240 matches
-
Lui Mototolea îi vâjâia capul. Parcă-i intrase săgeți în creier. Nu-și închipuise că tunul ăsta este așa de complicat și așa de riscant. Aproape trei sute de kile, el și țiganii, patru-cinci sute, porcii, noaptea pe ploaie pe drumuri desfundate, prin satul ăla. De dormit,unde? În șatra lor? Să-l tâlhărească?..Un client cu două geamantane se îndrepta grăbit spre mașina lui. Brusc, se trezi din visare și se repezi la țigan: --Dă-te jos, că am client! --Ce, ești
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
ca o pumă. Puse cheile chiar în fața ei și primi bacșișul. El rămase captiv în duelul ochilor, în nerușinarea ei de-a-l privi în față. O vreme nu-și aminti decât verdele albăstrui al pinilor din Ain Draham și șoselele desfundate care urcau spre Kroumiria. Aici Africa se ghicea ca o presimțire. În tăcerea colinelor, Africa era o boare uscată, vibrând în tulpinile de eucalipt și în coamele cu iarbă înaltă, peste care lumina se aduna în boabe de chihlimbar. Era
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără să stingă nici o lumină, fiindcă lumina nu exista În afara lor nicăieri. Mergeau pe străzile desfundate pe care oamenii serioși le pregătiseră pentru ei, pentru viitorul lor, mergeau În tăcere, alunecau din timp departe, unde credeau că le e locul, În vis. Tremurând i-a sărutat mâna cu recunoștință și a luat-o la fugă, iar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ceva, să omor timpul pe care, vai, nu-l puteam da înapoi ca să-mi recuperez manuscrisul. Mai întâi am vomitat, apoi m-am dus să lucrez sub motor. În timp ce smulgeam șuruburile înțepenite, vedeam cele cinci "tomuri" aruncate pe un drum desfundat, cu foile semănate prin praf, printre cotoare de varză și alte mizerii. Revedeam prima pagină, paragrafele, literele bătute mai slab, cu degetele amorțite de frig, revedeam Tabrizul, umbra plopilor pe pământul înghețat, silueta rebegită a hoților cu șepci trase pe
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și nu cizme, pentru că au fost ai mei, și nu ai altuia, fiindcă mi-e tare dor de ei, și nu-mi sunt indiferenți) putrezesc cine știe pe unde, în straturile adânci ale unei gropi de gunoi, pe vreun maidan desfundat, pe fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele femei de servici(u) ale blocului. Nu vă e milă? Mie îmi e. Mi-i cumpărase tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu din pricina norilor de praf, a hărților aproximative și a drumurilor desfundate. La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se ascundea sub capota unei astfel de mașini. Dar nu punea suflet în ceea ce făcea. Domnul J.L.B. Matekoni demontase cilindrii motorului și se uita cu atenție la ei. Exact cum își imaginase; era amândoi obturați și trebuiau cât mai repede desfundați. Și, când scoase pistoanele, constată că garniturile erau mâncate și uzate de parcă ar fi suferit de artrită. Asta scădea drastic randamentul motorului, ceea ce însemna combustibil irosit și mai puțină apă pentru legumele orfanilor. Va trebui să facă tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui peisaj arid pe care se va proiecta existența noastră; când Îl rememorez, acesta se comprimă Într‑un șir de imagini care se derulează halucinant, interminabile zile ploioase cu drumuri desfundate și acel „iremediabil frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum ar putea să transpară din proza sa ascetică, scrisorile adresate mie fiind scrise În manieră flaubertiană, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
septembrie, când stăteam și priveam de la geam oamenii și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mare. De obicei, între Amstel și cocteiluri, mergem să cinăm la una dintre tavernele înșiruite de-a lungul plajei. Tabăra noastră e la o distanță bună de orice club care s-ar putea afla pe insulă și doar un drum desfundat, neasfaltat ne desparte de taverne, de magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă în general o mâncare cât mai specifică locului. Eu iau de regulă pizza, pentru că sunt un filistin și sunt în vacanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l pe Kant al germanilor când întâlnește câte o frază inteligentă în opera acestuia: „«Nu te plânge că ești strivit, dacă te ai făcut vierme!» Genial, genial, genial spus...“ În afară de Kant, lui Virgil Panait îi mai place Cătălin țârlea: „«Drumul desfundat al remușcării.» (Cătălin țârlea) Excelent titlu de posibil roman.“ În carte există și cugetări care nu sunt comentarii asupra cugetărilor altora, ci provin exclusiv din capul (sprijinit de degetul mare) al autorului: „Aflu din presă că în timpul somnului ne lungim
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna octombrie. În bucătărie, cazanele sunau a clopote desfundate. Gratiile, ca niște cruci încarnate, secționau noaptea pe din două: dincolo de zid, libertatea luneca printre degete, dincoace, precum niște grăunțe de smoală, întunericul se rostogolea în sânge. O stare de biserică părăsită umplea toate ungherele. Să fii prieten cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o mulțime de bagaje. Nici în automobil, așa cum îl visase, știa că nu va veni. Dar cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur. După trăsuri trebuia să se uite. Tim nu găsea, poate, una care să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
azi. În descrierea naratorului parcă se strecoară și niște clin d'oeil-uri ale autorului de azi: "...pe măsură ce cunoscuse locuri și fapte, cercetând mai ales spiritul locului și starea de fapt, domnitorul începuse să descopere vraiștea și lâncezeala din ministere, drumurile desfundate, școlile și spitalele sărmane, jaful și delapidările din prefecturi, din poliție și din ce-lelalte instituții, puținele felinare cu petrol din București și multele împuțiciuni ale orașului, zvonurile, sforăriile și taberele din politică, plăcutele plimbări la Șosea, satele ca niște cătune
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
a cetății, Constantin C. Giurescu nedezmințindu-și faima de specialist al perioadei. Partea a doua a volumului - o descriere pitorească a meșteșugarilor, negustorilor, hanurilor și viilor, cu evocarea universului muntenesc alcătuit din mahalale, biserici, oboare, maidane, piețe și restaurante, cu ulițele desfundate sau cu podurile legînd sudul de nordul tîrgului, cu bulevarde și cu magistrale construite cu încetul după model occidental, cu berăriile întinzîndu-se sub umbra copacilor și cu palatele ascunse îndărătul zidurilor de verdeață, sau cu zecile de cofetării din centrul
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
Cu toate acestea, de ani buni, drumul care trece pe sub calea ferată spre cartierul Cumpătul, spre Vila „Luminiș” - casa memorială a celui mai important muzician român, această cale de acces nu ne dă „motive de mândrie”; este un drum realmente desfundat. Trebuie să te aventurezi prin adevărate hârtoape pentru a ajunge, în cele din urmă, în universul în care a trăit și a lucrat Enescu. Ultima oară drumul a fost reparat în urmă cu ani buni, cu prilejul vizitei marelui Yehudi
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
în consecință nici nu incriminează. În ciuda scandalului iscat în urma publicării, în România literară, a câtorva fragmente din Jurnal, e încă greu de spus câtă tandrețe și câtă ironie conțin pasaje de felul acestuia: „El scria noaptea, prăbușit într-un fotoliu desfundat, o vechitură cedată nepotului de una din mătușile lui care locuia pe Berzei, destul de aproape de Spiru Haret. Îl cărase în spinare într-un 23 august, când în oraș, pe seară, se pornise canonada artificiilor. Abia a izbutit să-l strecoare
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
când în oraș, pe seară, se pornise canonada artificiilor. Abia a izbutit să-l strecoare prin rama ușii scoase din balamale și rezemate de perete, făcând manevre ingenioase și transpirând din belșug ș...ț Scria înfundat în acel fotoliu vechi desfundat, cu o planșetă de desen pe genunchi, îngânându-și cuvintele în timp ce le așternea pe hârtie și gesticulând în aer cu mâna rămasă liberă. Nu o dată am avut convingerea că e nebun, că și-a pierdut mințile, într-atât scruta neantul
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
din fața ușii, se afla un pat mare. La capul lui, o măsuță-noptieră și, în continuare, prelungindu-se pe peretele din stînga ușii, o canapea îngustă pe care puteau sta două persoane. În mijlocul camerei, lipit de picioarele patului, un uriaș fotoliu desfundat, acoperit cu o cuvertură. Sub geam, o masă de lucru, extrem de mică, cu un fotoliu în dreptul ei. Pe peretele din dreapta ușii, biblioteca, cu nu mai mult de o sută-două de cărți, mai toate de filozofie: Hegel (ediția Glockner), Platon în
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
continuă mersul purtându-l în plutire până când n-a mai simțit când și unde se află. Bătrână urca anevoie prin fâneața după ce cumpărase pâine de la mașina care venea miercurea și duminică, afară de zilele ploioase când nu putea urca pe drumul desfundat. Adusă de spate, sprijinindu-se cu brațul drept într-un bat care-i ajuta mersul șchiopătat aproape basculant în jurul șoldului înțepenit de multă vreme, mergea spre casă că spre mănăstire jinduind la răcoarea și odihnă casei alături de bărbatul care-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
plastice versuri ale volumului: "Cum pot să laud oare-n rime/ Puroiul gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi tricouri,/ Sudoarea acră suie către stele,/ Trecu un tren, rămân ecouri.// Din fabrici ies tendoane salariate,/ Duhnind a benzolină
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]