiți din cap până la picioare cu căcat. Pentru noi a fost un dezastru total. Am rămas descumpăniți, nu știam ce ni se întâmplă. Ne-am dezmeticit puțin mai târziu când i-am auzit fugind, hohotind de râs, spre satul din vale. Era prea târziu să ne mai ducem după ei. Culmea a fost că nici în ziua
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1423211711.html [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
forfota ce se rotea ca un cerc nedefinit, cuprinzând ca într-o plasă de paianjen totul. Furnicarul de oameni alerga haotic. Doreau ceva, dar nu înțelegeau ce doreau. Unii oameni intrau în clădiri uriașe și după câteva clipe se întorceau descumpăniți. Alții păreau a face cumpărături, căci plimbau sacoșele prin magazine. Unde și unde câte un trecător se sprijinea de vreo bancă pentru a-și aduna gândurile zăpăcite de prea multe informații. Bulversați de încărcătura unei zile de muncă, funcționarii publici
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1436563024.html [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
țară și nu că n-ar fi la fel de “bogat” cu de toate, ba din contră, spiritul este același, ceea ce lipsește este, ați ghicit, zăpada, absența ei cu desăvârșire. Frustrarea aceasta “cosmică” este greu suplinită de orice altceva, mă face ușor descumpănit, chiar pustiit, niște colinde românești ascultate la mii de kilometri de țară mai drege, mai alintează, Hrușcă, Fuego, Tudor Gheorghe, Ioan Bocșa și “Madrigalul” ne scot într-o “sară pe deal”, un biet dâmb care să dea impresia că ascunde
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 by http://confluente.ro/Craciun_la_ceres_in_california_.html [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
nerăbdătoare spre staulul unde pruncul Iisus primește căldura și hrana pieptului Maicii Lui. Protipendada romană și locală, slujitorii ei înarmați au rămas în urmă, parcă ei înșiși au pălit și și-au pierdut din orgoliu nemăsurat și putere, au rămas descumpăniți și fără glas. Intrăm cu sfială și pași înceți călcând peste paiele uscate în staulul animalelor, ce vegheară sfânta minune și caznă a nașterii Împăratului Lumii și Luminii. O îngenunchiere a tuturora pentru o rugăciune care să primească binecuvântarea Fiului
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 by http://confluente.ro/Craciun_la_ceres_in_california_.html [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
în adunarea lor și nu îi vei acuza de nimic... -Așa deci! -Și încă ceva foarte important prietene... Dacă pe acești oameni îi vei afla la necaz, caută să nu profiți de ocazie ca să te răzbuni... Baraba rămase nemișcat și descumpănit, cu prefăcătorie însă. Începu deci a râde, în timp ce omul din fața sa nu reacționă în nici un fel ci doar îl privi cu nedumerire. Oprindu-se din râs dintr-odată, Baraba îi spuse cu duritate. -Să mă prefac că sunt prietenul lor
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1407532122.html [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
spuse ucenicul. -Și să-l las pe acesta cu gândul că eu sunt un neghiob, un fricos sau un laș dacă sunt lovit? În nici un caz! Mai bine mor cu el de gât! spuse Baraba încrâncenat. Ucenicul nu păru însă descumpănit. -Tot vorbeai de respectarea legii prietene...! Iată! Strângând de gât pe adversarul tău calci legea Domnului care spune să nu ucizi! -Taci acum! se răsti tâlharul. Sucești vorbele precum grecii, mai spuse el prefăcându-se de astă dată a nu
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1407532122.html [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
exclus să fi făcut vreo criză de gelozie și să o fi ucis, pentru că deși auzisem că iese cu un tip, nu-l cunoșteam pe acela și, în plus, nu avusesem nicio reacție violentă la aflarea veștii, fusesem cel mult descumpănit. Care era, până la urmă, adevărul? ...Să fugi. Să fugi ca un sălbatic, ca un damnat, temându-te nu numai de lege, de ceilalți și de judecata lor, dar chiar și de tine însuți. De propriul labirint fără ieșire, de propriul
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1472593733.html [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
seară”, volumul de versuri scris de Mariana Cristescu, este un veritabil dialog cu sine, monolog cert, dintr-o dorință de autocunoaștere, iar decorul acestui ceas de taină este asigurat de natura cu toate bucuriile ei, menite să echilibreze un eu descumpănit, ajuns într-un impact al ființei, al existenței. Seara este momentul cel mai generos al zilei, un timp așezat, în care gândurile pot fi adunate, simțite, exprimate, atât cât se poate. Deși se deapănă o poezie discursivă, limpede, sunt ușor
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 by http://confluente.ro/Editura Timpul_caisului_inflorit_ca_melcul_al_florin_tene_1339685488.html [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]