201 matches
-
unul Crihan și altul Vâlcu), cărora le-a plăcut locul bogat în pește, păpuriș, stufăriș, vânat și s-au instalat aici cu familiile lor. Boierul Toader Șerban din Iargara, unde avea o fabrică de var, cumpără în Crihana Veche 2500 desetine de pământ de la Dumitru Crăciunescu și se mută încoace cu traiul, hotărându-se să înalțe aici o biserică. Mai întâi aici fusese o bisericuță, construită din lemn în 1783, fiind dotată cu veșminte, inventar, cărți. Biserica avea hramul Sf. Mihail
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
este zidită biserica din sat, cu pridvor și sală de altar. Pridvorul este încununat de o clopotniță cu cupolă și cruce, iar sala este susținută de 4 semiarcade. La construcția bisericii au lucrat 10 meșteri italieni. Biserica dispunea de 12 desetine de pământ, care și astăzi se mai numește Pământul Popii. În 1902 conducerea parohială le aduce mulțumiri sătenilor pentru contribuția adusă la construcția bisericii, precum și epitropului(starostelui) Nicolae Gavriloaie, iar în 1904, la 3 februarie, Sf. Sinod îl decorează cu
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
mai târziu încep să funcționeze o întreprindere industrială pentru producerea lumânărilor, o cărămidărie, câteva pielării. În 1842 se deschide o școală parohială, în 1871 - un dispensar. Proprietatea pământului era inegal împărțită : astfel la sfîrșitul sec. XIX moșierul Nicopul posedă 3284 desetine, pe când restul populației - doar 580. Apar și gospodării țărănești, și argați. În perioada țaristă era centrul administrativ al volostei cu același nume. În 1902 în Fălești erau 803 case, cu o populație de 3993 persoane, inclusiv 870 evrei veniți din
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
administrativ al volostei cu același nume. În 1902 în Fălești erau 803 case, cu o populație de 3993 persoane, inclusiv 870 evrei veniți din Galiția ; o biserică, trei sinagoge ; un dispensar ; 2 școli elementare rusești. Țăranii români împroprietăriți posedă 580 desetine de pământ. În prima jumătate a secolului XX, în vremea regatului României, Fălești e înregistrat cu o populație de 4426 de suflete, dintre care bărbați - 2180, iar femei - 2246. La 30 iunie 1940 (pentru timp de un an), apoi din
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
Leonardovca, sat în jud. Bălti, voloștea Fălești, așezat la nord de satul Limbenii-Vechi, pe țărmul părăului Ustea. În apropierea satului este un iaz mare. Are 98 case, cu o populație de 921 suflete. Țăranii posedă pămînt de împroprietărire 1.307 desetine. Șunt vii și livezi cu pomi". coală fondataă în 1903 îl avea de învățător în 1909 pe Toader Ababii, religia o preda preotul Mihail Virschii. Peste un an frecventau lecțiile 40 de băieți și 11 fete. Din 1917 mai mulți
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
Chișinău este de - 146 km TOCSOBENI*, sat, în jud. Bălti, așezat pe malul Prutului, între satele Vrănești și Gherman. Face parte din volostea Sculeni. Are 71 case, cu o populațiune de 817 suflete. Răzeșii posedă aci o răzeșie de 334 desetine. Țăranii au pamant 240 desetine. Șunt vii și grădini cu pomi. <nowiki>*</nowiki>Azi ortografiat Taxobeni. Ilie Ilașcu.
Taxobeni, Fălești () [Corola-website/Science/305231_a_306560]
-
TOCSOBENI*, sat, în jud. Bălti, așezat pe malul Prutului, între satele Vrănești și Gherman. Face parte din volostea Sculeni. Are 71 case, cu o populațiune de 817 suflete. Răzeșii posedă aci o răzeșie de 334 desetine. Țăranii au pamant 240 desetine. Șunt vii și grădini cu pomi. <nowiki>*</nowiki>Azi ortografiat Taxobeni. Ilie Ilașcu.
Taxobeni, Fălești () [Corola-website/Science/305231_a_306560]
-
și ale României. La recensământul din 1860, târgul era oficial a 32-a localitate urbană a Moldovei „românești”, după numărul populației (1.845 locuitori). La 7 octombrie 1878, după reanexarea de către Rusia țaristă, Leova avea 350 de gospodării, 5.682 desetine de pământ arabil, 60 livezi mari, o moară de aburi și 6 mori de vânt. Prima școală care avea numai o singură clasă a fost deschisă în 1885, iar peste 4 ani școala avea 2 clase în care învățau 53
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
recensământul din 1817, Brânza făcea parte din oculul Prutului, ținutul Ismail și au fost înregistrați 1 preot, 1 pălămar, 2 văduve, 1 burlac, 49 de bărbați și 44 de gospodării. Prin decretul Senatului Rusiei din 1819 peste 2 mii de desetine de pământ arabil erau dăruite coloniștilor bulgari de peste Dunăre, în total 40 de familii. Însă, bulgarii nu au staționat la Brînza ce s-au dus mai departe, în adâncul Bugeacului. În 1827 satul era locuit de 45 de familii de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
o altă limbă decât cea română. În același an, în Brânza funcționau 3 mori de vânt pe dealurile din preajma satului, erau 11 fântâni, 24 de parcele de vii și livezi, 26 de cai, 202 de vite cornute mari; 2273 de desetine de pământ arabil, 202 desetine de stejăriș și 48 de desetine de luncă inundabilă, stufăriș. La 13 martie 1835 datele istorice indică că staroste al satului era Constantin Vulpe. În 1883 se deschide prima școală frecventată de circa 20 de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
română. În același an, în Brânza funcționau 3 mori de vânt pe dealurile din preajma satului, erau 11 fântâni, 24 de parcele de vii și livezi, 26 de cai, 202 de vite cornute mari; 2273 de desetine de pământ arabil, 202 desetine de stejăriș și 48 de desetine de luncă inundabilă, stufăriș. La 13 martie 1835 datele istorice indică că staroste al satului era Constantin Vulpe. În 1883 se deschide prima școală frecventată de circa 20 de băieți, predarea era efectuată de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
funcționau 3 mori de vânt pe dealurile din preajma satului, erau 11 fântâni, 24 de parcele de vii și livezi, 26 de cai, 202 de vite cornute mari; 2273 de desetine de pământ arabil, 202 desetine de stejăriș și 48 de desetine de luncă inundabilă, stufăriș. La 13 martie 1835 datele istorice indică că staroste al satului era Constantin Vulpe. În 1883 se deschide prima școală frecventată de circa 20 de băieți, predarea era efectuată de preotului Vasile Lupu. Conforma statisticilor din
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
de circa 20 de băieți, predarea era efectuată de preotului Vasile Lupu. Conforma statisticilor din 1878 populația satului constituia 593 de oameni, activau: școală public, 8 mori de vânt și tracțiune de cai, o cârciumă. Fondul funciar includea 2076 de desetine de teren arabil. Localnicii dețineau 140 de cai, 180 de vite, 445 de vite. În 1890 se deschide o școală mixtă, pentru băieți și fete, în care au predat Antip Bragagiu, Nicolae Nitcu, Gheorghe Chirade, Gheorghe Bostan, Vasile Banu. La
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
în care au predat Antip Bragagiu, Nicolae Nitcu, Gheorghe Chirade, Gheorghe Bostan, Vasile Banu. La primul recensământ care a cuprins tot imperiul țarist din 1897, Brînza avea 1001 de locuitori (518 bărbați și 483 femei). În 1904 țăranii posedau 1250 desetine; au grădini și vii; cai 146, vite mari 202, oi 400; numărul caselor 94; populația 988 persoane. Îndemnați de preotul Ignatie Mocrițchi și și starostele Ioane Antohi, în 1914 localnicii au pus temelia unei noi biserici mai spațioase. În 1915
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
promoveze emigrarea în Basarabia. Apoi, împreună cu enoriașii săi, a întemeiat noua colonie Sărata. Satul Sărata a fost întemeiat în 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren din Basarabia de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) pentru înființarea unui sat de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către cele aproximativ 70 de familii de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul . După religie, familiile de emigranți erau
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
conducător al comunității germane din Sărata, deși era de religie protestantă. El a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor de emigranți. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental.
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
anii 1806 - 1835; 2. Preotul Gheorghe Bârcă păstorește între anii 1835 - 1852; 3. Preotul Grigore Sulima păstorește între anii 1852 - 1875. Potrivit "Dicționarului Geografic al Basarabiei" (a. 1904) a lui Zamfir Arbore, la acea dată țăranii din Lucăceni posedau 181 desetine de pământ de împroprietărire, iar proprietarul D. Bantâș 800 desetine. Pe moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea vii, livezi și prisăci. Conform recensământului general din 1930, satul Lucăceni se compunea din 59 capi de familie
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
1835 - 1852; 3. Preotul Grigore Sulima păstorește între anii 1852 - 1875. Potrivit "Dicționarului Geografic al Basarabiei" (a. 1904) a lui Zamfir Arbore, la acea dată țăranii din Lucăceni posedau 181 desetine de pământ de împroprietărire, iar proprietarul D. Bantâș 800 desetine. Pe moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea vii, livezi și prisăci. Conform recensământului general din 1930, satul Lucăceni se compunea din 59 capi de familie cu 132 bărbați și 123 femei, în total 255 suflete
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
1852 - 1875. Potrivit "Dicționarului Geografic al Basarabiei" (a. 1904) a lui Zamfir Arbore, la acea dată țăranii din Lucăceni posedau 181 desetine de pământ de împroprietărire, iar proprietarul D. Bantâș 800 desetine. Pe moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea vii, livezi și prisăci. Conform recensământului general din 1930, satul Lucăceni se compunea din 59 capi de familie cu 132 bărbați și 123 femei, în total 255 suflete, iar cătunul Alexandreni, care ulterior s-a alipit cu
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
autoritățile au promis că vor respecta vechile datini și obiceiuri moldovenești. De asemenea, în ținut au fost atrași nobili și ofițeri ruși, cărora li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
De asemenea, în ținut au fost atrași nobili și ofițeri ruși, cărora li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
a războiului Crimeei (1853-56). La 1841, în 73 de colonii bulgare și găgăuze existau peste 64.000 de locuitori (inclusiv români). În mâinile bulgarilor și găgăuzilor din cele trei județe din sud, în anul 1853, se aflau 527,6 mii desetine de pământ arabil. Coloniștii germani au fost aduși mai ales din regiunile poloneze și baltice, în valuri care au cuprins anii: 1814, 1816, 1817, 1833, 1834, 1836, 1839 și 1842. În 1814 germanii întemeiază în sudul Basarabiei prima lor colonie
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
a cultului. În aceste condiții, nu era de mirare că, pe lângă coloniștii nemți veniți din Ducatul Varșoviei, au preferat să vină în Basarabia și locuitori din Germania propriu-zisă, în special din Bavaria, Württemberg, etc. Coloniștii germani au primit câte 60 desetine de pământ de familie, bani pentru înfiriparea propriei gospodării, au fost scutiți definitiv de recrutare și pentru 10 ani de plata dărilor și impozitelor. Coloniștii s‐au bucurat de libertatea de a construi biserici, de a angaja clerici și a
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
boiernaș au fost ridicați Eufrosinia Celibadachi, Gheorghe Danco, Maria Marcovscaia și arendatorul Gherasim Antipas. Un fapt curios ce ține de această perioadă e că în anul 1865 un Ivan Lebedev, asesor colegial, se pricopsește, pe moșia satului, cu 150 de desetine de pământ arabil. La 1878, când sudul Basarabiei fu din nou anexat de Rusia țaristă, Cazangicul avea 100 de gospodării cu 6000 de desetine de pământ. În decursul anilor satul a fost trecut ba în județul Cahul, ba în județul
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
în anul 1865 un Ivan Lebedev, asesor colegial, se pricopsește, pe moșia satului, cu 150 de desetine de pământ arabil. La 1878, când sudul Basarabiei fu din nou anexat de Rusia țaristă, Cazangicul avea 100 de gospodării cu 6000 de desetine de pământ. În decursul anilor satul a fost trecut ba în județul Cahul, ba în județul Ismail, ba în județul Tighina. Către sfârșitul veacului al XIX nu se mai amintesc școlile satului, semn că acestea au fost închise de autoritățile
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]