166 matches
-
ceea ce văzuse la acea tânără fată până atunci. — Îmi arăți și mie scrisoarea? Sau e ceva ce nu se cade să arăți nimănui? Când îi ceru acest lucru, Nene scoase scrisoarea din kimono și i-o întinse supusă. Tokichiro o despături încet. Era scrisul inconfundabil al lui Inuchiyo. Conținutul era simplu. Dar, pentru Tokichiro, mesajul conținea mult mai mult decât cuvintele scrise. Am tăiat o persoană însemnată și trebuie să părăsesc azi binecuvântata provincie a Seniorului Nobunaga. Într-o vreme, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi cel mai bine să se alieze Owari, făcând apoi comparația pentru a vedea dacă gândim la fel? Hanbei scrise primul, după care Hideyoshi aplică și el penelul pe o coală de hârtie. Când schimbară între ei foile și le despăturiră, constatară că amândoi scriseseră „Takeda din Kai” și izbucniră în râs, încântați că gândeau în aceiași termeni. În camera de oaspeți, lămpile ardeau luminoase. Mesagerul din Gifu primise locul de onoare, iar mama și soția lui Hideyoshi erau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a întrebat într-o doară, în timp ce eu priveam scânteile chibritului. Mai bine stingi țigara, i-am propus. O să dai foc la hartă. N-ai grijă... bine, o s-o sting. Și a aruncat-o fără să stea pe gânduri, apoi a despăturit harta și mi-a arătat desenul care semăna cu poarta lângă care ne aflam. Vezi? Aici am ajuns noi. Iar mai încolo trebuie să fie niște scări. Vrei să încerci să vezi unde duc? Mi-a întins harta. Eu o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e, după caz, o bucată de cravată sau de cămașă apretată. Pe interior, cravata avea lipite două bucăți de hârtie albă. Pe stânga, se bălăcea poza mea alb-negru, apoasă, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne mutam în alt magazin, cu pantofi italienești și prețuri extraterestre. Aici lucrurile stăteau și mai rău, perechile sclipeau ca niște bijuterii nobile și delicate, nu mai puteai să invoci argumentul prostului-gust. Vânzătoarele extrăgeau balerinii din cutiile îmbrăcate în catifea, despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ne-am ridicat de la masă și ne-am dus să ne pregătim, fiecare cu treburile lui. Mihnea a plecat primul din cameră, să se schimbe din nou. Apoi a venit rândul Mariei. Și-a strâns hainele de pe scaun, le-a despăturit cu grijă, cum făcea și-acasă și s-a uitat insistent la noi. Aștepta să terminăm. Tânărul Lupu a verificat umbrela, apoi și-a extras pantofii de sub pat și s-a grăbit să-i lustruiască. Folosea o perie specială, mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi tramvaiul s-a oprit sub balcon, între cele două clădiri apropiate. Trotuarul era minuscul, cât o alee din spatele blocului: n-aveai spațiu decât să te strecori între vagoane și zid. S-au deschis toate ușile, scărița ajutătoare s-a despăturit ca la autobuzul cu grași și vocea robotică ne-a invitat pe toți să coborâm. Deși rămăsesem singurul călător, am ascultat-o, cuminte și civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura pe scăriță, am aterizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de hârtie: „Suntem reținuți, pentru nu știu cât timp, de paradă. Ne ducem să căutăm undeva un telefon și o băutură rece. Vreți să veniți cu noi?“ Am împăturit hârtia în două și i-am înmânat-o doamnei de onoare, care a despăturit-o, a citit-o și apoi i-a pasat-o bătrânelului pipernicit. Acesta a citit-o zâmbind, apoi și-a mișcat de câteva ori capul în sus și-n jos, cu vehemență. Am crezut o clipă că asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-i spunem cabanierului, să vedem ce zice el" își spuseră. Cabanierul tocmai urca poteca, în hainele lui de sărbătoare. Când ajunse lângă ei, se scotoci în buzunarul de la piept și scoase un ștergărel mic, alb, își făcu semnul crucii, îl despături și ce să vezi ! Pe inul alb ca zăpada erau câteva bucățele pătrate de pâine albă câte una pentru fiecare. "V-am adus ceva de la biserică!" Bătrânul le spusese dimineață să meargă la biserică, fiindcă așa se cade, duminica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea. Cînd și cînd, liniștea e zgîriată de zgomotul ziarelor împăturite ori despăturite de actor. Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
emoții, semn că plănuiește de mult să-l atace. Lazăr se uită un timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai proastă piesă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din pricina ei o să sufăr toată viața mea de acum înainte.“ — Ah, Tom, am uitat! Am adus rochia lui Judy Osmore. Uite ce minuni am făcut! Mă rog, nu-i chiar perfectă, dar arată destul de bine. Gabriel scoase rochia și o despături. Veniseră cu toții la Belmont și ședeau în salon, cu câte un pahar. Adam care se repezise până la Como ca să-l aducă pe Zet, nu se întorsese încă. Gabriel salvase rochia. Rupturile de la umăr, care-l speriaseră atât de tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o țin minte, o bucată chiar frumoasă de damasc albastru cu margini brodate. Nu-i un lucru pe care mă aștept să-l cumpere mama, așa că întreb, i-a dăruit-o cineva? Mama tocmai se trage spre masă și-și despăturește șervetul din damasc albastru cu toate aburind între noi: ea, eu și tata. Cartofii dulci sub stratul lor de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei se etala următorul mesaj dactilografiat: Expediază pe Venus corpul lui Gosseyn II și depune-l, cu unul din roboplanele tale în pădure, în apropierea locuinței lui Prescott. Când va ieși de acolo, îl vei prelua din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nou uimit, neînțelegând nici de data asta ceva. Acum era în oraș, la obișnuita lui plimbare din centru. - Este insuportabil! vorbi, în timp ce înconjura, plimbându-se, circulara grădiniță din centru, și-și scoase din buzunarul pantalonului alb o batistă cu care, despăturind-o, se șterse de sudoare pe frunte. - Fantastic de cald! întări domnul Andronescu, alături, de el. În spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fantastic, exclamă Sylvia. Mai luă o Înghițitură de vin și a Început să desfacă o punguță de plastic. Conținea niște mănuși de cauciuc, o mască de chirurg și o foarfecă de tăiat hainele pacientului. —Trebuie să testăm, mai zise ea, despăturind foaia cu instrucțiuni și aruncând o privire pe ele. Hai, Phil, prefă-te că faci infarct. Nigel făcu observația că sigur e periculos să supui la șocuri electrice o inimă sănătoasă. — Ai dreptate, aprobă mătușa Sylvia, pe moment Învinsă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să se desprindă din ele bucăți mici care ar putea conține prima sau ultima literă dintr-un rând, sau chiar o corecție completă care a fost scrisă pe marginea textului copiat 2. Dacă un strat de pergament era împăturit și despăturit de mai multe ori, rândul scris care se afla pe pliu devenea cu timpul ilizibil; acesta este motivul pentru care, mai târziu, mai multe straturi de pergament erau cusute laolaltă formând un sul care putea fi înfășurat. Aceste materiale puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în alte culori, folosind același procedeu. Deesfaceți hârtia cu grijă și agățați-o să se poată usca. O altă variantă a acestei tehnici, poate fi decuparea unui model în hârtia absorbantă, împăturită înainte de a o înmuia în vopsea. După ce am despăturit-o și am uscat-o, hîrtia astfel colorată poate fi aplicată pe o altă foaie de hârtie, mai mare decât cea colorată, astfel încât să aibă pe margine un chenar alb. 8. Pictura folosind un tub din sticlă sau plastic Pentru
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se întoarce spre femeie, dar ceea ce spune ea devansează cu o secundă răutatea cuvintelor a căror arsură o simțea deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut asta pentru tine, spune ea despăturind o cămașă din bumbac gros, cenușiu-verzui. O adevărată tunică soldățească, nu-i așa? Ai s-o poți îmbrăca luni. Adolescentul ia cadoul și rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prin trei linii drepte, În felul următor: 22.GREUTĂȚILE POTRIVITE Greutățile trebuie să aibă 1,3, 9 și 27 kilograme. 23. ȘMECHERUL PĂCĂLIT Am ales acest bilet! - a spus tînărul luând una dintre hîrtii și rupînd-o imediat, fără s-o despăturească. Celălalt a fost silit să desfacă hîrtia pe care scria, firește, „necâștigător". Sigur, a trebuit să Înghită păcăleala, fiindcă altfel ar fi recunoscut că a Încercat să trișeze. 24. OGARUL ȘI VULPEA Ogarul va ajunge vulpea după 72 de sărituri
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
o să se liniștească iar, o să adoarmă din nou, așa cum a mai adormit. Scutură din cap, mușcându-și batista cu dinții. — Lizzie, am să-ți scriu. Lacrimile i se opriseră brusc. Își vârî în poșetă batista și oglinda spartă și își despături eșarfa. — Nu-mi scrie, Charles, e mai bine. E caraghios, data trecută am crezut că e sfârșitul, și n-a fost; sfârșitul e acum. Te rog, dacă vrei să fii bun cu mine, nu-mi scrie. Nu vreau... nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
soi de spaimă exaltată la gândul că era posibil să fi întârziat prea mult. M-a năpădit o reală panică. Dinții au început să-mi clănțăne, degetele tremurătoare și stângace au început să rupă plicul, să smulgă scrisoarea, s-o despăturească. După care a trebuit să alerg la fereastră, ca să am mai multă lumină. „Dragă Charles, Am fi foarte bucuroși să vii să iei ceaiul cu noi. Te așteptăm vineri după-masă la ora patru, doar dacă între timp nu ne-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după “înec“, scrisesem lucrul acela extrem de important, pe care nu trebuia cu nici un preț să-l uit. Chiar acum, când țineam hârtia în mână, nu izbuteam să-mi amintesc ce scrisesem, deși presupuneam că era ceva în legătură cu monstrul marin. Am despăturit foaia și am citit următoarele: „Trebuie să notez repede acest lucru în chip de dovadă, pentru că memoria începe să mă lase chiar în timp ce scriu. James m-a salvat. A pătruns, nu știu cum, direct în apă. M-a apucat cu mâinile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de o jumătate de oră personalitatea. Horvath își manifesta personalitatea tăind roșiile în felii perfect egale, aliniind măslinele, socotind în gând câte înghițituri trebuia să ia din pâine, ca să nu rămână chiftelele fără pâine și nici pâinea fără chiftele, apoi despăturea șervețelul de hârtie pe latura lungă a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]