49 matches
-
latente; - poate fi sursă de distracții. Nu este însă recomandabil să fie asimilate conflictele numai aspectelor și conotațiilor lor pozitive, cum nu e bine să fie asimilate nici numai celor negative. Cum însă, de cele mai multe ori, conflictul este un factor destructurant și perturbator al echilibrului colectivului, tehnicile și strategiile de depășire a acestuia pot fi considerate următoarele: - audierea fără aport emoțional - necesitatea obiectivitații față de tot ceea ce se prezintă (nonimplicarea); - audierea conținutului - concentratea pe ceea ce se spune, și nu asupra modului în
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
sensibil edulcorată. Extremele sunt reprezentate de versificația lipsită de virtuți artistice a tinerei Veronica Porumbacu, de grandilocvența vidă a lui Mihu Dragomir, pe de o parte, iar pe de alta, de timbrul inconfundabil al liricii lui Geo Dumitrescu, iconoclast, demistificant, destructurant în ordinea limbajului poetic. Se publică un interesant comentariu pe marginea articolului „Pretext” la Valéry de Virgil Ierunca. Mai semnează Camil Baltazar, M. H. Maxy, Ion Vitner, Eugen Frunză, Al. Jar, Vladimir Colin, Petre Constantinescu-Iași, Magda Isanos, Ilarie Voronca, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Se va înmulți numărul șefilor de stat de extracție joasă și de proastă calitate. Lucrătorii manuali și negustorimea vor fi înălțați la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi puși în condiții subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al „castelor“, o destrămare dramatică a ierarhiilor firești, o ireparabilă dezordine socială. Necinstea va căpăta o răspândire fă ră precedent, la toate nivelele. Hoții vor deveni lideri. (Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmații! Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
boală. Aceasta influențează direct rolul și statutul social al individului, aspecte reflectate și în schimbările care intervin în sfera idealurilor sale, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: Fig. Tip de boală Rolul social Statutul social Idealul individului Destructurantă Inactivitate Dependență Sentiment de angoasă Eliberatoare Inactivitate Libertate Repaus și independență Profesiune Activitate Protecție Avantaje Fig. Variații patologice ale normalului Cazuri limită Cazuri cronice Starea de sănătate Stări premorbide Boala propriu-zisă Stările defectuale postprocesuale Direcția de evoluție clinică Procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
critice față de influențele negative ale manipulării prin mass-media. Acest aspect esențial, cu efecte negative serioase, depinde de formarea morală și intelectuală a individului, care trebuie să facă distincția între „valorile culturale și morale” și „nonvalorile unei subculturi” având rol negativ, destructurant, pentru individ. Educarea spiritului critic este absolut necesară în această privință. Individul trebuie să fie cel care „alege” și „hotărăște” ceea ce are valoare. De acest spirit critic va depinde în final însăși starea de sănătate mintală a individului și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
militară, tehnologică și economică, globalismul propune o filozofie de nediferențiere și ștergere a specificităților, de desființare o oricăror demarcații de ordin fizic sau cultural. Este o ipostază negativă de impunere cu forța a globalizării, de impunere a strategiilor uniformizatoare și destructurante. Pe de altă parte, globalizarea nu exclude particularismul sau localismul; dimpotrivă, le trezește, le stimulează. Odată declanșat fenomenul omogenizant de globalizare, se naște o mișcare contrarie, de „apărare”, respectiv de descoperire a unor expresii particularizante, de accentuare a unor trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și abstractă a scrisului”, de „inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, și invită patetic la o ferventă comuniune întru poezie: „Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta e trupul și sângele nostru: poemul”. Dacă adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar în curând, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni în puhoaie albe, și înfățișările cu legi și cu formule vor fi duse în prăpastie”...), vom putea observa în ce măsură neoromanticul Voronca se apropie acum de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul în spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e, în ultimă instanță, chiar mișcarea constructiv / destructurantă a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu meandrele și discontinuitățile ei. O asemenea lectură ne-o sugerează în mai multe rânduri poetul însuși, bunăoară în acest fragment din secvența XIII a cărții: (Și totuși tu cititorule
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afectiv, un depozit ce trebuie livrat și fructificat. În fapt, energia iscată de actul receptor este fie disponibilizată în acțiuni constructive, sporitoare, în cumpănirea și dezvoltarea unor activități productive, fie irosită în gesturi gratuite, în tihna aparentă a unei opacități destructurante ori în lenevia unui trai inert. Firește că există o sumă de factori sociali, educativi, culturali, că manipularea prin intermediul mass-media audio, video induce și imprimă opțiuni și renunțări, pasiuni și represiuni, rumori și umori, formări și deformări, acorduri și dezacorduri
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
cromatică a lui Luchian, în grija lui pentru puritatea tonului și pentru strălucirea tusei, se poate găsi o rîma subtilă cu mecanismele intime ale picturii lui Van Gogh. Numai că aici, în lumea carpato-danubiană apăsata de melancolii și ostilă strigatelor destructurante, dramele septentrionale pot fi lesne convertite în aleanul unui fatalism locvace și, de multe ori, de-a dreptul fastuos. La începutul anului 1892, pictorul se intoarce iarăși în țară, de data aceasta întoarcerea fiind prilejuita de pierderea mamei. Cu cei
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
tendință artistică a tinerilor de la începutul anilor ’80 devine, pe măsura trecerii anilor un program asumat în mod conștient pentru compromiterea și treptata destabilizare a puterii comuniste. Concluzia scriitoarei aproape că vine de la sine: „Treptat am realizat noi înșine forța destructurantă a gesturilor noastre artistice. Și cred că aceste gesturi au contribuit cu ceva important, deși invizibil, la starea de spirit a tinerei generații, cea care aprecia cel mai mult stilul literar optzecist și care a înfăptuit în bună măsură revoluția
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
a literaturii, singura autoreferință care se constituie, desigur, într-un elogiu al literaturii: numai ea autentifică viața, o aduce la existență, comunicînd-o oamenilor. Pentru Actes Sud, romanul este "solar, profund umanist": un clișeu încă viu, la capătul atîtor experiențe estetice destructurante. Literatura "tînără" dincolo de iluzii Adaug și eu propria-mi mărturie: cartea se citește, cum se spune, pe nerăsuflate, poate aș fi terminat-o deja, întins pe băncuța din librăria Gibert Joseph, dacă nu s-ar fi anunțat la un moment
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
dintre contribuțiile de indiscutabilă originalitate ale compozitorului. În fond, postmodernismul este profund antidogmatic. Dar mai e și iconoclast. O răzvrătire ce îi conturează, o dată în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări rapide. Iar roadele acestei comunicări sunt fulgurațiile destructurante ori incursiunile fruste într-o direcție sau alta, autorul marcându-și teritoriul aidoma unui animal de pradă. Olah nu-și administrează ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o conturează. Rezultă un fel de boemie componistică fascinantă, dar
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
punctul critic se arată a fi simpla rostire a unei norme. în continuarea acestei idei vom găsi și explicația eșecurilor succesive ale intervențiilor cerești. Altfel decât la Homer, de pildă, fiecărei stabilizări impuse de divinitate i se găsește un apendice destructurant. Ce altceva este finalul - pașoptist avant la lettre - în care deciziei divine îi urmează impetuozitatea piezișă a lui Romândor? Nu e în afara semnificativului nota de parti-pris cu care eruditul lexicograf nuanțează termenul "răgúlă", folosind varianta regională "răgúlă". Sensul acestui fonetism
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
a “imaginii poetice” ca ecuație între elemente cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât mai apropiate, căci contiguitatea metonimică putea face servicii similare celor ale metaforei. Micul moment futurist-dadaist-constructivist de la “75 H.P.” a fost, așadar, unul de exercițiu destructurant, de eliberare de reguli logice și gramaticale, de încurajare, pe acest teren degajat, a tuturor impulsurilor imaginației. În faza “integralistă”, a anilor 1924-1925, versurile sale (adunate mai târziu în placheta liliputană Invitație la bal - 1931) exploata, desigur, imagismul sub baghetă
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Firește că aceste clișee există și că sub aventurile pasionante ale unui Dr. Justice poate fi identificată o grilă umanitarist-comunistă, cu condamnarea imperialismului american și tot restul. Esențială e însă candoarea primei lecturi, emoția evaziunii de atunci, iar nu inteligența destructurantă implicată în lectura de acum. Aceasta vine post-factum și se potrivește mai degrabă unui volum de eseuri (cum este Explorări în comunismul românesc, realizat de aceiași patru autori) decât unuia memorialistic. Lista de obiecte din cotidianul comunist, meticulos întocmită de
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
impredictibile, iraționale, anarhice a artei, a culturii în ansamblu, fie spre înfățișările unui insolit țipător, fie spre cele ale consumului curent. În orice caz, departe de a-și atinge țelul presupus, prezumțioasele metode n-au făcut decît să amplifice excesul destructurant al mișcărilor artistice, abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea de exercițiu gratuit s-a desprins atunci cînd acesta
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
are cea mai dinamică retorica plastică și gestuala, concentrînd, în același timp, și cele mai puternice tensiuni. Construit prin cumul, recuperat prin asamblare, bustul, echivalentul segmentului vital din ansamblul anatomic, este și imaginea morală a așezării în istorie, a impactului destructurant cu o imanenta devastatoare, dar și semnul indiscutabil că Mircea Spătaru este format solid la scoala ceramicii. Al treilea registru, cel inferior, al membrelor, este fragil volumetric și modelat cu o acuratețe aproape calofila. Aici se stochează întreaga demnitate a
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele de teatru (Meșterul, Cumințenia pămîntului) confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul decisiv către nonfigurativismul destructurant al avangardei, repliindu-se pe terenul „cumințeniei pămîntului”, este poate și pentru că impulsul deconstrucției semantico-sintactice s-a dovedit a fi, în cazul său, prea slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist. Ceea ce unifică, în mod esențial, producția poetică din epocă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și conotative posibile”. Personajele urmuziene — non-persoane — sînt „compuse”, literal și în toate sensurile, evoluînd pe o schemă narativă stereotipă și elementară. O observație esențială privește „recuperarea materialelor lingvistice nefolosite”, a „zgurii” limbajului comun, odată cu dispariția „tramei” narative (înlocuite prin „descrierea destructurantă și micropovestire”). Ideea de bază ar fi aceea că „instinctiv, Urmuz descoperă Scriitura și Textul” (1983, p. 27). În interiorul experimentalismului „anticipat” cu cinci decenii de Urmuz și confirmat pe plan european de Eugen Ionescu, ar intra — în opinia lui Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suporte că acest spațiu rămâne unul al indeciziei și că acesta impune ca din el să se proiecteze imaginea celui mai bun, adică, având În vedere particularitatea jocului lui Swallow, imaginea celui mai rău: o imagine care este mai puțin destructurantă pentru el, care nu suportă incertitudinea, și pe care, din această pricină, este nevoit să o ascundă, Însă care Îl duce, Împăcat cu el, la pierzanie. Astfel, ca să reușească să vorbească fără jenă despre cărțile necitite, a decis să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dintre aceste două mașini se formează fluxul „dorinței” mașinice, flux specific „mașinilor dezirante” și care presupune atât subzistența conexiunilor cât și prezența afectelor care intră în interacțiune, relaționând și multiplicând sistemele, corpurile, forțele. Dacă la Baudrillard simularea este un principiu destructurant al lumii și al realității, la Deleuze și Guattari interconectarea este un principiu structurant într-un univers al destructurării și al destabilizării. Ansamblul mașinic nu este conceptualizat, în această orientare, nici din punct de vedere mecanicist, nici din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
își relevă rolul (auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride, jumătate oameni, jumătate cai, melanj de rațional și irațional. Fundamentul civilizațional este amenințat de forțele destructurante, obscure, ale pulsiunilor instinctuale, ale subconștientului, a căror eliberare Freud o anunța subversiv prin motto-ul care prefața Interpretarea viselor. Tabloul care va cunoaște celebritatea este pictat la cererea lui Marie Berna, viitoare contesă de Oriola, care-i comandă pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]