166 matches
-
mult de poezia epocii. Macedonski reia motivele lirice ale vremii cu o juvenilă și deplină încredere în sine (La patria, Un tânăr poet murind, Reîntoarcerea, Chemarea la arme a lui Tudor Vladimirescu, Fericirea vieții câmpenești, Meditațiune, La condeiul meu, Melancolia, Desperarea, Fatalitatea, Secolul). Totuși, accente mai personale, interesând evoluția sa ulterioară, se conturează chiar în aceste începuturi. Unele motive vor reapărea într-o desăvârșită execuție poetică: Umbrei amicului meu Ricardo Bergamasco este schița excelentei O umbră de dincolo de Styx. Alți colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
iubi tu pe mine" (Eminescu : 2011, II, 81). Legat de apelative, este ușor de sesizat diferența cvasi-generalizată între forma vocativelor din hipertext (operă sau variantă finală nepublicată) și hipotext (variantă): înger/îngere, Mario/Marie. (H1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu : 2011, II, 81). Legat de apelative, este ușor de sesizat diferența cvasi-generalizată între forma vocativelor din hipertext (operă sau variantă finală nepublicată) și hipotext (variantă): înger/îngere, Mario/Marie. (H1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cvasi-generalizată între forma vocativelor din hipertext (operă sau variantă finală nepublicată) și hipotext (variantă): înger/îngere, Mario/Marie. (H1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gândirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gândirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Martiriu este numele simțirei mele (Eminescu: 2011, II, 266). Formularea din hipertext este relativ vagă, deși lexemul agonie ar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gândirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Martiriu este numele simțirei mele (Eminescu: 2011, II, 266). Formularea din hipertext este relativ vagă, deși lexemul agonie ar putea sugera impondera bilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simțea nenorocit și-l băteau gînduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur că Marta alege uniforma strălucitoare, pintenii... Și el, care, ca fiu de văduvă, nici n-a făcut armata! Într-un moment de desperare socoti c-ar fi bine să renunțe la favoarea legii militare, să se întoarcă peste un an în haină de ofițer și să-i arate Martei că poate fi și el ca "cellalt"..." (s. n.) Accentele de patetism derizoriu dau pasajului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în teritoriul mondenității), a proprietății visate. Pentru Coca-Aimée, nu există frustrare mai puternică decît amenințarea cu "evacuarea", fie și temporară, din locul proaspăt dobîndit: "Aimée (...) fusese furioasă că e obligată a-și părăsi camera și plînsese; pe măsură însă ce desperarea ei egoistă îmbrățișa cuibul de lux de care trebuia să se despartă, i se dezvolta ideea că interiorul prețios era strîns legat de voința lui Walter." Pactul ei cu stăpînul palatului este în curs de instaurare, iar sentimentul proprietății stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și colectam tot praful stârnit, cu răutate parcă, de rarele vehicule care ne depășeau. Când s-a putut, ne-am mai urcat și pe biciclete. Eu resimțeam pregnant lipsa unei pălării sau a unei șăpci pentru cap, de aceea în desperare de cauză, mi-am improvizat, folosind foliile pentru stat pe iarbă, un fel de coif, instabil și incomod. Tot la deal, tot la deal, obosiți si nădușiți ca vai de noi, ne mângâiam la gândul că, măcar la întoarcere ne
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
această putere a muncii care nu mai vrea să mai muncească. Dar țip egoist: Dar noi, noi două? De ce să ni se taie firul subțire și delicat al mirajului cuvintelor scrise? 1 decembrie [1947], luni [...] Sunt așa de fericită, în desperarea mea, că te am pe lume, că exiști, că ții atât la mine. Ți-am mai scris, cred, că ești splendida compensație a celor ce nu am avut, sau am avut cu excesivă parcimonie, totdeauna. Nu ți-am scris că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rândul populației! Se aștepta din zi în zi capitularea! O bună parte a armatei noastre se afla în plin dezastru acolo, departe. Pe 3 februarie 1943 se anunță oficial capitularea armatelor germanoromâne și se declară oficial doliu național! De nedescris desperarea generală a Țării! Ca nou sosit în concediu, la câteva zile pornim spre Botoșani pentru botezul fiicei noastre, nașul fiind de acolo. Am făcut botezul, am cumpărat și mobilă pentru viitoarea noastră gospodărie - și revenim la Priponești pentru ultimele zile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ce vrea Mariana. Atunci a explodat și ea spunând cu voce ridicată: „Sculați și manifestați pe stradă, trageți clopotele, că pe noi ne împușcă prin apartamente la București”. Telefonul îi era de mult sub ascultare - probabil și al meu. Glasul desperării și al fricii cuibărite atâția ani se auzea exprimat către provincie, unde era... liniște!... Am urmărit la televizor evenimentele. Despachetez imediat și repun în funcție televizorul și urmăresc desfășurarea evenimentelor ce au survenit cu venirea unora și plecarea altora, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și îndârjirea de a lupta cu viața am defrișat și desțelenit haturile și poienile din via noastră, atunci când am văzut că drumul spre carte îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și îndârjirea de a lupta cu viața am defrișat și desțelenit haturile și poienile din via noastră, atunci când am văzut că drumul spre carte îmi putea fi interzis. Noroc de regretatul meu profesor și director Paul Constantinescu, acel care se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
literaturii, pentru că a dat un nou sens vieții. Dintr-o colecție de senzații haotice, dintr-o antologie de țipete de durere, literatura a redevenit una din căile înțelegerii, o știință a sentimentelor, o artă a mutației durerii în bucurie, a desperării în speranță. Literatura noastră conține valorile umanismului socialist în care ființa umană înflorește polivalent la lumina rațiunii. Iar rațiunea epocii noastre se numește socialism. Vechile valori umaniste au primit o energie nouă, plinul lor sens, ceea ce era dorință devine realitate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi sare a treia, a patra, a cincea, îmi sar peste douăzeci în condițiuni minunate, și pe toate le greșesc. Eram să turb de desperare; era să-mi arunc pușca jos și să o fac țănduri 44 sub picioare. Nu înțelegeam ce să fie, căci doar nu eram așa de stângaci, încât din atâtea focuri să nu meargă măcar unul în plin. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de nenorociți, așa de grozav, încât astăzi, când mi-aduc aminte, îmi vine să surâd și să zic: dă-mi, Doamne, încă o dată acele nenorociri pe cap! Într-o zi de primăvară, un bun și iubit amic al meu, în desperarea dragostei sale, mă îndemnă să merg cu el la preumblare. Vreu să mă mai răsuflu la aer, îmi zise el; simt că mă înăduș. Ne-am suit într-o trăsură și am mers la Copou. Acolo, priveliștea frumoasă, verdeața care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noastre de atunci, lacrimile ce vărsam unul în sânul altuia, n-au rămas neroditoare. Atunci a luat naștere un șir lung de poezii izvorâte din pana lui Iacob Negruzzi. Atunci a luat naștere Durerea lui Leon Negruzzi, Dorul lui Șerbănescu, Desperarea lui Cornea, Fluierul lui Ștefan, o novelă a mea, și câte și mai câte altele care figurează în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doamne, ca să spun birjarului, care nu era, să tragă la scară. Toate aceste mișcări le-am făcut așa în mod inconscient, automatic, fără nici o țintă, fără nici o speranță de a ieși din încurcătură. Ce mă fac eu? îmi ziceam în desperare. Să fug din casa asta, să nu mă mai vadă nimene cât voi trăi?... Dar ce va zice lumea în urma mea?... Ș-apoi nici era așa ușor de executat acest ciudat mijloc de scapare, de vreme ce eram în toiul iernei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere chiar. Așa-i când te iè gura pe dinainte și te gurguți 173 mai sus decât te rădică călcăile. Atunci am văzut eu că e mai bine să fii sărac și curat decât să te mândrești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unica sanctitate ce știe că poezia/ este zona de tropice a acestor suflete care/ rând pe rând nu cred să învețe a muri vreodată/ zona abundențelor de tot felul cu/ jungle de semnificații cu/ îndoieli luxuriante/ uneori dadaiste și/ lianele desperărilor din care maimuțe clinice/ covrigesc ștreanguri/ arătându-ni-le cu subînțelesuri. Dar/ poeții rezistă tentațiilor macabre/ unii dintre ei o știi prea bine/ Bunule Sfinte Terapont chiar/ din unealta supliciului bahic și-au făcut/ pahar pentru candelă/ reîntorcându-se la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
regimentul desființat și el trimis la aviație, primele zboruri, entuziasmul cu care luptau și cum a fost rănit pe când fotografia. Pilotul Mincu l-a crezut mort, el însă a băut o sticlă de rom ca să nu leșine, sosirea la barăci, desperarea ordonanței care l-a îngrijit ca o mamă. Avea „La Croix de guerre“ de la francezi. Era ca un copil, plin de viață, cu simțiminte bune, gentil și cu farmecul familiei sale. În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. O nimicește! închipuește-ți că dintr-un om cu simțire, dintr-o ființă aievea n-ar rămâne nimic decât o lungă, întrupată desperare. Tu nu cunoști asemenea oameni. Ei nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. Ei sunt jos. Când o inimă pierdută-n mizerie, în apăsare, în neputință de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsesc marginile în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le ave, când o asemenea inimă și-ar ridica aspirațiunile până la tine, și le-ar ridica fără voință, luptând spre a le năduși, neputând să le reziste, ce-ar simți un asemenea om? Întristare? Asta nu-i {EminescuOpVII 109} întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu. În fiecare fibră ruptă este - o nemărginire de dureri, și nu deodată, fibră cu fibră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemenea inimă și-ar ridica aspirațiunile până la tine, și le-ar ridica fără voință, luptând spre a le năduși, neputând să le reziste, ce-ar simți un asemenea om? Întristare? Asta nu-i {EminescuOpVII 109} întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu. În fiecare fibră ruptă este - o nemărginire de dureri, și nu deodată, fibră cu fibră se rupe inima mea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]