143 matches
-
pentru că Vodă Cantemir sporise birurile! Un om care renunță la domnie pentru a scăpa țara de o dare, un altul care-și dă capul călăului pentru onoarea de a fi protestat contra unui spor de bir! Și nu era un desperat ce n-avea ce pierde Miron Costin, căci avea o sută de moșii bine numărate pe fața pământului Moldovei. Astăzi... astăzi e cu totul altceva. Astăzi nu mai e cum era în zilele mocanilor celor greoi și cinstiți, pe care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a aduce măguliri deșarte direcțiunii. ... Dar să lăsăm acestea și să notăm impresiile ce ne-au lăsat artiștii din piesa Ruinele moștenirei. Admir temperamentul cel foarte liniștit al d-șoarei Pătrașcu, care o ferește de emoțiuni chiar în locurile cele mai desperate. Ea vorbește în mod egal, oricare ar fi înțelesul vorbelor și situațiunea momentului. Pe urmă are o manieră uniformă de a gesticula cu mâna în orice împrejurare. Anume, ține mâna apropiată de piept, o depărtează și iar o apropie, repetând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neschimbare a trăsăturelor feței, dovedește că nu este pătrunsă de ceea ce zice că simte. Scena între dânsa și George d'Esteve nu este nici înțeleasă, nici esprimată din partea d-lor. Replicele iuți, înflăcărate, vorbele înecate de emoțiunea sentimentului, mișcările cele desperate, nimic, nimic nu se vedea. Aceste le scriu {EminescuOpX 458} pe când ascult pe Luisa. Tot ce spune ea e fără culoare și el o ascultă cu multă și vizibilă liniște, nu pare deloc emoționat și trimete din când în când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
omită. Astfel vorbește de o convenție româno-rusă, semnată de Kogălniceanu, după încheierea propriu-zisă a ostilităților ( din 1877-1878 n. n.) ce ar fi autorizat trecerea, vreme de doi ani, a trupelor rusești prin Romnia spre Balcani. În același timp însă ignoră apărarea desperată făcută de I. C. Brătianu și M. Kogălniceanu în fața areopagului european la Berlin în iunie 1878, a Basarabiei, apărare însoțită de o impresionantă documentație...". Asta nu înseamnă că memoriile omului politic și ale diplomatului atât de prezent în evenimentele veacului său
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
o culcară acolo; [î ]i lăsară sânge, o spălară și făcură tot ce se obicinuiește în asemenea cazuri și aceste mijloace avură efectul lor ordinar. Ea trăia încă, inima-i bătea, dar nici un semn de mișcare. Favoritul, văzând această stare desperată, înștiință pe comitele Stoltykow și Besborodko și pe alții. Fiecare în parte se grăbi a trimite un cuirier la Gatschina, unde se afla marele duce Paul. Cu toate acestea familia imperială și restul palatului nu cunoștea starea împărătesei. Însă, aceia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de speranță că poate se înșală. Dar când un soldat căută prin buzunarele mortului găsi o carte de vizită pe care era scris numele lămurit. Am văzut pe profesorul Ludwig cum conducea prin acest locaș al morței pe un om desperat, cu fiică-sa de mână. Tatăl nu recunoscu pe soția sa, dar fiica cunoscu pe buna sa mamă și după fața cea desfigurată. Ea plângea; era o fericire pentru dânsa că mai avea lacrămi. Numărul morților tot creștea; când părăsii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și distinge pe oameni între ei, a câștigat o mobilitate singulară, trecând fără, curmare din mână în mână, transformând condiția indivizilor, ridicând sau înjosind familiile, nu există mai nimenea care să nu fie obligat de a-și da o silință desperată și continuă pentru a-l păstra sau a-l câștiga. Dorința de-a se îmbogăți cu orice preț, gustul afacerilor, iubirea câștigului, căutarea bunului trai și a plăcerilor materiale sânt acolo pasiunile cele comune. Aceste pasiuni se răspândesc în toate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
spectacolul hidos al mecanismului prefectorial, pus în mișcare cu toată furia, pentru ca, prin liste falsificate, prin puneri în funcțiuni, prin promisii și intimidări să se scoată din urne Fundeștii și Costineștii respectivi. Nicicând siluirile conștiinței alegătorilor nu vor fi mai desperate decât acum, căci de la o vreme încoace prea și-au arătat arama adevărații patrioți. De atunci veniră răscumpărarea de drum de fier, lefuri create pentru deosebiții Stătești, Bilcești și Costinești, ba însuși bătrânul maistru, din meșter subțire al sfănțuirii pieții
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
septembrie 1880] ["AM TREBUI SĂ COMPUNEM... Am trebui să compunem un anume dicționar de grațioasele epitete ce se dădeau Domnului, Adunărilor și miniștrilor prin gazetele roșii în timpul guvernului Catargiu, și o anume antologie - floarea cuvintelor, zice biserica - de toate tiradele desperate a la Nichipercea câte se adresau conservatorilor pentru liniștitele și regulatele relații internaționale pe cari le întrețineau cu Austro-Ungaria. "Corpul sângerând al României aruncat la picioarele contelui Andrassy" era fraza stereotipă pentru a însemna tractatul de comerț; Vodă era "un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
străină, toată Albania de nord fu cuprinsă de-o intensivă pornire războinică. Suleiman Pașa, care comanda pe atunci la Scutari, crezu c-a sosit timpul pentru a năvăli cu o armată tare și bine organizată în Muntenegru. După o apărare desperată a muntenegrenilor, toată țara lor, afară de ținutul Calunsca, căzu pe mâna osmanilor și în Țetinie Soleiman Pașa îi judecă cu asprime pe rebeli. Însă generalul turc viu puse mare preț pe victoria lui. El se mulțumi cu jurământul de supunere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sosite de la Niș, asupra punctului Crevet, astfel încît turcii erau în număr cu mult mai mare și succesul trebuia să fie al lor. În 12/24 soarta poziției Dgiunis, cea mai tare pe linia Dgiunis-Deligrad, era hotărâtă. Cernaief făcu încercări desperate spre a o scăpa, dar i-a fost în zădar; Hafiz Pașa a luat-o cu asalt. După 6 zile de lupte sângeroase, cari au costat viața câtorva mii de sârbi, în cari unele batalioane au mers în foc cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care Ține mult grațioasa Popeasca, la care Țiu foarte mult eu, la care... ”. Mai energică și cu experiență, madam Caliopi Georgescu scurtează seria intervențiilor și merge spre ultimele verigi ale lanțului slăbiciunilor: personajul narator e un bun prieten al mamei desperate, dar e și amic al profesorului de Morală. Profesorul a neglijat un aspect esențial al problemei: Ovidiu Georgescu e de «familie bună» (ca și profesorul, de altfel) și are tocmai la Morală nota 3: „... Închipuiește-Ți, să-i dea nota 3
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
moarte prin foame”). Cu procedee tehnice analoage celor din Erlkönig, balada lui Goethe, se construiește un scenariu de coșmar. Imaginea structurantă e un „tren de fantome” care, ieșit din noaptea grozavă a timpurilor, străbate lumea înfiorând-o cu „dangătul” roților, „desperat, dureros, de prohod [...]: Hungertod”. Dar multe versuri antologate în 1966, ca și altele din volumele ce urmează la intervale scurte, marchează efortul poetului de a-și adapta stilul la noile realități. Ț. dedică circumstanțial, fără exigențe estetice, stihuri tinerilor patriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
așa-i dormi, București, 1859, reed. parțial în TTR, 1966, 1; Degerații de la Bobotează sau Sfâșierea plăpomii, București, 1861; Nu e pentru cine se gătește, ci pentru cine se nimerește, București, 1866; Martirii Candiei, București, 1867; Cântecul deputaților și al desperatului, București, 1871. Repere bibliografice: Massoff, Teatr. rom., I, 295, passim, II, 44, passim; Călinescu, Studii, 49-50, 55-64; Ist. teatr. Rom., II, passim; Dicț. lit. 1900, 168-169; Mihai Apostol, Iorgu Caragiale, pref. Augustin Z. N. Pop, București, 1986; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
demon e o artă de a "surprinde" nu atât trupul, cât cifrul caracterului feminin: Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată, Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping Mă atrag când stau ca gheața cu privirea desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating." (Locul aripelor) Nu există vedere fără gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
zenitale. La un moment puse mâna pe un șurub fix, despre care credea că e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză un foarte cult și distins profesor, Antonin Roques, căruia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ochii, pe sub toate tufișurile cete așezate jos, pe iarbă, fie pe haine ori fuste așternute. Și veselia era pretutindeni. Unii de-abia începeau, alții erau în toi, alții chiar făcuți. Câte unul sau doi lăutari scârțâiau și oftau în ahturi desperate cântecele populare ale epocii. Apoi danțuri; femei aprinse de băutură și cu poalele suflecate se prindeau în hore ori în brâuri. Și tot astfel până ce începea să se însereze. addenda 399 3. Circul Kremsler a ars la începutul lunii ianuarie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a dat cu ochii de tatăl său, Ana s-a oprit încremenită de privirea lui rece, stăruitoare și sălbatecă ce i străbătea în inimă ca un pumnal. Groaza i se trezi în suflet atât de sfâșietoare că începu să țipe desperată, cu un glas foarte subțire: -Nu mă omorî, tătucă, nu mă omorî, nu mă omorî!”. Tăcerea și privirea împietrită a tatălui sunt mai dureroase decât cea mai violentă bătaie pentru Ana, tensiunea crescând până la paroxism ”așteptând la fiece mișcare s-
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
se precipită odată cu spectacolul primelor flăcări. Frecvența verbelor la timpul prezent sau imperfect indică acțiunea în plină desfășurare. Substantivele determinate sunt și ele purtătoarele unui imens sens dinamic: „mulțimea frământată”, „izbucnirea de furie”, „clipire ca un trăsnet”, „furtună năprasnică”, „strigăte desperate”, „urlete pe toate glasurile”, „înjurăturile îmbălate”, „vuiet prelung”. Eludarea predicatului dă comunicării un ritm rapid: „Ce, boierule, vrei să ne omori?”. Termenii figurați, proveniți din limbajul unei arte nonverbale cum este muzica, îndeplinesc un dublu rol: cel de a defini
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
o campanie de toamnă f.f. serioasă. Și dacă se apucă să mă numere printre bobocii ei, o să aibă mult de furcă cu mine, pe chestii de vocabular și alte năravuri. Pe peronul gării după plecarea trenului am întâlnit o Gaby desperată. Toate eforturile pentru a o consola au fost zadarnice, și pentru o dată am fost pe stradă cu o femee care plângea, dar nu din cauza mea. Am fost dezamăgit de ineficiența argumentelor mele. Dar și când plânge e nostimă. Mama a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tale care trăește încordat și de multe ori nenorocit. 31 octombrie [1947], vineri seara Azi o zi extrem de grea; dimineața de la 8½ la 1½ clase; zbateri cu jurnalul de perete, cu programul lucrărilor ciclului democrat, la 1½ d-na Georgescu desperată; cu ea iar la minister fără succes, cu ea îndărăt acasă, plângând din 5 în 5 minute pe drum. Apoi la 2½ acasă; masă frugală în pripă (Curti adev[ăratul] a sistat trimeterea rațională a alimentelor), la 3 fără ¼ - 5¼
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
certat tot timpul spunându mi că nu ne merităm norocul, că tu ești acolo pentru a-ți desăvârși cariera, că ai plecat pentru doi ani și n’a fost deloc vorba să vin să te văd între timp, că întreținem desperat o atmosferă supraîncălzită de efuzii sentimentale, în loc să luăm viața pieptiș și bărbătește, ne bocim pentru o situație pe care am vrut-o arzător amândouă și care e cea mai bună pentru tine, că bunul Dumnezeu te-a comblat cu frumusețe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dâmbovița. În cei trei ani petrecuți în Pădurea Neagră Miofița preia natura originară a lumii: „ea să alimenta în loc dă mâncare cu rădăcinili lemnelor dă prin pădure, cu frunze, cu muguri, în special iarna, și să sălbăticise cu totul. Rămăsese desperată (sic!), să rupsese haineli alea care le avea pă ea”. Tocmai acest abandon al lumii profane figurat de distrugerea hainelor de acasă permite etapa următoare inițiatică, când, adusă de feciorul de împărat la palat, „a născut Miofița un băiat cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
umplu cu un proces-verbal scris nemțește, pe care mi-l dădu să-l citesc și să-l subscriu, ceea ce am și făcut, apoi îmi zise: "Domnule, ești condemnat să plătești ștraf 97 doi fiorini, domnului harabagiu". Doi fiorini! strigă jidanul desperat. Cum numai doi fiorini face cinstea mea? Asta-i judecată, mă rog? Ah! acum te obrăznicești cu mine, observă neamțul. Acum înțeleg eu ce-a trebuit să fie cu d-lor. Ia umflați-l, mă rog, și duceți-l la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă care trecea pe dinaintea cerdacului, legănându-se din șele ca o preuteasă. ...Trosc!... Asta s-o faci cu curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147... Ce, ați venit să-mi pustiiți ograda? strigă Manolucă desperat. Dacă nu ni se dă de bună voie, noi rechiziționăm ca la război. Auzi, mă rog, re-chi-zi-ți-o-nați!... Mi-ați ucis tocmai rața cea leșească și găinele cele bătrâne, care se ouau în toate zilele. Apoi găina bătrână face zama bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]