580 matches
-
persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai mare - sau a unor prenume care sînt modificate în măsura mai mare, datorită alternantelor fonetice: "Mai Miroane", "nea Miroane" (AC 2, 1999, 9). Și mai marcată e folosirea cu desinențe specifice a unor nume moderne, împrumuturi relativ recente, pentru care uzul actual preferă formă de vocativ identică cu nominativul: "Eu am invatat carte, Oliviule" (AC 23, 1999, 2); "Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
carte, Oliviule" (AC 23, 1999, 2); "Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea vocativului pentru prenumele străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de terminația numelui, legătura dintre -escu și -(u)le fiind practic obligatorie: "Nea Voiculescule" (AC 1, 1999, 3); Băsescule. Aceeași terminație e selectata de numele în -oiu și de obicei și de cele în
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
1, 1999, 3); Băsescule. Aceeași terminație e selectata de numele în -oiu și de obicei și de cele în -asu: "Spiroiule, sînt foarte dezamăgit" (AC 22, 1999, 3); "Să trăiești, Erbasule" (AC 21, 1999, 9); numele în -eanu preferă însă desinența -e: "Bercene, nu stiu daca rezistăm" (AC 2, 1999, 8). Numele în -a sau -ea rămîn invariabile, ca marca de vocativ putînd funcționa interjecția de adresare: "Băi Boda" (AC 2, 1999, 11), "Băi Coșea" (AC 20, 1999, 3). În cîteva
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
-a sau -ea rămîn invariabile, ca marca de vocativ putînd funcționa interjecția de adresare: "Băi Boda" (AC 2, 1999, 11), "Băi Coșea" (AC 20, 1999, 3). În cîteva cazuri mai speciale, contrastul cu uzul e maxim: de pildă, în atașarea desinenței la un supranume rar, de forma atipica: "Nea Quintuse, e nasol..." (AC 23, 1999, 4). Ar putea fi amintite aici și combinațiile hibride, între o interjecție de adresare de origine turcă și un nume maghiar: "bre Laszlo" (AC 2, 1999
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
și de productivitate lexico-morfologică: se pare că în vorbire second hand a căpătat (transfer metonimic perfect normal) și sensul de "magazin unde se vînd mărfuri la mîna a doua"; cu acest sens, a devenit substantiv neutru, articulabil, apt să primească desinențe de plural. La fel de firească e și abrevierea sintagmei, prin păstrarea primului său element - transformare perfect paralelă cu cea petrecută cu decenii în urmă în vorbirea familiară, cu blue jeans - deveniți blugi. și în cazul blugilor (concurați acum de mai eleganta
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
Rodica Zafiu Noutățile limbajului informatic, intrate rapid în uzul curent, nu sînt doar de tip lexico-semantic (cuvinte și sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
la secvențele incomprehensibile, în care totuși se păstrează unele instrumente gramaticale, cuvinte de legătură; astfel că finalul textului - "într-un col mai bhrăsbenios" - sună aproape familiar. Limba spargă a Ninei Cassian păstrează nu numai instrumentele gramaticale și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în plus, are o surprinzător de clară marcă stilistică: fiind o limbă populară, identificabilă ca atare prin cuprinderea în forme de versificație și specii poetice tipice (strigături, orații), prin fonetisme și chiar prin asemănările
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
pot provoca discuții lingvistice și interpretări contradictorii. Sufixul, de origine slavă, a părut la un moment dat să devină relativ neproductiv, suferind o tendință de eliminare în favoarea unui model derivativ mai regulat. La formele de tipul celor citate, adjectivele au desinența de feminin -ă, iar substantivele feminine corespunzătoare, specializate pentru desemnarea persoanelor, sufixul -că: unei identități formale între adjectiv și substantiv la masculin și neutru singular ("un restaurant clujean" / "un clujean") îi corespunde o asimetrie la cel puțin o parte dintre
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
educat spiritul și cimitirul cultural în care ești silit să respiri. Cimitirul acesta face ca toate virtuțile pe care ți le-ai cizelat în ani de laborios chin să le vezi terfelite sub influența noilor moravuri literare. Latina, ale cărei desinențe erau pîrghia cea mai potrivită pentru a da rigoare minților tinere, o vezi degradată la treapta unui idiom mort. Greaca, din hexametrii căreia s-a ridicat mitologia Europei, e privită cu acel ochi complezent ce se cuvine moaștelor prăfuite. Iar
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
de neatenția uneori explicabilă într-o comunicare orală, dar și de acțiunea unor trăsături ale sistemului gramatical. Confuzia formelor e favorizată de faptul că pluralul substantivelor nu este transparent, lăsînd loc unei ambiguități a interpretării semantice. Identitatea de formă a desinenței de plural -e pentru substantive feminine și neutre și mai ales acordul identic al acestora (cu formele de feminin ale adjectivelor) permit alunecarea insesizabilă de la neutru la feminin. Existența pronumelor cu valoare "neutră" (mai exact generică, globală) - o (am făcut
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
morții, momente semnificative ale unei vieți. Un concert solistic atipic, dominat la început (Thema con variazioni și Adagio) de statism și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi stă bine unei lucrări aparținând celei de-a
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
așteaptă să descopere mai multe vulnerabilități în cadrul Windows Vista" (securizare.ro). Totuși, nu în cadrul este supărător în aceste construcții, ci chiar folosirea lor invariabilă, din pură modă lingvistică, chiar atunci cînd ar fi putut primi ușor o reformulare sau chiar desinențe de genitiv: "Iulia Vântur dă o lecție de imagine în cadrul ŤStilul Oana Cuzinoť" (protv.ro, 26.11.2006). Sînt interesante și evoluțiile semantice ale substantivului cadru. În DA, pluralul cadre aparținea în primul rînd limbajului militar, desemnînd "corpul de ofițeri
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
umor și suverană detașare. Modern Rituals for a Primitive Society, Four Piano Pieces , Toot tooT sau Three Pieces for Clarinet and Piano (în special) au acreditat un compozitor cu un deosebit simț al timpului muzical, ferm în articularea acumulărilor și desinențelor, în instaurarea punctelor culminante și, nu mai puțin, stăpân pe resursele fiecărui instrument în parte. Kathleen Ginther s-a dovedit a fi o compozitoare a vitraliului sonor, mereu aplecată asupra detaliului pe care îl polisează îndelung, cu acribie și îndemânare
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
Rodica Zafiu Am constatat în ultima vreme, citind pe internet și în presă unele comentarii despre normele lingvistice și mai ales despre încălcările lor, că mulți vorbitori se arată cu totul indignați de formele de mai-mult-ca-perfect fără desinența -ră-, de tipul noi plecasem, voi spuseseți, ei venise. Comentariile nespecialiștilor despre aceste forme nu sînt neapărat foarte precise - se vorbește, de exemplu, de "omisiunea unei silabe - de obicei "ră" - din mai mult ca perfectul la persoana I plural: "luasem
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
sînt discutate pe larg - , Mioara Avram explica diferența de tratament între formele de persoanele I și a II-a plural și cele de persoana a III-a: "La 1 pl. și 2 pl. normele limbii actuale admit atât formele cu desinențele -răm, -răți, cât și pe cele cu desinențele -m, -ți (fără -ră), dar dau preferință celor dintîi, față de care formele fără -ră- sunt simțite ca învechite. La 3 pl. limba literară actuală a reținut însă exclusiv forma cu -ră" (M.
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
de tratament între formele de persoanele I și a II-a plural și cele de persoana a III-a: "La 1 pl. și 2 pl. normele limbii actuale admit atât formele cu desinențele -răm, -răți, cât și pe cele cu desinențele -m, -ți (fără -ră), dar dau preferință celor dintîi, față de care formele fără -ră- sunt simțite ca învechite. La 3 pl. limba literară actuală a reținut însă exclusiv forma cu -ră" (M. Avram, Gramatica pentru toți, ed. a II-a
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
fie pusă pe același plan cu muntenismul ei este, marcat de multă vreme de stigmatele inculturii, ale limbajului de mahala. Istoricii limbii știu însă foarte bine că formele fără -ră- sînt normale, etimologice și au reprezentat multă vreme uzul literar. Desinența -ră- s-a extins, prin analogie, de la persoana a III-a plural a perfectului simplu, unde era moștenită din latină. A devenit o marcă a pluralului, și-a dovedit utilitatea și a fost admisă destul de repede ca regulă. Ca simplu
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
silabei -ră și la acest timp, (...) ei lăudaseră, ținuseră etc., e de prisos" (Timotei Cipariu, Gramatica limbei române, 1869, în Opere, II, p. 214). Așa cum e de așteptat judecînd după gramatici, scriitorii din secolul al XIX-lea scriu fie cu desinența -ră, fie fără ea. Gramaticile interbelice (Al. Rosetti, I. Iordan ș.a.) integrează ambele forme, prin scrierea în paranteză a desinenței: luase(ră)m, luase(ră)ți, luase(ră). E normal să respectăm regulile actuale. Un sentiment al istoriei ar trebui
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
Opere, II, p. 214). Așa cum e de așteptat judecînd după gramatici, scriitorii din secolul al XIX-lea scriu fie cu desinența -ră, fie fără ea. Gramaticile interbelice (Al. Rosetti, I. Iordan ș.a.) integrează ambele forme, prin scrierea în paranteză a desinenței: luase(ră)m, luase(ră)ți, luase(ră). E normal să respectăm regulile actuale. Un sentiment al istoriei ar trebui totuși să ne împiedice să condamnăm atît de vehement forme pe care le găsim curent la scriitorii și în gramaticile
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
fi avut; - viitor: voi fi, vei fi; - verb + FI: pot fi, poți fi, să poată fi, să poți fi, vei putea fi. De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât). Structura „Aveți detalii
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât). Structura „Aveți detalii în atașament” se regăsește în aproape toate mail-urile. Există o problemă totuși: atașament înseamnă „afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. - Din fr. attachement.” Așa că dacă nu
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
cu o minimală transpunere fonetică. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM) nu îl cuprinde (încă), dar îi stabilește implicit regulile de scriere: pentru că finala e pronunțabilă ca atare în română, cuvântului nu trebuie să i se marcheze prin cratimă adăugarea desinențelor și a articolelor. Dată fiind noutatea sa, mulți dintre cei care îl folosesc în scris recurg totuși la cratimă (tag-ul, tag-uri). Nu mă voi referi aici, desigur, la sensurile pur informatice (cât se poate de tehnice, riguroase) ale termenului tag
Taguri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7409_a_8734]
-
și explicate, forme ca maala ("A băgat spaima în maalŕ"), pompiari și cetățiani (din Temă și variațiuni), arfiva, cestiune, bagabond, doftorașul, boborul, �mbou, numeroase exemple de rostire franceză (depandă, dantist, endepandent, omaj etc.). În morfologie, sunt minuțios inventariate oscilațiile epocii (desinențe de plural, forme de genitiv, forme verbale iotacizate etc.), produse de tendințe populare și culte, de diferențe regionale sau de modele culturale multiple. O listă impresionantă de interjecții - aferim, aida de, oleu, ăra, carnacsi, dec, helbet etc. - confirmă afirmațiile curente
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
frecventa folosire la plural a termenului, poate și de o anume familiarizare cu numeroasele nume proprii italienești terminate în -i. De altfel, exemplele din internet arată că această confuzie se produce și în franceză și spaniolă (limbi în care, totuși, desinența de plural nu este -i, ca în română și italiană). Oscilațiile morfologice nu reduc însă productivitatea derivațională a termenului: dimpotrivă, pot fi identificate mai multe formații din categoria, adesea efemeră, care însoțește orice cuvînt la modă. Cea mai firească (și
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]