588 matches
-
formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în umbră/ descoperind alte umbre/ și ca în-tr-un roi de albine
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Fiind vorba de proza românească interbelică, o scurtă cronologie 1940-1990 "marchează" evenimentele (aproape toate nefaste) ale celor cinci decenii scurse de la finele ultimei conflagrații mondiale. Informații de ordin ortografic și fonetic au darul edificării oricărui cititor care s-ar întreba, descumpănit, cum Dumnezeu se va fi pronunțând un cuvant precum "Costică" sau "Tepeneag", iar notele de final îl orientează pe același cititor în geografia, obiceiurile și momentele din istorie la care povestirile trimit direct sau doar aluziv. La nivelul conținutului, materialul antologiei
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
lu i Deoarece luarea acolo a unei asistentului său șoptind: ‘Eine președinte al Austriei. În virtutea diplome, pe care am obținut-o cu andere Osten’ (încă unul din noilor hotărâri ale UNESCO și Summa cum Laude, mi-a luat timp, Răsărit). Descumpănit, am avut datorită sprijinul șefului statului, nu am reușit să mă întorc în SUA norocul să văd pe biroul lui o carte Bruno Kreisky, lui Marinka i s-a decât în timpul crizei de petrol din nouă de Friedrich Asinger privind
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește sentimentul nimicniciei. Din miezul acestui sentiment, prozatorul notează descumpănit (9 februarie 1980): „Nici notația de agendă nu e pentru oricine.” Și, mai jos: „Scrisul nu e pentru oricine. Acum nu mai sunt doar ce am simțit toată viața că nu sunt, un scriitor; acum sunt analfabet. // Retras, gonit, căzut
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
noastră de-a fi flatați, cît și pe cea de-a fi biciuiți. * Un prezent atît de intens, încît îl resimți drept o amintire in statu nascendi. * Rămîne în dificultate ca într-un mediu protector. În afara ei s-ar simți descumpănit, lipsit de capacitatea de-a fi el însuși, așa cum a fost proiectat prin inadaptarea ce-l caracterizează. * Partea bună a îndoielii, aceea că ea reduce suferința, îi zădărnicește absolutul. * Plenitudinea unui destin, dată de toate lucrurile de care n-am
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
noastră de-a fi flatați, cît și pe cea de-a fi biciuiți. * Un prezent atît de intens, încît îl resimți drept o amintire in statu nascendi. * Rămîne în dificultate ca într-un mediu protector. În afara ei s-ar simți descumpănit, lipsit de capacitatea de-a fi el însuși, așa cum a fost proiectat prin inadaptarea ce-l caracterizează. * Partea bună a îndoielii, aceea că ea reduce suferința, îi zădărnicește absolutul. * Plenitudinea unui destin, dată de toate lucrurile. * "...a comanda nu înseamnă
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Nu știu cum reacționează un copil la lectura cărții, dar personajul micului prinț are ceva nespus de trist, în felul său de a se ivi pe neașteptate în calea povestitorului, cerîndu-i imperios să-i deseneze o oiță. Micul prinț e singur și descumpănit, îi plac apusurile de soare, baobabii și trandafirii, și deși călătorește în lumea întreagă, cunoscînd un rege, un om de afaceri, un vanitos, un bețiv, un lampagiu și un cărturar, învățînd cîte ceva de la fiecare, taina iubirii o descoperă pe
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
politic al părintelui partidului. Or, vadimii mici, din teritoriu, s-au văzut lipsiți în campanie de muniția lor. Pînă la urmă, peremiștii ar fi înghițit și campania de onorabilizare a lui CVTudor, chiar dacă asta i-a costat voturi din partea xenofobilor descumpăniți. Dar cînd s-au trezit și cu ultima "pleașcă" pe cap, că marele Vadim, ireproșabilul, îi furniza fete lui Eugen Barbu, băieții din filiale au început să se revolte. Așa-zisa moralitate a partidului e otrăvită de imoralitatea liderului. În
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
nu și de rădăcinile ei, prozatorul creează un personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
moarte. Iar aventura existenței, care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este și titlul unui volum) devine un elogiu al lumii, văzute de un om în același timp rănit și surîzător, descumpănit și fericit. Un elogiu care este înțelepciune sau începutul unei înțelepciuni a prospețimii și seninătății clasice este acel presentiment de iminență a unei revelații ce întîrzie să se producă, prin care Borges definește însuși fenomenul estetic. (A. I.) Poemul darurilor Reproș
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
de aer în prăpăstii. De ce fugeam, de ce nu-l ajungeam, de parcă se ferea și eu tot după el și el tot mai înainte, până când se întoarse pe o parte și se depărtă. Cu mâna întinsă ca după fluturi, am rămas descumpănită. Cu ciudă, aproape cu lacrimi în ochi de rușine, mi-am dat deodată seama. Fugisem după un avion care era sus, în înaltul cerului și pe care numai un reflex de lumină îl proiectase în razele soarelui la cinci metri
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
nu pentru ca ar avea vreun scenariu extraordinar. Chiar dimpotrivă. Povestea e atât de copilarească încât la un moment dat e amuzant de stupidă. Avem momente de patetism eroic, dialoguri desprinse de pe Minimax, la care chiar și preșcolarii ar rămâne puțin descumpăniți, sărut pasional și clișeic cu steagul american pe fundal și câte și mai câte. Insă, un al doilea lucru e foarte sigur: Transformers: Dark of the Moon are unele dintre cele mai bune efecte speciale pe care le-am văzut
Transformers Dark of the Moon [Corola-blog/BlogPost/96859_a_98151]
-
nu piardă pe vreunul din copii. M-am ținut după ea, am văzut casa în care a intrat, am vrut să intru și eu, dar poarta se închisese și am rămas afară. Mă simțeam ca un cîine bătut și alungat. Descumpănit, neajutorat, priveam spre un geam, crezînd naiv că ea va apare și-mi va face un semn. M-am înșelat Apoi m-am gîndit: la ce bun s-o mai întâlnesc. Între noi n-a fost nimic decît o relație
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
ca proasta, am dat tot din mine când am auzit ce perspectivă îmi deschide baba cu nepotul ei. Și apoi, cu ce sunt vinovată dacă vreau și eu să fiu fericită-n viața asta? - Cine te-a învinovățit? Violeta rămase descumpănită: - Nu, nimeni! Totul a mers ca pe roate. Domnul avocat a exersat pe mine viitoarele pledoarii la bară și proasta de mine s-a îndrăgostit lulea de Făt-Frumos cel manierat și comersant de iluzii. Trandafiri...plimbări pe Faleză...admirat luna
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile o stradă fără adresă, fără nume ... un drum fără destinație doar mintea ta poate să stabilească traseul te uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurile te plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugare ridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge
O STRADĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382143_a_383472]
-
noștri, mai mult sau mai puțin vestiți. Suspendate în echilibru incredibil între cer și pământ, amintesc parcă de judecata de apoi, ne fac să râdem sau să fim triști, lasă să adie boarea efemerului peste fondul unei bănuieli mai adânci. Descumpănit, privitorul oscilează ades între lacrimi și veselie iar în final depune armele, abandonându-se firesc râsului irezistibil. Nu-ți ajunge o săptămână pentru a le vizita pe toate, ca să le înțelegi îndeajuns tâlcul ascuns! Gândul că rodul muncii de un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
Și ce dacă se fîlfîie perdeaua și mișcările ei par ciudate văzute din stradă? Că ăștia ce știu ei? Uite așa vin, pleacă, vin pleacă. Aoleu, cred că ăsta a fost Băsescu. Ați văzut ce ambulanță are? Reportera părea ușor descumpănită. Adică Salvare. Eh, ce de bani au toți. Ia uite, îi vezi pe ăia trei? De ieri dimineață stau acolo. Trage-te și matale acuma, nu vezi că se uită la mine? În tot acest timp, Doamna Stela trăncănea trăgînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
date care poate oricînd depune mărturie despre ceea ce suntem; e botezul interior menit a ne atesta identitatea; e buletinul pe care îl purtăm la noi tot timpul, dar pe care nu-l scoatem la iveală decît atunci cînd ne simțim descumpăniți. Din acest motiv, trebuie să fim recunoscători clipelor de melancolie, de dezorientare sau de primejdie, căci ele ne iscă tot atîtea tresăriri ale instinctului vital. La urma urmelor, în fiecare din noi există atîta putere de rezistență cîte amintiri profunde
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
întreb încă de aseară, dar asta îți mai trebuia atunci... Gheorghe, la rândul său, nu-i răspunse, doar o mângâie pe creștet, ca pe un copil. Ieși apoi sprinten, cu toate că nu dormise în ultimele nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
preot, în spatele cimitirului... Nu era două noaptea când Petrache opri în fața porții bătrânei. Vezi, ai grijă la ecran și să nu comentezi nimic. Fratemeu e-n stare să ne împuște... Câinele nu-i lătră. Intrară în hol și se opriră descumpăniți. Din odaia mare răsuna un cântec ostășesc, interzis până acum câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
zi-două totul va fi în ordine. Spunemi cum te cheamă, la tine nu am găsit decât un carnet de student, pătat de sânge...Talpău și mai cum? Ilona... Tălparu, domnule doctor... dar de ce nu sunt la spital? Medicul păru puțin descumpănit, dar își reveni imediat și, cu aceeași voce caldă, întrebă: Sunteți rudă cu tovarășul de la partid, cu Gheorghe Tălparu? Da, sunt soția acestuia, dar de ce nu sunt la spital? Omul se așeză pe marginea patului, oftă încet, neștiind parcă ce
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din hîrdăul ăsta cu nămol? se strîmbă descumpănit Virgil. Bărzăunul tăcu cîteva clipe uitîndu-se neliniștit în toate părțile, apoi spuse plin de încredere: Hai mai încolo!... Poate dăm de un loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu Statu-Palmă-Barbă-Cot. Au mare nevoie de cineva care să le facă ventilație și să-i apere de muște. Tot te pricepi tu la toate, așa că n-ar strica să te urci pînă acolo și să-i ajuți... Bărzăunul rămase puțin descumpănit. Era prieten bun cu nea Petrică, dar nu se așteptase la un asemenea răspuns. Însă nu era el omul care să rămînă dator. Se scarpină după ureche și-i răspunse actorului la fel de serios: Ai dreptate, nea Petrică... Dar eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înăuntrul lui, alături de strămoși? Nu mi-aș afla liniștea dacă n-aș încerca să le dau de urmă și știu că tu poți înțelege asta, Mare Arus! Șefului haitei nu-i venea să-și creadă urechilor. Atîta profunzime îl lăsa descumpănit. Lupino avea dreptate. Pînă nu-și cunoaște istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem la mama, altfel rămîi cu mine pînă la bătrînețe. Ei, poftim! Ce să-ți fac eu acum? Te-aș lua de după cap, ca pe puii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]