637 matches
-
sînt atît de rari încît/ între ei încap nașteri și morți" (Poem refuzat). La rîndul său, clipa, detaliu al timpului, se vădește capabilă a se amplifica într-un fel catastrofic: Dar acest fel de a umple paginile cu nimic/ acest despotism al clipei răstoarnă/ toate plăsmuirile" (ibidem). Consecința e de-o importanță deosebită în configurarea viziunii. Dacă la o primă privire, cultura lucrurilor modeste, a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
se va regăsi evacuată cu totul în afara ideilor de civilizație, cultură sau democrație europeană. Prin violentă ideologizare și teroare stalinistă, totalitarismul declanșa un atac devastator asupra întregii societăți și - cu precădere - asupra tuturor formelor de manifestare ale spiritualității românești. Aberantul despotism bolșevic punea în acțiune un complex de monstruoase tehnologii de mutilare și distrugere sistematică a mentalului, o industrie de falsificare a conștiințelor, de deturnare a realității, un teribil appareil sanglant de la destruction. Cu evidentă premeditare se miza pe definitiva amuțire
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
taberei protestante, care a învins-o pe cea catolică. 8 Frederic al II-lea "cel Mare", rege al Prusiei (1740-1786). Monarh absolut "luminat", reprezentant, alături de împărăteasa Maria Tereza a Austriei și de fiul ei, Iosif al II-lea, al curentului "Despotismului luminat", din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Pe plan extern și-a consolidat țara, în urma alianței cu Anglia, și a victoriilor obținute împotriva Franței și Austriei in "Războiul de 7 ani" (1756-1763). Model de duritate, intransigență și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
65 Honoré-Gabriel Riquetti, conte de Mirabeau (1749-1791). Scriitor, jurnalist, francmason, diplomat, revoluționar și om politic. A avut o viață extraordinar de tumultuoasă și de aventuroasă, fiind închis, ani întregi, în donjonul de la Vincennes (1777-1780). Dintre scrierile sale, menționăm: Eseu asupra despotismului, Scrisori originale scrise în donjonul de la Vincennes, Perdeaua ridicată sau educația Laurei. 66 Ludovic al XVIII-lea de Bourbon, fratele al fostului rege, ghilotinat, Ludovic al XVI-lea, primul rege al "Restaurației", a domnit în Franța în anii 1814, apoi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Angrenarea intelectualilor de partea d-lui Băsescu, privită de unii analiști din presă ca o adevărată "trădare", a fost însă motivată. Grupul de intelectuali reprezentativi a sesizat că plasarea discuției pe tema configurării instituționale a raporturilor de putere în stat ("despotism" prezidențial sau "democratism" parlamentar) este o abatere de la esența problemei. Dl. Băsescu, președintele României, a inițiat "bătălia" cu un scop precis: demolarea "sistemului ticăloșit" care a pervertit societatea, blocându-i alinierea rapidă la standardele UE. România a fost admisă la
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
poziții și ipostaze, și îmi spuneam că dacă cei ce-l Ťprindť în obiectiv ar scoate de pe el vestonul și pantalonii, marțialul personaj ar rămîne numai în chiloți și maiou. La fel ca un ocnaș. Paradoxală și precară suveranitate a Despotismului!". Să adăugăm că însăși cultivarea jurnalului în discuție, în anii de "dictatură proletcultistă" ca și în cei ai "falselor adieri de libertate", nu e umai "singurul mijloc de a rezista, intelectualicește, lipsei de libertate, imposturilor și abuzurilor din acele vremuri
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
Chevrier, Littérature nčgre (1984), în care stabilește tipologiile principale: romanul contestării, un rechizitoriu al lumii coloniale; romanul istoric, readucând în actualitate valorile trecutului precolonial; romanul formării, al destinului tinerilor din perioada contemporană; romanul dezamăgirii, al decepției provocate de corupția și despotismul regimurilor post-coloniale. Romanul negro-african, concluzionează Constantin Carbarău, "l-a scos pe locuitorul continentului din ipostaza de obiect exotic, de individ fără biografie, fără personalitate, cum îl tratau stăpânii colonialiști și cum îl înfățișa literatura colonială, prezentându-l ca om, cu
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
cele din urmă, puterea supremă. Pe planul relațiilor dintre popoare, Kant prefera starea de război, față de contopirea și cotropirea statelor de către și printr-o putere supraordonată, Înțeleasă ca monarhie universală, În care legile și-ar pierde orice tărie, iar un despotism fără suflet ar degenera, până la urmă, Într-o anarhie! Or, dimpotrivă, dezvoltarea culturii și necontenita apropiere dintre oameni vor duce la un mai mare acord Între principii, ceea ce va conduce către consimțirea la o pace realizată, nu prin slăbirea forțelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
masele au fost folosite sub diverse standarde ideologice pentru a înlătura clasele privilegiate ale momentului; totuși rezultatul a fost doar înlocuirea lor cu noi stăpâni care au devenit instantaneu noii opresori ai societății, nu mai puțin eficienți decât predecesorii lor. Despotismul noii clase din Rusia nu a constituit o excepție, ci o ilustrare a acestei legi universale». Într-un regim totalitar, etica responsabilității este abolită și înlocuită: „Convertit în religie de stat, marxism-leninismul a devenit limba dominației absolute. Marxiștii critici au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
supuse și resemnate să joace un rol care nu-l depășea cu mult pe acela al unor servitoare aparținînd unor stăpîni adeseori tiranici, mitocani, bețivi și brutali. Mama ei, o andaluză inteligentă și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
princiar care conduc la succes, fără să omită opusul. Nici amoral nu e întotdeauna autorul vizionar, de vreme ce în paginile cărții recomandă să se pună frînă actelor de cruzime, corupției și abuzului de putere, mai ales după ce poziția e cîștigată, iar despotismul apare atunci ca aberant și primejdios pentru el însuși. Uneori e ironic și vorbește oblic, folosește abilități stilistice de o eleganță rară, dar nu lipsite de transparență în spunerea adevărului. Presupunînd că ar exista astăzi, undeva, un alt Machiavelli care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru a-i conduce. Justiția (s-ar spune) face principalul obiect al unui Suveran; el guvernează deci binele oamenilor, pe care trebuie să-l pună mai presus de orice alt interes. Ce devine atunci ideea de interes, mărire, ambiție și despotism? Se întîmplă că Suveranul, departe de a fi stăpînul absolut al oamenilor care se află sub conducerea lui, nu este în fapt decît primul slujitor al lor. Deoarece mi-am propus să resping aceste principii pernicioase pe rînd, îmi rezerv
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît la modul de constituire a guvernărilor; el pare a crede că puterea imperiilor otoman și persan nu se baza decît pe sclavia generală a acestor națiuni și pe ridicarea unui singur om, care era conducătorul. Ideea este că un despotism absolut, cu puternice rădăcini, este mijlocul cel mai sigur pe care-l poate avea un principe pentru a domni fără tulburări și pentru a rezista viguros dușmanilor. În timpul lui Machiavelli, nobilii erau încă socotiți în Franța niște mici suverani, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu mai este decît o fantomă, căreia i se întîmplă uneori să-și închipuie că este un Corp, însă care ajunge de obicei să fie făcută să regrete această greșeală. Aceeași politică a miniștrilor, care a dus la instaurarea unui despotism absolut, în Franța, le-a oferit și mijloacele pentru a face mai puțin periculoase ușurătatea și inconsecvența oamenilor: o mulțime de ocupații frivole, bagatelele și plăcerea i-au cuprins într-atît pe francezi, încît aceiași oameni care-l combătuseră atîta timp
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de stăpîn. Știm state din Europa care au scuturat jugul tiranilor pentru a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere cum erau, să se fi supus unei sclavii voluntare. Mai multe republici au recăzut, ulterior, sub despotism; s-ar părea chiar că e o nenorocire inevitabilă, care le pîndește pe toate. Căci cum ar putea rezista pentru totdeauna o republică tuturor cauzelor care minează libertatea? Cum ar putea ea stăvili mereu ambiția celor mari, pe care-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el este tulburat de teama de pedeapsă care-l pîndește, iar regii sînt susținuți prin măreția imperiului și prin autoritatea legilor". Mi se pare că autorul politician nu vorbește cu bunăvoință despre legi, el care nu insinuează decît interesul, cruzimea, despotismul și uzurparea. Machiavelli procedează precum protestanții, care se servesc de argumentele necredincioșilor pentru a-i combate pe catolici în problema euharistiei și de aceleași argumente cu care catolicii susțin euharistia, pentru a-i combate pe necredincioși. Machiavelli îi sfătuiește, așadar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sfătuiește să-i însărcineze pe alții cu lucrurile care le-ar putea atrage ura vreuneia din aceste categorii și să pună, în acest scop, magistrați judecători între popor și cei mari. Ca model, invocă guvernul Franței. Acest exagerat admirator al despotismului și al uzurpării de autoritate aprobă puterea pe care o aveau altădată parlamentele Franței. Mie mi se pare că, dacă există azi un guvern care ar putea servi drept model pentru înțelepciune, acesta este al Angliei. Acolo, Parlamentul este un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
i pot suporta pe oamenii cinstiți, de care ți‑e frică să te apropii. Fiecare Vater are familia lui, iar seara citesc toți, cu voce tare, cărți moralizatoare.“ La Ruletenburg, naratorul Își regăsește copilăria pe care o urăște tocmai din pricina despotismului patern : „Îmi aduc aminte cum tatăl meu, răposatul, tot sub teii din grădiniță, ne citea seara, mie și mamei, asemenea cărțulii... Asta pot s‑o judec eu Însumi cum se cuvine“. Revolta Împotriva acestei vieți de dragul fabricării unui Rothschild viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
asemenea știm de la cine) aruncându-l după gratii pe profesorul de yoga Gregorian Bivolaru. Aceasta va fi însă (pentru dumneavoastră) o amară victorie și, așa cum veți vedea la scurt timp după aceea, noi cei indignați la culme de toate abuzurile, despotismele și excesul de zel îndopat cu ură de care ați dat de foarte multe ori dovadă vom intra după aceea în acțiune. Știți foarte bine că nu sunteți nici un înger și nici o ușă de biserică, așa că, dat fiind cameleonismul și
Magistrat, amenințat pentru cazul Bivolaru. Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78510_a_79835]
-
grecilor și ale romanilor din Antichitate; pe italieni îi prețuiește pentru iubirea lor de artă, dar îi consideră superficiali și escroci; de ruși îi este milă, deoarece n-a văzut niciodată un popor mai bun și mai blînd supus unui despotism mai nemilos. Cea mai înaltă cotă de europeanism o atinge Codru Drăgușanu cînd vorbește chiar despre români: scrisorile XI-XIII din Peregrin... cuprind o surprinzător de exactă radiografie a Valahiei de la 1840, a trăsăturilor proprii societății românești din toate timpurile. Vorbind
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
să facă față astăzi; și, de exemplu, va trebui să fie în continuare în ceea ce privește străinii într-o atitudine amenințătoare; căci, spun semnatarii programului, "legați prin această solidaritate sfântă și prin precedentele Franței republicane, purtăm urările noastre dincolo de barierele pe care despotismul le ridică între națiuni: dreptul pe care îl dorim pentru noi, îl dorim pentru toți cei care suportă jugul tiraniilor ; dorim ca armata noastră glorioasă să fie încă, dacă trebuie, armata libertății". Vedeți că mâna blândă a statului care dă
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
ale lui Thomas Hardy. Tradiția căreia nu i se revendică este a lui Henry James. Rezultatul, paradoxal, se dovedește a fi o combinație de stil, teme și idei în care regasești și plăcerea de a problematiza a primului, dar și despotismul naratorial din românele celuilalt. Acestora li se adaugă un romantism acid, împrumutat din versurile lui Swinburne și din plăcerea pamfletara a întregului deceniu galben englezesc. De aici vor derivă și meritele, si slăbiciunile cărții. Acțiunea demarează energic, într-o întrețesere
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
de repercusiuni extinse, implică, angajează mase umane. Pe când frica personală are un caracter prezervativ, cea politică poate avea un caracter înnoitor, devenind, paradoxal, generatoare de vitalitate. Cel puțin așa o consideră experții: "frica lansează o condamnare a terorii incolore, a despotismului sovietic, a genocidului din Balcani sau a terorismului de la 11 septembrie, ei văd în frica de aceste răuri prilejul pentru o reînnoire colectivă". Dacă Platon izgonea frica din republica pe care o concepea, iar Tocqueville vorbea de o frică salutară
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
Și la caru-i de trufie/ Să ne-njuge ea pe noi?” - un fel de nu ne fac ei pe noi al zilelor noastre - din Deșteptarea României, cântarea Revoluției de la 1848, cu versurile mult mai sentențioase ale actualului imn („N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,/ Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;/ Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,/ Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!”) sau cu Anul 1840 al lui Alexandrescu („Ici umbre de
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
și principii transcendente (temeiul divin). Un rebel care crede că individualismul democratic duce la izolarea oamenilor într-un angrenaj social în care nu se regăsesc și în care trăiesc o dramă a lipsei de repere. Un încăpățînat care crede că despotismul cere drept condiție inițială atomizarea indivizilor, adică lipsa lor de solidaritate în fața unor pericole comune. În pledoaria pe care i-o face lui Soljenițîn, Mahoney reușește să-i dea rebelului o aparență mai moderată, dar nu mai puțin virulentă. Ursul
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]