151 matches
-
Da, cu țâmburușul său țanțoș din vârf (de fapt, un pâlc de arbuști crescut acolo nu se știe cum) și fiind ușor lăsată Într-o parte din cauza vânturilor și a ploilor, pare chiar un sân uriaș și translucid care stă, desperecheat și un pic bleg, la plajă. Ca urmare, insula plutitoare e botezată cu numele deloc ceremonios de The Tit (Țâța). Pe continent, asociațiile feministe se alătură cererii multiculturalilor de-a recunoaște noua insulă drept cel de-al 51-lea stat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului pe care erau răspândite trupele. — Vera, spune-mi, te rog, ceva! — ...pantofii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
naval. La șantierul Swan Hunter, de pe Wearside. Și nici că-și dorea altceva decât să-i calc pe urme. Spunând acestea, Ramona se lăsase pe vine în colțul garsonierei cu aer stătut, turnând apă din cana electrică în niște cești desperecheate. Bull nu putuse să nu observe musculatura colțuroasă a gambelor și coapselor Ramonei. Trebuia să recunoască, transsexualul ar fi fost ideal pentru o echipă de rugby. Ramona îi dăduse lui Bull cana de ceai și se așezase lângă el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
von Furstenberg, strânsă la cingătoare cu un vechi prelungitor, o pată de portocaliu strălucitor ca al echipamentelor de protecție, cu firele scoase și ștecherul atârnând într-o parte. În sezonul ăsta, spune Inky, toată lumea poartă perucile de-a-ndoaselea. Se poartă pantofii desperecheați. Se decupează o gaură în mijlocul unei pături soioase, spune ea, se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră la Sheraton, Evelyn aduce trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din neamul tău blestemat, devenit dintr-o dată și al meu, am tăcut spre mirarea ta și a tatei care-mi lega buricul, ceasul a amuțit cu limbile împietrite nu știu de ce la ora bombei de la Hiroshima, 815. Ascultau povestea rufelor desperecheate și murdare odată cu mine, un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă, cearșafuri de dragoste, de somn de frumusețe, de vise cronice, de boală, de virușii din protipendada virușilor, de microbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ieșit la un număr mai mare decât paharele smulse de soția sa de la gură. Sau decât sticlele răsturnate de copii în chiuvetă. S-au mai adăugat și cele împărțite frățește cu oamenii străzii, care aveau o bogată colecție de pantofi desperecheați, dislocați în clipa fericirii supreme când îl apucau în timpul gâlgâielilor, pe Dumnezeu de un picior. Dezbaterile divine au dus în cele din urmă la achitarea Fotografului și bețivii din Brăila, fiind majoritatea duși la dezalcoolizare cu forța, s-au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A fost bucuros să ne vândă câteva mărfuri de primă necesitate : chibrituri, sare, un litru de petrol, o lampă, săpun, un săculeț cu făină neagră, trei castroane din tablă, câteva linguri desperecheate... A adăugat, de la el, două plăci, nu mai mari ca o carte fiecare, de sticlă pentru geamuri. Știa omul de ce aveam nevoie chiar mai bine ca noi. După ce i-am spus că avem și doi copii de vârsta școlii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al înfrângerilor mele, deschide-ți sufletul și povestește, fiică prizonieră a memoriei mele, bătrână infirmă, gândaci de arhivă, uși scârțâitoare, singurătate și greață, persoane și lucruri enigmatice, povestiți ; strat de praf așternut pe piane dezmembrate, povestește; vechi sigiliu de împărat, desperecheate servicii de porțelan, povestiți ; oase risipite pe stradă, fragmente de jurnal, ace de gămălie căzute pe parchetul croitoresei, brasardă de doliu, porumbei, câini vagabonzi, animale alungate, povestiți. Totul e atât de dificil de când voi ați amuțit... Și mulți dintre voi
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
de mănăstire, și care era însăși imaginea micii prosperități cinstite, obținute cu trudă zilnică, grădina aceea care era însăși imaginea cosmosului, a devenit, sub domnia lui Tinu și-a lui Mica, un depozit de fiare vechi, sticle, sîrme, lemne, roți desperecheate, var, gudron, pietriș, pari putrezi, gunoaie. Nu există niciun metru pătrat de iarbă pe care să te poți așeza fără riscul să te rănești într-o tablă ruginită sau să te contaminezi de cine știe ce substanță chimică. Toată grădina arată ca
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
momentul de apoteoză: „Măruntul scrib Pantones, după ce/ A fost îndepărtat de la înregistrarea/ Hotărârilor Adunării, că prea tare-i tremura mâna/ Și strica ceara, ba chiar înțelegerea între cetățeni,/ S-a apucat să scrie cu cretă pe zidurile/ Propriei case cuvinte desperecheate, spunând/ Că sunt mesaje de dincolo, aduse de Hypnos,/ Neprețuite mesaje pentru Cetate”. Sunt, desigur, și epigrame mai puțin amabile, în aceeași tradiție incoruptibilă. Caz tipic: Stephanides. Adică: „Mare și gras, vesel și obraznic, parazitul/ Stephanides a schimbat zece stăpâni
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
noi pentru că arta ne aduce împreună, fără bariere, granițe și limite. Arta iese din oameni și din umanitate. Ca și iluzia teatrului care nu are nevoie de mari trucuri ca să se nască și să ne poarte pe aripile ei. Scaune desperecheate, frumoase încă, elegante, măsuțe vechi și delicate pe care se odihnește cîte o veioză blîndă. Un pian delabrat. Ca și viața personajelor din fața noastră care se întrupează din rochii purtate luate de pe umerașe, din dantele ostenite care mai vor să
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
cuvânt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropiete cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău”. Una dintre figurile privilegiate ale poeziei lui Varujan Vosganian este oglinda, spațiu de complementaritate și comuniune a văzutului și nevăzutului, a cunoscutului și necunoscutului
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
coborând aici, Petru parcurge strada Mătăsari până în capătul acesteia, unde se află casa închiriată de el și doamna Anicet, clădită pe ruinele unui vechi han. Aici îl așteaptă Alexandru Pleșa, oripilat de interiorul casei Aniceților, unde piesele de mobilă veche, desperecheată, pe care „umezeala, sărăcia le măcinau mai repede decât și-ar fi închipuit”, amintesc de luxul în care aceștia au trăit cândva: „Se înserase, și Alexandru își amintea atâtea din convorbirile sale cu Petru încât se hotărî deodată să-l
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
Elena Ștefoi Câmp și cărare Cunosc pe de rost câmpul și mă rătăcesc pe cărare un pantof desperecheat alunecând fără martori dintr-o ladă cu vechituri doldora de miresme străine totuși goală de înțeles a fost cândva dimineață și-a nins peste ea în urma de unică talpă a unui animal preistoric își face culcuș partea cea bună ce
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a trece alte cămile slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele Apoi... bem delevarul că pe o otravă rară. E promoroaca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
s-ar chema U la la la (bis). Vă rog să nu uitați niciodată că este vorba și despre un bis aici. Și candelabrele trăznite ale lui Vittorio Holtier, adunate parcă din cea mai pură întîmplare deasupra unor mese la fel de desperecheate, înșirate pentru a fi așternute pe ele vise, nostalgii, piftii, farfurii, supe, lumini și umbre, cai verzi pe pereți. Aceleași povești, gesturi, ritualuri, jocuri copilărești. Aceleași haine bune, demodate. Pare că nimeni nu mai are pe nimeni. Decît acest spațiu
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
autentică. O lume care se animă la rendevous-ul de joi. Enjoy! Și numai pentru atmosferă, pentru mister și nostalgie, chipurile se ascund după măștile frumoase și triste făcute de Ilona Varga-Jaro. Și umblă de colo, colo. Printre obiectele, și ele desperecheate, aduse pe scenă de Holtier. Măștile mă privesc. Și le privesc. Și rîd, și plîng pentru că viața este, la urma urmelor, un dar. Depinde cum știi să-l primești. Sîntem cu toții pe scenă. În bucătăria-sufragerie a lui Zsuzsa, gazda gospodină
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău" (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă). Metafora obsedantă a cărții este, de această dată, oglinda care nu se închipuie
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
atunci nu făceau primă, cu toată valoarea lor. Al doilea frate Pach, Hermann, avea prăvălia în pasajul Vilacros. Acolo îl vedeam adesea pe poetul de limbă franceză și diplomatul în retragere Charles Adolphe Cantacuzčne, care cumpăra cărți vechi, ba chiar desperecheate, dacă găsea cîte ceva interesant în ele. Mezinul, Mișu, cu magazinul de lîngă atelierul fotografic Julietta, pe Calea Victoriei, făcea deverul cel mai bun, deși ceilalți anticari, mai puțin norocoși sau întreprinzători, pretindeau că el n-avea habar de conținutul cărților
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din cărți. Versuri neterminate. Toate caietele păreau la fel. Unele desene se repetau pagină după pagină, cu diferite nuanțe. Mi-a atras atenția figura unui bărbat care părea făcut din flăcări. O alta descria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
contribuția pentru alimentația publică, dacă e cu putință. Dante se uită În jur. Camera secretarului era mobilată foarte simplu, cu câteva mobile recuperate cine știe de unde. Biroul său părea și el un pupitru de biserică adaptat, iar cele două scaune desperecheate nu erau mai bune. Și totuși, sub aparențele modeste, În acele Încăperi se ascundea un soi de minuțioasă conștiință colectivă a orașului. - Messer Duccio, ce știi de un anume litteratus, Arrigo da Jesi, care de ceva vreme locuiește la Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al unui motan bătrân, se legase. Vechile stampe de pe pereți, cu scene englezești de vânătoare, Îi aparțineau lui Tom, ca și marea tapițerie primită cadou, un fel de relicvă a zilelor decadente de la colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]