163 matches
-
fost recunoscut.Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece,la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsoriși chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece,amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori.Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei,culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire,iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei,sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire.... XXXIII. POVARA GÂNDURILOR, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2151
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece, la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsori și chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece, amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori. Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei, culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei, sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire. Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile cărunte, iar vântu' le-a purtat
NORI DE CERNEALĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385054_a_386383]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NOTE DE TOAMNĂ Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Dacă toamna ar desfrunzi note, ce simfonie ! - Maria-Ileana Tănase Miroase-a toamnă și-n toate a pătruns, iar anotimpul meu prin riduri s-a ascuns; i-atâta ruginiu în jur și ,,creditul'' promis, prin vânt, în mantie de seară, l-am trimis. Frunzele-și
NOTE DE TOAMNĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385061_a_386390]
-
anotimpul nevinovat, ca sosie, dar prea târziu, din iarna ta să mai plec, îți sunt cerul senin, dintr-o toamnă zurlie. Dar cu fiecare anotimp te strig și-aștept, la toate frunzele voi găsi un nou concept; dacă toamna-ar desfrunzi note, ce simfonie ! pe care-aș concerta-o, iubitule, doar ție. 8 Septembrie 2015 - MIT Referință Bibliografică: NOTE DE TOAMNĂ / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NOTE DE TOAMNĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385061_a_386390]
-
uită ochi în ochi apoi, fatal, Le-nghite noaptea rece de metal. Pe vârful unui munte impozant Se-așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte-un cărăbuș de pluș, Iar luna se aprinde-n colț de
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
Autorului Se-așterne vremea îndoind păcate pe chipul meu de așteptări umbrit și-ncepe-ncet să-și pună frâu la toate scriind pomelnic vieții de sfârșit! Cu colți de ger cerând azi îndurare își face toamna cuibul către nori și desfrunzindu-și pe sub tălpi o boare mi-arată drumul către soare-n zori. Zadarnic cântă greierul a iarnă eu nu mai pot s-ajung, să o ating, luminii astea coapte-n miez de toamnă mă-nchin adânc și veșnic eu mă
TÂRZIU DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384395_a_385724]
-
aibă peste iarnă. Greierii, de jale cântă trist și prelung prin toamnă târzie, în al serii amurg. În brațe răsfirate, Cerul plumburiu cuprinde Pământul cu tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DESFRUNZIRE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt desfrunzită-n mine scurmă corbii după o vulpe albă ce mă latră. Înveșmântați stau șchiopii și cu orbii în mantia luminii egolatră. Sunt dezbrăcată de-orice nălucire ce-mi strepezește-n glumă, trei molari. Din firul ierbii scot o abolire a
DESFRUNZIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383848_a_385177]
-
din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
uită ochi în ochi apoi, fatal, Le-nghite noaptea rece de metal. Pe vârful unui munte impozant Se-așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte-un cărăbuș de pluș, Iar luna se aprinde-n colț de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nențeles, Și cu ochii-n facla plopilor cerească Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes." Dar aceste acorduri nu rezultă dintr-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acele bradului măsoară trecerea în drumu-i rebel raza mă atinge. Puține lucruri sunt mai gri ca distanța dintre două umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în călimară ruine, plopi desfrunziți de flacăra lui mai, tei care nu au atins niciodată cerul. Închegată-n frica de a nu îngenunchea cerneala curge în vene, pentru o clipă descătușez oglinda apei să pot spune: lună! lasă curcubeul pe noi iarna să nu poată
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
în ape vechi, Și scuturând din aripi cer steaua stins-a morții Lăsând țipete oarbe de stele neperechi. Și-n suflet o să-mi fie atâta cald de tine Cât soarele din stradă de mine însetat Ce-n poftele ființei a desfrunzit destine Sorbind ca-n 2 Mai trupul de stele parfumat. Mai strigă-mă o clipă când noaptea-n mine plouă Când primăveri stau bete de roze și de crini Și m-oi întoarce iară cu inima cea nouă Să salt
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
cuvântul meu mi-e viața un munte de clisă pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte sonetul e veșted în carte mâna ce scrie o să cadă ochii ce-au văzut n-or să vadă și se desfrunzește Dumnezeu de numele meu din minereu NR. 18 mai tare decât fiara frică de lup cauza plânge în centrul unei sfere crește efectul la orice putere miracolul spaimei ridicat la cub drumul spre iubire trece prin pustiu se leapădă cucul
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
noi zăpada din grâu se face coliva se-nchide Unul în Sfânta - Treime vom fi același trup în clipa de-apoi iubirea noastră danseaza-n mulțime EPIFANIA UNUI MISTER metafora unui arbore eram prin rădăcini urca seva divină că-s desfrunzit de timp n-am nicio vină veniți să culegeți stele de pe ram câtă lumină emana acest vers pot ilumina o noapte de toamnă când ultimele frunze mă înseamnă cu tot nevăzutul din alt univers aflat într-un cod ceresc sufletul
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
Pe o scală bine controlată, între notativ și contemplativ, lumea poetică își rămâne consecventă: juvenilul (Zburau în aer păsări-paradis, p.63), introspecția (Trupurile noastre, la soare,/ Două coloane răsturnate,/ Ce susțineau cândva/ Altarul iubirii, p.23), tardivitatea ( Privește cum se desfrunzesc păduri,/ Dezvăluindu-și limpede misterul,/ Cum ramuri goale țin pe brațe răni,/ Să nu se prăbușească în noi cerul, p122), referentul homeric (Așa cum mă-nvățară vechii greci,/ Mi-astup urechile când trec prin mare, p.32), sensibilitatea feminină ‒ elevată, subtilă
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
toate gurile cum plângeau de dorul tău bântuite de blestem și de-atuncea eu întruna tot mă uit și tot te chem te-am cerut de la izvoare dar izvoarele-au secat căutatu-te-am prin codri dar codrii s-au desfrunzit și de tine întrebându-i cred că nici n-au auzit prin lume te-am căutat dar lumea s-a deslumit și-ai rămas ca o povară eroină într-un un mit și prin văi te-am căutat văile s-
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
cuvântul meu mi-e viața un munte de clisa pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte sonetul e veșted în carte mâna ce scrie o să cadă ochii ce-au văzut n-or să vadă și se desfrunzește Dumnezeu de numele meu din minereu NR. 18 mai tare decât fiara frică de lup cauza plânge în centrul unei sfere crește efectul la orice putere ... Citește mai mult ELEGIEiubito , e-o toamnă păgânăascult-o cum ofteaza-n amurgcând norii din
AUREL M. BURICEA [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
cascade curgiar timpul e-o rană deschisăsângera noaptea cuvântul meumi-e viața un munte de clisăpe care acum îl urc din greucad frunzele litere moartesonetul e veșted în cartemâna ce scrie o sa cadăochii ce-au văzut n-or să vadăși se desfrunzește Dumnezeude numele meu din minereuNR. 18mai tare decât fiara frică de lupcauza plânge în centrul unei sferecrește efectul la orice putere...
AUREL M. BURICEA [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
casa părintească pe care împrejurările vieții au lăsat-o departe fără s-o poată coborî din rangul ei de obârșie; apele care izvorăsc, își văd de drum și-și pierd, în ochii noștri, identitatea în alte ape; pădurea care înfrunzește, desfrunzește și, în mod sigur, reînfrunzește. „Am colindat pământul / Și cerul, / Am scuturat legendele, / Am coborât / Adâncuri mari în mine / Să văd de unde / Izvorăște timpul / Și până unde / Se revarsă vremea”. Apele și vremea se varsă în alte ape și în
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
că va veni și iarna cu frig și ninsori, că e vremea odihnei... „Tu să nu te sperii, la Primăvară ne vor crește iarăși frunze!”m-a liniștit el. A mai trecut o vreme, timp în care vedeam cum se desfrunzește pădurea, cum pleacă păsările, cum se răcesc nopțile... Până când, într-o zi, am picat și eu alături de frunzele căzute înaintea mea. Ele m-au acoperit cu grijă, ferindu-mă de frig și legănându-mi somnul. A fost un somn lung
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine, și câte patimi ai trăit pe ascuns, câte speranțe nu mai vin la tine, și câte inimi naive ai fi străpuns. Plecând, redevenim copacul obosit, spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit, fără să să cerem cuiva legământ. , Ne vor înlocui alți puieți de viață, cu rădăcinile profunde în viitor, iar noi vom adormi, fără speranță, ca elefanții care știu când mor! Referință Bibliografică: Copacul care pleacă / Nicolae Nistor : Confluențe
COPACUL CARE PLEACĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348624_a_349953]
-
a zis iubire și s-a aprins soarele altcineva a zis femeie și-au răsărit toate florile pe pământ când Adam și Eva s-au îmbrățișat a răsărit luna pe cer dar și șarpele care se urca în pomul cunoașterii desfrunzindu-l la umbra lui dragostea a căpătat aripi acum aerul a început să vorbească prin somn despre cauza tuturor lucrurilor văzute și nevăzute acum au început și apele să se miște întrând în sângele copacilor și au răsărit sălcii la
FACEREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349334_a_350663]
-
înserarea legată de gât. Întâmplările agățate-n copaci se lipesc transpirate de iriși arzând... Altitudinea scrisului aduce de departe vulturii albi înflăcărându-și propriul sânge - senzația morții galante plimbându-și imaginea și lecțiile de pian prin fața satelor fără porți. Se desfrunzesc pietre, sângele se aruncă cu praștia și se răsucește-n răni, aripile zeilor îngheață înainte de a atinge numărul vieții. Nu trezi ecourile în șirul ierbii sarea din adevăr s-a sfârșit. Rămâne izul amar cât molozul dus cu lopata și
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]