94 matches
-
a coborî, îi luă la rost: - Și voi ce măi așteptați!? V-ajungă, da!?! Așa, pi la chilimie! Vedeț’ că știț’? Ordine, auz’!? Vă dau eu, să nu le puteț’ duce! Ei, drăcia dreacului! își vărsă năduful tata Nițu în timp ce deshăma caii. Leta se repezi la porumb. - Vez’ că are dreptate dada Rița!? Auz’ la el!... Stă cu curu’ pe cămașă! Așa să stai tu, cum stă și dada... Ea abia potrivește trebile sângură, pun’te, masă, ia-te, masă, și
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1459532380.html [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
am ajuns la Obor care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul pe o stradă unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a frecat bine cu un șomoiog de fân, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpirație și apoi a pus zăblăul cu grăunțe în capătul oiștii să mânânce
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Calatori_clandestini_stan_virgil_1388004062.html [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
Vremuri > CIRCARII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se strecurau cu greu printre noroaie, vagoane și căruțe colorate, cătându-și loc la margini de cetate și adăpost de nesfârșita ploaie. Întâi deshamă caii de povară și le pun pături groase pe spinare, de foc se îngrijește fiecare apoi așează tabăra de seară. Aveau de la vlădica o scrisoare, anume lângă obște să rămână, trei zile -nu o-ntreagă săptămână- cu trupa lor de
CIRCARII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420959201.html [Corola-blog/BlogPost/372824_a_374153]
-
ho! zise P. Și-a aprins o țigară și se uită, așa, lung, în zare. Era opt și un sfert. Fix. Un câine urla, singur, așa, de nebun. O lumină galbenă coborâse din cer. P a coborât din căruță, a deshămat iepele, le-a împiedicat cu funia hamului și le-a dat drumul pe islaz. Apoi, hotărât, se-ndreaptă, fără a mai întoarce capul, spre oraș. Nu se va mai întoarce niciodată în acest sătuc, prăfuit și uitat de lume.
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Petre_ioan_cretu_1396950179.html [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
ca ramul veșted, / A-mbătrânit la mine-n creștet, / A-mbătrânit la mine-n creștet. («Mâinile mamei” VRF, 45). „Tăcerea” Mamei-Patrii prilejuiește poetului un lanț de comparații de o mare forță lirică: Tăcută / Ești, draga mea mamă, / Tăcută. // Ca mierla / Ce-nhamă, deshamă, / Ca mierla. Ca frunza / Când merge la coasă, / Ca frunza. Ca iarba / Când șade la masă, / Ca iarba. Ca steaua / La moară când duce, / Ca steaua. // Ca piatra / Ce-aminte-și aduce, / Ca piatra. («Tăcerea mamei” VRF, 52). Profunde reverberări de suflet
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Eu Ha! ha! Amândoi (la braț) Tralalalala. Sergentul Vă rog nu dați cu bastonu-n geam! Eu Scoate-ți ochii! Philippide Ai să mori! Eu Uite ciori! (Vezi Adrian Maniu) Grischa „Ați lovit la cap coconaș, mai bine mergem acasă!” Eu Deshamă calul și pune-l pe scăunaș. Philippide Hai acasă! Eu Hai! Conversația urmează în trăsură, pe strada Carol. Philippide Haida-ha! Haida-ha! Eu Haida-ha! haida-ha! Grischa (Ofensat) Hăiiiiiiiiiiiii (întorcând capul) E lunecuș! Eu (pipăindu-mi capul) Grecule am un ou de
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
Până la urmă se opri, trezit parcă din somn, cu mâna bunicului încleștată pe brațul lui: "Mai încet, mai bine cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da, dar nu înainte să bea și el un pahar, și nu se deshămă de burduf, din care apoi scotea doar dulci suspine stinse, acompaniindu-se în șoaptă... Cânta cu o voce patetică și fără introduceri mulțime de șlagăre vechi, care-l făceau pe bunicul să ridice o mână spre cer... Sub razele asfințitului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și mai era un loc gol: dispăruse și domnul Chiriță, parcă îmi aminteam că îi zărisem umbra tăcută îndepărtîndu-se undeva de unde nu mai revenise. Era târziu și Fărcășan mai încercă să trezească clapele acordeonului, dar renunță aproape imediat și se deshămă. Fără să spună ceva, bună seara sau la revedere, bunicul se ridică și plecă cu aerul că se va întoarce; dar nu se mai întoarse, și blonda mi se adresă: "...Hai să strângem paharele și tacâmurile și să le ducem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Se opriră cu toții la un han ce semăna cu o fortăreață: ziduri Înalte, cu creneluri, ferestre mici, prin care cu greu puteai zări vreo mișcare În interior. Camerele erau și ele mici, dar curate. Moș Onofrei rămase În curte să deshame caii, când auzi În spatele lui o șoaptă: - Lasă caii, moș Onofrei, și cheamă-ți stăpâna. Plecați cât de iute, dar nu pe drumul Graz-ului. O luați la stânga la prima răscruce. - Arcașul Simion, din garda... tresări Onofrei, Întorcându-se. - Nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plecase, cu puțină vreme Înaintea sosirii lor, spre Cetatea de Scaun. * Căpitanul Cosmin Oană abia apucase să descalece și să-și toarne o găleată cu apă rece după ceafă, În curtea casei sale de la Albești, strigând către moș Onofrei să deshame caii și să-i ajute contesei să Împacheteze bagajele de drum. Nu mai era nimic de spus, nu mai era nimic de așteptat. Căsătoria nu putea fi desfăcută, căci fusese nevoie, pentru cununarea unui ortodox cu o catolică, de cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe mal. Nefiind nimeni prin preajmă, am început să strig cât mă ținea gura. Hei, este cineva pe aici? Veniți să mă scoateți din apă, că mă afund în mâl! 123 În scurt timp au apărut câțiva oameni, care au deshămat calul. După ce calul a ieșit din apă, mi-au luat din mână mapa cu acte importante pe care o țineam ridicată deasupra capului. Șareta aproape nu se mai vedea din apă. Plină de mâl și udă până la brâu, ajutată de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
asta e!, după care se șterseră amândoi de transpirație pe frunte, privind într-o doară câmpia din față. Zâmbii și mă gândii la Lung: „Lung, ascultă ce vorbesc domnii aceștia”, iar Lung era departe, ajunsese acum la grajdul primăriei, își deshămase calul, cerceta orizontul spre partea stângă a clădirii, încotro se afla pământul lui, să vadă dacă se zărește lanul de floarea soarelui, deși știa precis că da, și când îi desluși strălucirea ascunsă în depărtare, trase aer în plămâni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apa, și oceanul, și aerul ar fi început să fiarbă, să clocotească... Într-o minută Solange se întoarse cu câțiva marinari. Oamenii deschiseră trăsura, îi scoaseră cu tot cu cadrul pe care stătea întins și îl depuseră dincolo de canal pe nisip. Apoi deshămară calul și împingând voinicește scoaseră trăsura din apă. Porniră cu toții spre esplanadă. Era un cortegiu care îl ulcera pe Emanuel până în fundul sufletului. Așa întins cum stătea pe cadru, dus pe umeri de câțiva marinari vânjoși, abia scăpat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
car și cai, provizii de drum, și este condus. Lipsesc doar cadourile (dar fără îndoială ca acestea îi vor fi date la întoarcere). În Sparta, primirea făcută nu este cu nimic mai prejos, oameni și animale fiind bine tratați: sunt deshămați caii, sunt duși în grajduri unde sunt bine hrăniți cu un amestec de orz și ovăz alb, Telemah și Pisistrate sunt invitați la ospățul care este dat în onoarea dublei căsătorii a fiului și a fiicei lui Menelau, sunt introduși
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Priam vine să răscumpere leșul lui Hector și când Ahile, „departe de tovarășii lui“, este slujit și însoțit la cină numai de Automedon și de Alchimos, cei mai apropiați de el după moartea lui Patrocles. Tot ei, în puterea nopții, deshamă caii și catârii de la cele două care ale lui Priam și îl duc înlăuntru pe Idaios, crainicul care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de partid. Oamenilor li s-a cerut socoteală unde se duc. La răspunsul lor li s-a reproșat: „La muncile agricole nu mergeți în zi de sărbătoare dar pentru biserică mergeți”. Convoiul a fost oprit, iar oamenii au trebuit să deshame caii de la că ruțe și să-i înhame la pluguri, anume pregătite, și obligați să are până seara. Noi, cei rămași la biserică socoteam că până la ora zece oamenii se vor întoarce. Mare ne-a fost îngrijorarea când nici până la
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în poiana de la liziera pădurii. Glonțul ucigaș tras de soțul gelos îi străpunse craniul, ucigându-l fulgerător. Când dricul era condus spre cimitir cu trupul magicianului, porni o ploaie torențială. Toți au fugit la adăpost. Caii de la dric au fost deshămați de vizitiu și duși la adăpost. După jumătate de oră, ploaia încetase. Dricul dispăruse, bizar, misterios. Căutat în tot orașul și împrejurimi, a fost de negăsit. A doua zi locuitorii orașului s-au trezit cu mari schimbări. Fiecare își avea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întrebări, mi-a povestit de două ori și atunci mi-am amintit. Noi doi am fost scoși la cosit pe lângă Chiriași, un sat din apropiere de Grind. Farcaș, un militar, escorta noastră de atunci, a rămas în căruță. Noi am deshămat caii și i-am legat unul în stânga, celălalt în dreapta căruței. Escorta stătea în căruță, pe scândură, cu automatul în mână și ne păzea în timp ce noi coseam iarba. La un moment dat, cât coseam noi acolo, a venit un roi de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Priam vine să răscumpere leșul lui Hector și când Ahile, „departe de tovarășii lui“, este slujit și însoțit la cină numai de Automedon și de Alchimos, cei mai apropiați de el după moartea lui Patrocles. Tot ei, în puterea nopții, deshamă caii și catârii de la cele două care ale lui Priam și îl duc înlăuntru pe Idaios, crainicul care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
umăr, care se îndreptau spre țarina satului pentru a plivi. Ajunși la tarla, cei trei se despărțiră, fiecare văzându-și de treaba lui. În fața ogorului sfânt, Ion se închină cu evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
gata, gata să repeadă o înjurătură, dar își înfrâna limba, având în mintea lui chipul bancnotei de 100 de lei. Până seara au mai fost câteva prilejuri de înjurat, dar suta i-a închis gura. Ajunși acasă în ogradă, în timp ce deshămau caii, bunul vecin al lui Mitru îi zise: „Măi dragă Mitrule, de câte ori te-am rugat să nu în juri, tu mi-ai răspuns că nu te poți abține, că ești iute. Iată, astăzi te-ai abținut, te-ai înfrânat, ți-
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
copiii... Ni s-a spus de jos că azi nu va... Habar n-au. N-o nimeresc întotdeauna. Olandezii sînt derutați, devin ezitanți. Jean remarcă momentul critic și dă lovitura de grație. Să nu puneți copiii în pericol... Familia se deshamă, preia o cameră, se spală, se schimbă și prichindeii cad urgent într-un somn profund. După ceva timp părinții lor ies pe terasă, la taclale. Timpul era superb. Se tot uită la soare și văd că ambii manifestă o oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și sigur pe el de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe linia de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi! Auzi? Auzi? Auzi ce-ți spun? Scoală-te! Scoală-te! Și plângea în cascade sonore, desfigurat de groază sub cerul amețitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Titta Ruffo, Giovanni Dumitrescu, Tetrazzini, Bellincioni, Félia Litvinne și Lucienne Bréval În repertoriul lor wagnerian, Yvonne de Tréville, incomparabilă soprană de coloratură, Dar clée, Nuovina și Elena Teodorini, gloriile țării, pe care le duceam acasă, elevi și studenți, În triumf, deshămându-le caii de la caretă; apoi, meșterii scenei franceze și italiene: Sarah Bernhardt, cu vocea ei de aur, Mounet-Sully, umplând scena și teatrul cu răcnetele lui disperate În Oedip de Sofocle, Le Bargy și Lucien Guitry, impecabili În drame pariziene de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]