48 matches
-
instabilitate, insecuritate, creșterea sărăciei. Minciuna a ajuns politică de stat, dar primul mincinos din păcate este chiar primul-ministru", a spus Blaga. El a spus că în patru luni România a fost pârjolită de-a dreptul, instituțiile statului au fost răvășite, destabilizate, iar USL a reușit să aducă România în anii '90. Niciodată România nu a fost mai aproape de prăpastie. Era să ne prăbușim. Experimentele USL au adus România aproape de izolare, ne-au rupt de lume. Ponta și Antonescu și-au bătut
Blaga: Minciuna a ajuns politică de stat, dar premierul este primul mincinos () [Corola-journal/Journalistic/42057_a_43382]
-
apologii delirante a lui Corneliu Zelea Codreanu, de un pathos nicicînd egalat. Este, în definitiv, primul „portret interior” cioranian... După cum se poate observa, Ilina Gregori sondează identitatea profundă a lui Cioran plecînd de la texte aparent atipice, unde „filosoful-scriitor” se confruntă, destabilizat, cu o alteritate venită „din altă lume” și care îl modifică, prin exercițiul umilinței spontane în fața a ceea ce-l depășește: „Exercițiile de admirație promit salvarea prin «îngenunchere intelectuală» în fața Celuilalt, dar contactul cu «omul interior» este unul trăit și conținutul
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
Oltenița, Ghinion Iliescu, Zîmbărețul, Zîmbilici, Zîmbilică, Președintele Ales, Cel Ales, Alesul, Alesul Majoritar, Alesul Națiunii, Alesul Zîmbitor, Realesul, Urmașul ciuruitului, Urmașul reales, Locatarul de la Cotroceni, Titanul de la Cotroceni, Farul de la Cotroceni, Unghie-n gît, Ăsta De-Acum, Actualul, Încă președintele, Destabilizatul etc. Ajungem astfel la actualul președinte, pentru care seria denominativă este extrem de redusă. Chiar în presa de scandal care îi e net defavorabilă, de-abia dacă găsim desemnarea prin prenume - "Ce face Emil pentru a nu mai fi persecutat de
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
au fost supuși ,verificării" Ion Frunzetti și Nicolae Argintescu-Amza (Eugen Schileru nu era membru de partid). Nu am asistat la ,verificarea" lui Frunzetti, dar mi s-au relatat unele amănunte ale ședinței respective, ședință din care el, încă de pe atunci destabilizat psihic prin antecedentele trecutului său, nu putea ieși decât și mai deformat sufletește de cum intrase. A fost suspendat, dacă nu chiar exclus din partid, nu știu, n-am avut cum afla, dar, până să se ajungă la o concluzie finală
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
auzul, cu mirosul. Se face cald sau frig, marea ți se vîră în nări și în suflet. Ca și ochii speriați ai Desdemonei. Ca și ochii lui Othello, hăituit de propriile limite, de propria masculinitate. Maurul-lup de mare clătinat și destabilizat de tenebrele geloziei. Statura lui impozantă nu mai privește departe, întinderea mării, ci aproape. Prea aproape. Acolo este deșertăciunea. Pierzania. Derizoriul nimicniciei. Moartea. Personajele se agită de colo dincolo. Ca pe puntea unui vas ancorat într-un port ciudat. Privit
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
spectacol slăbește, teatralizarea adecvată a unui eveniment o reaprinde cu o nesperată forță. Nu joci, dar te afli dintr-o dată prins într-un dispozitiv teatral și iată-te cuprins de acea febră subtilă a statutului de spectator, pentru o clipă destabilizat - la așa ceva ne invitase Odin. "Nu mă prefac că joc dar, pentru că mă văd integrat în acest dispozitiv, joc" și, din clipa aceasta, vrând să merg până la capăt, dansez cu Monique pe nisip, cum mai făcusem acum treizeci de ani
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
înflorire, de hegemonie, de renaștere, dar și perioade de declin în raport cu alte limbi așa-zis majore (latina, italiana, engleza, spaniola). Sunt momente care și-au pus amprenta asupra limbii franceze. Au întărit-o chiar dacă, aparent, în anumite epoci, ea părea destabilizată. Limba franceză, nu e nevoie să o reafirmăm noi, și-a conservat rolul de puternic instrument de comunicare, nu numai în spațiul culturii și al diplomației, ci și în domneniile ultrapragmatice ale politicului, economicului, afacerilor, socialului. Limba franceză, după părerea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
promovat examenul lui Aristotel Mădălina COCEA Deja nu mai este la modă să Întrebi câte carate are. La fel de important este și dacă locuitorii din zona minelor sunt fericiți și trăiesc În armonie cu natura, dacă ecosistemul nu a fost cumva destabilizat, dacă bijuteria de pe deget nu finanțează nici o armată de guerrillă care să recruteze copii de prin Sierra Leone. Bijuteriile sunt cel mai nou produs care a intrat În era „etică“. Cine caută cu atenție, poate găsi azi de cumpărat pixuri care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
în sufletul mamei, totală, parțială sau sub semnul întrebării. mamei îi plăceau eroii care puteau fi considerați de la bun început și fără nicio ezitare drept pozitivi. în fața personajelor contradictorii sau complexe mama avea o ezitare, iar uneori se simțea chiar destabilizată și atunci nu mai primeam din partea ei niciun semnal. nu pot uita cît de contrariată a fost mama cînd am văzut, de exemplu, impreună, filmul Barry Lindon de Kubrik. La început Barry Lindon părea să fie un personaj simpatic, aventurier
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să ai la pedeapsă mare ce nu trebuie acolo să ai, dar se adună, un pic, un pic, și, dacă nu le aranjezi și le lași depășite, e păcat să fie răvășite, mai vin colegi la vizită și vede camera destabilizată, râde de noi. Dacă nu e curat și nu e frumos mi se pare normal să râdă. Frumos pentru noi, aici? Curățenie. Cu mătura, spălăm cu lucruri ce sunt uzate. Avem detergenți, avem săpunuri. Acum hainele le ținem în geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în special prin reprezentanții ei postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decupajul cronologic potrivit căruia secolul al XX-lea începe la 1901, trebuie să admitem că un nou saeculum apare odată cu „fractura” Primului Război Mondial. Intrarea în noul ev industrial e anunțată de acele fine seismografe care sînt întotdeauna artiștii transgresivi: lunga lîncezeală, destabilizată, periodic, de manifestări anarhiste anunțînd mari răsturnări, ia sfîrșit printr-un cataclism care a dus la prăbușirea vechilor regimuri și imperii aristocratice ale Europei. Într-un cunoscut studiu interbelic dedicat „Generației de la 1914“ (v. Histoire de la litterature francaise de 1789
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
individuală, fie la una de grup, s-ar vedea cum toate reperele edificării unei identități numite convențional „clasică”, „tradițională”, „sănătoasă”, „normală” sunt perturbate. Ele intră, cu alte cuvinte, În criză. Dar identitatea modernă nu e de conceput decât În criză, destabilizată, fracturată, incapabilă se creeze un echilibru al contrariilor, solidarizări, răspunderi. O identitate În criză este o identitate al cărei sistem de valori se fragilizează, e alterat, bulversat, răsturnat chiar. Coeziunea și coerența reperelor care Îi dădeau individului sentimentul de unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prevede aplicarea unei alte măsuri care, pe lângă întărirea, în planul psihologic, a acesteia pe care tocmai am luat-o, mă refer, evident, la declararea stării de asediu, ar putea, sunt convins de asta, să reechilibreze numai prin ea însăși acul destabilizat al balanței politice a țării noastre și să termine o dată pentru totdeauna cu coșmarul în care ne aflăm cufundați. Din nou pauză, din nou înmuierea buzelor, din nou trecerea batistei peste gură și continuă, S-ar putea pune întrebarea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
așteaptă să beneficieze de dreptul de a veghea asupra acțiunilor politice: pacea trebuia păstrată cu orice preț, trebuia făcut în așa fel încât ororile din perioada 1914-1918 să nu se mai repete niciodată. Îndoliată, societatea franceză este în egală măsură destabilizată și vlăguită. Războiul, devorator de vieți, însemnase și cheltuieli astronomice. O parte a țării era distrusă de lupte. Trebuia refăcut totul. Din țară care acorda odinioară împrumuturi altora, Franța devenise datornică. Francul slăbește, viața devine din ce în ce mai scumpă. Și asta nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
modernitate se face în colectiv fără ca să fie satisfăcute visele de promovare și aventură individuală. România, sub tirania lui Gheorghiu-Dej și alor săi, se angajează într-o normalitate de tip sovietic, mai ortodoxă și mai autoreprimantă decît ortodoxia stalinistă, extrem de destabilizată încă din 1953 în Uniunea Sovietică. Elitele conducătoare românești își păstrau credința față de angajamentele lor din timpul războiului, dublată de mentalitatea de parveniți privilegiați care se autoproclamă justițiari. Aceste elite se instalează în mentalitatea confortabilă de foști combatanți. La începuturile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
moștenirea Noului Roman antirealist, anistoric, dar și de criza contemporană a Adevărului, de revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza reprezentării se repercutează și În literatură, locul discriminatoriu prin excelență al postmodernismului american și al omologului său european - măcar prin sincronie - bîntuit de grele moșteniri culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
această cale sunt inconsistente și lipsite de urmări importante: afectată nu va fi, întrucâtva, decât relația dintre soți, dar și aici lucrurile se vor aranja până la urmă, printr-un compromis acceptat de ambele părți. Nici unul dintre parteneri nu va ieși destabilizat, culpabilizat, abătut din drumul lui de această supraveghere; dimpotrivă, el (sau ea) va continua să se complacă în promiscuitatea unor raporturi afective tipice familiei burgheze. De situație va profita în întregime spectatorul, singurul care asistă la disputele dintre soți, știind
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
inițială sau finală Evaluare Putem semnala o primă simetrie între Pn1 și Pn5: pe de o parte, "determinarea retrogradă" a povestirii (în sensul lui G. Genette) face trimitere la Pn5 și Pn1 și, de altă parte, Pn1 (adesea un univers destabilizat) este o promisiune de Pn5 (univers restabilit). O a doua simetrie se stabilește între propoziția Complicație (Pn2) care permite să se întrevadă situația inițială și Rezolvarea (Pn4), propoziție inversă, care aduce cu sine situația finală și, deci, sfîrșitul povestirii. Această
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai amintească o dată toate faptele, în detaliu. Intersectînd mărturiile celor doi martori capitali, arhitectul e de părere că metroul face un asemenea zgomot încît vecinul nu putea să audă pe cineva strigînd cu un etaj mai sus. Cîțiva jurați par destabilizați. Unul anunță că-și schim-bă votul în nevinovat. Întrebările și îndoielile se adună. Tensiunea continuă să urce, agresiunile verbale se fac și mai violente. "Omul ăsta e capabil să ne facă să spunem că negrul e alb!", îl ironizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
societate, în ansamblul său, este implozivă. Și ca efect al criticii poststructuraliste, dar și al propriei evoluții teoretice, Baudrillard va descrie și implozia sensului și a referinței, fluxul simulacrelor ajungând să înlocuiască jocul textualității sau al discursurilor într-un univers destabilizat și privat de structuri fixe. Unii critici identifică drept punctul nodal al acceptării postmodernismului și al caracterizării propriilor cercetări în termenii unei analize a fenomenului postmodern articolul "Sur le nihilisme", în timp ce alții văd în L'échange symbolique et la mort
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devine relativ, la fel cum este de relativ și raportat la realitatea virtuală a proiectării sau a comunicării prin imagine a edificiilor contemporane. Cu alte cuvinte, identificăm astăzi multe mize ale 158 arhitecturii În mediile care transcend spațiul edificării sale, destabilizat și acesta de nomadismul noii economii globale. În consens cu istoricul de artă francez Jean Clair, Vittorio Gregotti pe marginea ipotezei că o cultură universală nu Înseamnă o economie globalizată, afirmă ca aceasta din urmă nu trebuie confundată cu internaționalismul
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]