103 matches
-
-și primi eterna cuminecătură pe drumuri fără întoarcere se-aude orga de mesteceni care limpezește fântânile iar zarea de centauri în lumina solară adulmecă foamea de iubire ne doare clipa care se duce suntem mireasmă și neant în deasa noastră desfrunzire alunecăm mereu spre toamne ascunzându-ne în rădăcini. marți, 2 aprilie 2013 Referință Bibliografică: lecție neînvățată / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 823, Anul III, 02 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
COPACUL, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015. Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între nămeți.Scriu așa cum l-am văzut crescând:îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn,cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun,dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Ilie Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
răscolește: “Amintirile, grădina fermecată,/ Sunt strigătul neputinței mele/ De a deveni lumină/ Din lumină adevărată” (Istorie). Ea crede că dragostea are putere nemărginită: “Tot plumbul meu din suflet s-ar topi,/ De ți-aș simți pe-aripi de vânt chemarea!” (Desfrunzire). Atingerea absolutului este pentru poetă fericirea dată de împlinirea în dragoste, la care nu a ajuns, cu toate eforturile făcute: "Mările tale m-au strivit între ape/ Și m-au aruncat într-o lume nepământeană,/ Am cutreierat pustiuri și zări
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
treilea pătrar uitîndu-și trupul și spiritul golit de gînduri într-o singură zi după criteriile noastre obișnuite, cînd totul pare să capete forma unui zid sau mai bine, pauza unei tăceri și de ce nu, a unei morți anunțate Iată timpul desfrunzirii, cînd trebuie să trăiești infinitul din clipă... Referință Bibliografică: Destrămarea lucrurilor înainte de Giotto / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DESTRĂMAREA LUCRURILOR ÎNAINTE DE GIOTTO de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361710_a_363039]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > APATICĂ DESFRUNZIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Matusalemice neștiri te mai aleargă Din căutări când te mai strigi fără de glas, O lacrimă neplânsă dă să șteargă Un gest banal dintr-un moment
APATICĂ DESFRUNZIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351828_a_353157]
-
pe stradă Sunt fericiți în întrebările lor mute... Și eu ce să mai cânt o viață-aiurea Când vulturi hulpavi îmi pândesc cuvântul? O să-mi întreb, (de mă mai vrea pădurea) Să mă primească la pachet cu vântul... Referință Bibliografică: Apatică desfrunzire / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
APATICĂ DESFRUNZIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351828_a_353157]
-
amputăm nimic, ci mai degrabă creștem, asemeni unor copaci altoiți. Continuăm să facem parte din frumosul popor vegetal, cel inventat de Ana Blandiana în portetul nostru poetic, strecurat ca prin minune prin cenzura comunistă. „De unde altfel liniștea În care așteptăm desfrunzirea? De unde curajul De-a ne da drumul pe toboganul somnului Până aproape de moarte, Cu siguranța Că vom mai fi în stare să ne naștem Din nou?” Iată ce spune contemporanul nostru, scriitorul Andrei Pleșu, legat de adaptare: „Într-o poveste
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
o oglindă de cristal cu ape liniștite, lumina fluidă a amiezii creștea egală, pe un cer de octombrie decolorat și emoționant de senin, iar soarele, ușor nesigur pe el, răspândea o căldură albă, aproape feerică, menită să pună în evidență desfrunzirea bogată și gravă a copacilor. Note mari la învățătură Timpul acesta îl împărțeam cu Daniela, care devenise o companie nelipsită pentru mine. La ora prânzului, când astrul zilei era în toi, ne așezam amândouă pe scările de la intrarea în bloc
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am luat calea dealurilor într-o subtilă improvizație în fa minor așa e just, e zen o pasăre căreia i-am uitat numele iată, așadar timpul desfrunzirii în ciuda tuturor aparențelor cu care ezit să vorbesc despre orgoliu, niciodată nimic mai emoționant si mai tainic decît această durere senină ce-ntîrzie mereu cu același sentiment grandios și absurd exact ca atunci cînd îmi spuneai că sacrificiul e un soi
UN ALTFEL DE-A CURGE SPRE IMENSITATE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356900_a_358229]
-
te-am căutat, Abia, de mai orbecăiam, când ai sosit, Și liberă, ca pasarea, ești visul meu ciudat..." Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară, La trup, la gânduri și la insomnii, Vezi, visul meu, ce noapte solitară... În desfrunziri de lună, răsar noi poezii. Lilia Manole Referință Bibliografică: Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară... / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile
ABIA, DACĂ VOI FI PE MÂINE MAI UŞOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370881_a_372210]
-
dă târcoale, instalată intra vitam. Astfel, într-unul dintre poeme, cea care miroase ,,a trecute flori” ,,stă pitită/ într-un colț de casă”. Poeta merge pe tipicul paralelism situațional (om-natură), astfel încât, dacă ,,în inimă e frig!”, atunci și autumnalul presupune desfrunzire, amorțeală, disoluție lentă (Noiembrie trist). În Apocaliptică orașul capătă tente de neantizare, disperarea și însingurarea găsindu-și sălașul în cenușa urbei. Cum bobul de grâu amintit în finalul poeziei are drept simbol renașterea, creația devine emblematică pentru ideea de panta
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
drept lavă încinsă versurile, orânduite ca-ntr-o carte sfântă în cinci cânturi după modelul Cântării Cântărilor, mă informă ea. Iubita, în viziunea poetului se confunda acolo cu natura: Inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă/ Privirea-n desfrunzire pe-o gură ca un scrin/ Pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă/ Și-oprești în respirare tălăngile-n declin... sau Și ne-ntregim privirea pe-o targă de azur... sau Rochia ta cu iederi și liniști precum clima
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BOLTA VERDE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
de foc și-n mijloc arunc singurătatea să joace cu ielele un dans nebun și-apoi să moară sufocată-n fum. m-așez cât mai comod într-un jilț și-ascult cum toamna-și plânge-ncet pe muzica lui Vivaldi desfrunzirea ... când visul prinde aripi și-i simt armonia care adapă simfonia ca roua pe o floare văd un fluture cu aripi de lumină se-apropie încet și cu blândețe îmi fâlfâie la ușa sufletului ... vreau să-i deschid și să
ELEGIA UNUI VIS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347134_a_348463]
-
serii înfiorat culcuș ... ” Instaurând o nouă dimensiune a actului artistic, Poezia va fi transformată radical și irevesibil: „Ah, cum crește în mine durerea de-a fi,/ durerea spunerii și supunerii prin Cântec/ (ca un juglan sunt cu oracolul inimii în desfrunzire),/ iau de o toartă trâmbița Visului și dau de știre ... ” Universul creației este marcat de elementele în fața cărora salutul converge către „fluviul ce curge spre cer” și în care identificăm: cele șapte împărății lirice, trandafirul albastru, capcana întinsă urzicilor, lacrima
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Acasa > Versuri > Visare > DACĂ E TOAMNA ÎNCĂ UN PRELUDIU... Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1708 din 04 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă e toamna încă un preludiu, Un timp în care sincer ne iubim, Cu tot cu desfrunzire revenim, La frunzele, păcatele, ce-și scriu... Dacă aevea credem și iubim, E Toamnă și ni-e drumul fumuriu, De soarele trimis într-un pustiu, Pentru aroma florilor, ca s-o păzim. Dacă e toamna ne-ncepută-n miere Și-n vinul
DACĂ E TOAMNA ÎNCĂ UN PRELUDIU... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377627_a_378956]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > RONDELUL DORINȚEI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Să îmi îmbraci trupul cu șoapte, Prizonier rebel într-un sărut, Să tremure târziu în noapte Cu-a toamnei desfrunzire așternut. Când galbene-gutui sunt coapte, Din crizanteme albe-am renăscut. Să îmi îmbraci trupul cu șoapte, Prizonier rebel într-un sărut. Uitări de pâclă, toate-s apte Iubirii să închine azi tribut, Când ploi de frunze nasc alt început, Luceafăr
RONDELUL DORINŢEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381945_a_383274]
-
Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului Omul naște om, animalul naște animal,dragostea naște dragoste, indiferența naște indiferență, binele naște bine, răul naște rău? Dar oare ce nasc eu? Ce crește-n mine cu-nfloriri și desfrunziri, cu amânări și grabă încolțite-n rătăciri, în cele patru zări de înnoire sorbind în suflet viscol sau iubire? Ce crește printre-atâtea măști și chipuri, prin zâmbete, grimase, prin nisipuri? Ce iese la lumină din dospire, cum se concretizează fapta
AUTOANALIZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373426_a_374755]
-
frunze verzi, De m-ai ști, de m-ai cunoaște, M-ai preface în livezi. Fiecare frunză-i vie Și cu suflet plină este, Cântă lumii fiecare În altfel a mea poveste. Gem în frunze de durere Patimi grele-n desfrunzire, Urlă gândul și le smulge Lacrimi de dezamăgire. Frunze roșii pribegite Azi în pom sau întâlnit Să jelească-n roșu bocet Simfonii fără sfârșit. Frunze verzi, dar vii născute Curg în lacrimi și-n oftat, Scuturând copacul vieți-mi Într-
SUNT UN POM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379174_a_380503]
-
încolțească în locul cel mi prielnic, la umbra cea mai deasă, și, cu toate acestea, ”cât cer nescris! ” ne spune poeta Mirela Orban care ne oferă acest moto: ”alaltăieri eram precum păsările sălbatice / azi fir de păpădie / mâine alt soi de desfrunzire / mă așteaptă-n prag”. În ”zgomotul de iarmaroc” al vieții , uneori sufocant, alteori, parcă ”se simte mirosul de pușcă ars” / natura își face simțită prezența: ”semințele germinate străpungeau carnea maturată de ploi / simțise rădăcinile fragede hrănindu-se din atâtea adevăruri
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
în scrisul lor intrând „ un văz gândit”, „basm sau cântec” (Covorul românesc). Plastic vorbind, citadinul M. știa să piardă o nuanță, un detaliu, pentru a face loc altora, în percepții fluid vibratile, sintetizatoare, apte să sugereze răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii au putut împrumuta sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade, într-
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
șoarecii de aur gândul mi-l rod”. S. nu reușește să treacă de nefericirile biografiei sale modeste nici în Fântâni pentru popas (1939), unde construiește câte o imagine mai reușită, dar o devalorizează cu câte un clișeu final. Ultimul volum, Desfrunziri (1945), sugerează chiar din titlu drama inadaptării, motiv curățat acum de influențele sămănătoriste vizibile anterior. S. își încercase condeiul și în proză, dar romanul Părintele Nichita, deși finalizat, rămâne netipărit. SCRIERI: De pe dealuri uitate, Mediaș, 1937; Vibrări, Mediaș, 1938; Fântâni
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
titlu drama inadaptării, motiv curățat acum de influențele sămănătoriste vizibile anterior. S. își încercase condeiul și în proză, dar romanul Părintele Nichita, deși finalizat, rămâne netipărit. SCRIERI: De pe dealuri uitate, Mediaș, 1937; Vibrări, Mediaș, 1938; Fântâni pentru popas, Mediaș, 1939; Desfrunziri, Sibiu, 1945. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, ,,De pe dealuri uitate”, PLI, 1937, 5; Romulus Demetrescu, ,,Vibrări”, PLI, 1938, 4-5; Romulus Demetrescu, ,,Fântâni pentru popas”, PLI, 1940, 1-2; Predescu, Encicl., 823; Călinescu, Ist. lit. (1941), 857, Ist. lit. (1982), 943; C. Fântâneru
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]