121,439 matches
-
detașat din capul locului două titluri :"Eloge de l'amour" (regia Jean-Luc Godard) - film ce a rulat doar în cantoanele francofone - și "Utopia Blues" (regia Stefan Haupt), care nu și-a găsit distribuitori decât în zona germanofonă. Câștigător a fost desemnat filmul lui Haupt și s-au auzit voci care au considerat că succesul filmului s-ar fi datorat nu atât valorii sale artistice, cât mai ales susținerii venite din partea criticilor de limbă germană, (evident mai numeroși decât cei romanzi). Totuși
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
lui Proust, cât și unor exigențe academice. Este rezultatul unei vieți de pasionată cercetare de istoric literar într-un domeniu pe cât de important pe atât de puțin explorat: relația dintre "Marcel Proust și românii", sintagmă încăpătoare prin care Cornelia Ștefănescu desemnează atât o seamă de circumstanțe biografice - urmărite în textura lor cea mai fină - care îl pun pe Proust într-o legătură mai mult sau mai puțin strânsă cu românii, cât și modificările, "evenimentele" semnificative care au loc în critica și
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
27, 1990, 11). O altă situație tipică de producere a alternanței o/oa este pluralul în -e al neutrelor care conțin un o (de preferință accentuat). în cuvintele bine instalate în limbă, chiar dacă fac parte din categoria pe care o desemnăm în sens larg ca a "neologismelor", alternanța e perfect firească: pistoale, pistoane, canoane, baloane. La cuvintele noi, pe care le presupunem încă imperfect integrate sistemului lingvistic românesc, alternanța - dacă apare - șochează: "toner, cerneală, riboane" (anunț de mică publicitate, România liberă
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
Oare eu sunt vinovat de neînțelegere: M-am exprimat rău? Nu cred. Să fii un poet adevărat și să aderi în același timp (ca Jaromil sau Maiakovski) la o incontestabilă oroare este un scandal. Acesta este cuvântul cu care francezii desemnează un eveniment de nejustificat, inacceptabil, care contrazice logica, dar care este totuși real. Inconștient, suntem toți tentați să ocolim scandalurile, să facem ca și cum ele n-ar exista. De aceea preferăm să spunem că marii oameni ai culturii, compromiși în ororile
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
nu semnifică nici ochiul omenesc, nici planeta populată de oameni, ci cu totul altceva. Și acest altceva s-ar îneca în înțelesul uzual al cuvântului, unul din multiplele posibile, și anume - cel mai apropiat și accesibil omului. Poate că zen' desemna un aparat lucios ca oglinda, care reflecta o oarecare suprafață. Sau să luăm alte două cuvinte, lad'ia (luntre) și ladon' (palmă). Semnificația astrală a cuvântului în cauză, sensul său ce se deconspiră în lumina crepusculară ar fi cel de
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră, pentru că mai de mult, la cort... Iată așadar un cuvînt pe care toți țiganii îl înțeleg și îl pronunță la fel. Cum în ajun Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu fusese desemnată de România literară cartea anului, găsesc prilejul să întreb cum s-ar traduce un titlu ca Ușa interzisă în limba țigănească. De data asta este rîndul interlocutoarei mele să fie intrigată. Stă puțin pe gînduri și spune: - Interzisă...păi la
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
de alt gen de proză: i-am zis ironică și aluzivă pentru că, încă din titlul volumului de proze scurte semnate de Vasile Gogea semnalele citatului și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva vreun sâmbure coagulat de substanță, astfel încât citarea să nu trădeze fișele, epicul să nu moară în virtual. Ei bine, la Vasile Gogea, sursele sunt destul de ușor identificabile: la Vasile Gogea
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
opinie cu prilejul "zilei stindardului național" a dat la iveală îngrijorătoare "percepții" (citește: agramatisme) din partea tineretului îndeosebi, atât asupra "drapelului", cât și chiar a "imnului"... În fond, care este semasiologia cuvântului "imn" și de unde provine el?... Imnul (ca și oda) desemnează o varietate solemnă a genului liric destinată unui eveniment sau unei personalități legendare și derivă din grecescul "hymnos" - cântec de biruință (latinescul "hymnus", francezul "hymne"). Spre deosebire de odă, imnul rămâne legat de acompaniamentul muzical, putând fi interpretat și de cor. Când
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
nici încălcările percepute cu un sentiment difuz al neadecvării nu pot fi sancționate. În cazul limbii române, un uz caracteristic și cu rădăcini mai vechi impune tratarea diferențiată a numelor masculine și a celor feminine. Formula onomastică politicoasă pentru a desemna o femeie este cea "completă" ( prenume + nume de familie), eventual precedată de termenul de politețe ( doamna, domnișoara). Desemnarea doar prin prenume este semn al relației mai apropiate, căreia i se adaugă în prezent situațiile de celebritate, mai ales din lumea
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
țin seama de regula nescrisă, producînd perplexitate, uzul tinde să o respecte. Desigur, folosirea numelui de familie singur nu e maximum de politețe nici pentru bărbați; mai multe voci din public au protestat contra obișnuinței publicistice actuale de a-i desemna pe cunoscuți politicieni în funcție direct cu numele de familie. Oricum, în același număr de ziar în care despre politicieni și profesioniști ai sportului s-a folosit de mai multe ori forma unică a numelui de familie ( "oamenii lui Iliescu
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta faptul, de pildă, că cel mai nominalizat spectacol, la aproape toate categoriile, mai puțin una singură, Regele moare al lui Victor Ioan Frunză, nu a obținut NICI UN PREMIU? Iar cel desemnat ca "cel mai bun spectacol", Othello? de la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, mai figura nominalizat doar pentru scenografie? Care sînt coordonatele pe care se sprijină o asemenea distincție complexă și unde se mai regăsesc ele pe listă? Sînt curioasă ce
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
intrat în joc pentru a putea alege între mere, pere și struguri, adică între cartea lui Mircea Morariu, revista Okean a lui Sebastian Vlad Popa și programul de traduceri pentru Teatrul Act al lui Victor Scoradeț, pentru a putea fi desemnat cel mai bun critic? Premiul de debut a fost decernat unei regizoare, Teodora Cîmpineanu, pentru un spectacol cu O noapte furtunoasă de o inconsistență alarmantă, ca un derizoriu exercițiu de clasă, de institut, perdantul, după părerea mea, fiind actorul Marius
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat." Aceste vorbe se auzeau din gura bietului Iov și niciodată ocară sau lepădare. Mai mult, Iov se îmbolnăvește rău. A șasea plagă a Egiptului, o boală asemănătoare cu lepra, termenul grecesc desemnînd o explozie de inflamații purulente și dureroase pe toată suprafața corpului, îl chinuie cumplit. În afara orașului, se afla un loc în care se depozitau gunoaie. Din cînd în cînd, li se dădea foc. Textul ebraic îl așază aici pe Iov
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
eseist și critic literar. Din anul 1981 este membru al Academiei Suedeze, iar din 1988 este și președinte al Comitetului Nobel din cadrul aceleiași Academii. În această calitate, el face parte din micul grup de elită care în fiecare an îl desemnează pe laureatul Premiului Nobel pentru literatură. Profesorul Espmark este expert în lirica modernă, scriind două lucrări de referință despre tradiția acesteia, precum și studii monografice asupra poeților suedezi Artur Lundkvist (1964), Harry Martinson (1970) și Tomas Tranströmer (1983). În 1986 publică
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
critice, Nici măcar în cele mai absurde vise. În week-end din propria-i inițiativă, la diverse recepții ale acestora, să facă pe clovnul, pentru a-i distra copios, asanînd marele stres la care sînt supuși aleșii neamului. Cele două noțiuni ce desemnează în limbajul păsăresc al puterii opoziția și vechea moștenire, să constituie în permanență pentru ziarist subiecte ce trebuie scrise numai cu acid sulfuric. Altfel, Amărîtul de ziarist va fi convocat în fața areopagului. Aici i se vor rosti "frumoase declarații de
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
pionieri, la UTC, la studenți, aceia apucaseră să fie virusați de sistem. Nu e unul liber de bolile clasice ale activistului bolșevic: bețivăneala, curvușagul, delăsarea, cinismul. După așa-zisa revoluție, mulți au intrat în afaceri. Vorba vine, afaceri: au fost desemnați să ciordească tot ce putea fi ciordit din avuția statului. Unii au ajuns milionari în dolari, dar destui au falimentat când țâța contractelor cu statul, a privatizărilor cu cântec, a import-exporturilor deocheate s-a dovedit insuficientă pentru prea multele guri
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
parte (bucuros, bucurie) cu albanezul bukur "frumos". Semnificațiile pozitive ale rădăcinii, vechimea, poate și legătura cu legenda întemeierii capitalei fac din acest nume unul extrem de reprezentativ - destinat parcă simbolizării și alegoriilor. Pe vremea Școlii ardelene numele pare totuși a fi desemnat, ca și Oprea, mai ales "ciobanul român": cu conotații nu neapărat pozitive, caracterul popular nefiind tocmai exaltat de atitudinile critice și de proiectele educative ale învățaților iluminiști. Ambele nume sînt folosite (coincidență, aluzie sau reminiscență) de Budai-Deleanu, cînd pledează, în
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
de toate zilele"; însă "aflîndu-ne în vreo soțietate aleasă", între "persoane de frunte", "atunci de bună seamă nu putem vorbi cum vorbește Oprea cu Bucur în pădure". Dintre cele două nume, Bucur e folosit și în prima variantă a Tiganiadei, desemnînd un personaj tipic român, bănățeanul care îi e slugă nobilului Becicherec. În poemul Trei viteji, pentru același personaj e preferat un alt nume "reprezentativ": Crăciun. Ceva mai tîrziu, la un alt ardelean - Ion Codru Drăgușanu (în Peregrinul transilvan).- numele tipic
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
să depindă destul de mult de implicații socio-economice, politico-istorice, juridice sau culturale. Perioada aleasă pentru cercetare (1711-1821) se dovedește a fi suficient de întinsă și de bogată în documente variate pentru a schița o anumită evoluție a raporturilor muncă-răsplată. Termenii care desemnează răsplata sînt incredibil de pitorești și de numeroși (de ordinul cîtorva zeci), enumerarea lor transformînd pagina într-un adevărat text literar. Iată doar cîțiva: bărbînță, cîști, curupcă, gloabă, mortasipie, telalîc, ugeret, rusumat, tringhelt ș.a. Analiza acestor termeni este minuțioasă, în funcție de
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
țări arabe, am predat acolo și am publicat cercetări despre ele. Așadar, niște structuri ale înrudirii, ferme. Și aveam posibilitatea să le cercetez în mod direct, pentru că puteam eu, un străin, să adun vocabularul de care se servesc românii ca să desemneze diferitele categorii de rude. Am notat genealogiile, în convorbirile avute cu informatorii din rândul populației, fără să fac apel la un interpret sau la vreun coleg, ajungând astfel, - pe de o parte datorită categoriilor, pe de alta, datorită relațiilor - până la
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
categoriile prin care românii se clasează în raport cu ceilalți. Puteam să văd că ne aflăm în prezența unui sistem de înrudire clar construit, dar pentru care un anumit număr de cuvinte-cheie constituiau o problemă. Așa e, de pildă, cuvântul care-l desemnează pe strămoș în general - moș - care nu e un cuvânt de origine latină... De ce? Cum? - Iată o problemă... însemna, oare, acest lucru că în România era încă prezent ceva provenit din substrat? - nu voi evoca aici toate discuțiile legate de
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
strălucire decât prima (fluctuație firească în istoria oricărei competiții), dar a avut meritul de a pune în lumină un tânăr ploieștean, Bogdan Claudiu Dulu, elev în clasa a XI-a la Liceul de artă: talentul și soliditatea pregătirii l-au desemnat încă de la prima fază ca un posibil învingător și Marele premiu i-a revenit spre satisfacția sălii arhipline. Celelalte premii au fost cucerite de Ioana Mândrescu - studentă - cu inegalități, dar și cu o bună ținută stilistică, Anca Săftulescu - un talent
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
că personalul era insuficient pentru puhoiul de bolnavi, că munca medicilor, asistentelor și infirmierelor era epuizantă, dură, impeiabilă, că lucrau în condiții mizere și totuși făceau minuni. Că pacienții, bieții de ei, și aparținătorii (ăsta e un cuvînt nou, care desemnează rudele tolerate lîngă patul bolnavilor pentru a-i îngriji, admițîndu-se tacit că personalul mediu restructurat nu mai poate face față) sînt pisălogi iar timpul, sever drămuit. Puteam înțelege și că în practica unui spital de urgență sentimentele mai mult încurcă
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
de ori (dar în majoritatea cazurilor nu e vorba de pronume de politețe), domnia sa are 5.440 de atestări (o verificare prin sondaj dovedind că majoritatea aparițiilor sînt chiar pronume de politețe). în concluzie, persoana despre care vorbim poate fi desemnată ca el - dînsul - dumnealui - dumneasa - domnia lui - domnia sa - Domnia Sa: pe o scară ascendentă a respectului și a solemnității, dar și cu paranteze ironice. Dacă ar trebui totuși să alegem punctele tari ale acestei serii în româna standard de azi, cred
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
Eliade, Întors În România, a devenit un altul. Rezultatul sejurului indian s-a afișat biruitor prin cele două lucrări Maitreyi și Yoga. Savantului i s-a publicat postum, În 16 volume, Enciclopedia religiilor, lucrare ce Îl face nemuritor, care Îl desemnează ca model indubitabil pentru ceea ce a Însemnat puterea demiurgică a unui creator, numit Om. După o veche obișnuință a criticii literare clasice, demnă de a fi reperată, de la Saint-Beuve Încoace, până la Titu Maiorescu, Lovinescu, Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, s-
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]