4,675 matches
-
un laborator, că pe lângă tine, îi mai observă cineva. Acest dublu voyeurism e esențial pentru dezvoltarea filmului pentru că relevă relația de putere dintre privitor și privit, relație pe care - din nou - lungmetrajul o deconstruiește. Nu mai ești doar un spectator detașat: sutura se produce tocmai când realizezi că poți fi contemplat, ca și personajele, dintr-o perspectivă pe care ești incapabil să ți-o asumi și pe care n-o înțelegi.
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
A.E: Sey Mondy este, așa cum se consideră, cel mai liber om de pe planetă. Nu are cheie, la propriu. Nu are un spațiu în care să se încuie. El circulă. Vreme de peste patruzeci de ani. Acumulează doar experiențe. Nimic material. Detașat/implicat: viața lui este dominată de starea de saludos. La îndemîna oricui are tăria să renunțe la ceva. Nimic nu se obține fără renunțări. Sînt născut-crescut în București. Locuiesc mai mult la țară. Am renunțat la garsoniera de lîngă Muzeul
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
noblețea lor. Din substanțialul cuprins, am ales în cele din urmă să discut două texte semnificative pentru cele tocmai spuse. Primul, în care Bogdan Ghiu este furat de peisaj oprindu-se la suprafața chestiunii, al doilea, în care judecă foarte detașat, rece, mai relativ și formulează idei demne de dat mai departe. În prima frază din Regele King, scriitorul media Bogdan Ghiu ni-l prezintă deja pe Stephen King drept "un mare scriitor", "reprezentativ pentru epoca noastră", al cărui roman Misery
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
toate, deși noi, la suprafață, nu vedem decît unul. La Petru Creția, vizibilă este eticheta, asumată "testamentar", de eminescolog sau, în orice caz, de om de litere. Așa înțeleasă, opera lui este aceea a unui istoric literar nu suficient de detașat și a unui comparatist degajat. Spun "degajat", pentru că este greu să găsești, în Catedrala de lumini, vreo schemă exterioară, străină conținutului cărții, care să siluiască în vreun fel fireasca așezare împreună a unor autori doar cronologic depărtați. Creția nu folosește
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
Adelei Greceanu, surprinde chiar și fără a insista o trăsătură esențială a scriiturii tinerei poete. Aparținând biologic generației foarte vizibile de poeți lansați în ultimii ani, discursul poetic al Adelei Greceanu își revendică marca personală printr-un fel de implicare detașată, în sensul că poezia este în primul rând o chestiune de ordin intim. Nu urmărește să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generație, e sinceră cu sine până la capăt
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
tablouri sau descrise în operele anticilor, Odobescu brodează în jurul tăvii de aur din tezaurul de la Pietroasa horbote cu model sofisticat, în revărsări denominative frenetice, iar fiorul acumulării baroce i se transmite și lui Călinescu prin citatul întreg, neabătut. Concluzia, pretins detașată, trădează un catharsis împărtășit: "Odobescu se îmbată cu sclipiri de argintărie și aurărie și cu muzica citatelor grecești și latine". De "beție" vorbește și P. Constantinescu cînd vrea să sublinieze voluptatea de a scormoni prin rezervorul memoriei după cele mai
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
Supreme, ci și în planul relațiilor internaționale. Impactul său asupra istoriei americane și mondiale în secolul XX poate fi comparat doar cu acela al lui Frankin Delano Roosevelt (un președinte pe care Reagan l-a apreciat în tinerețea sa). Aparent detașat și neinteresat de detalii concrete, dispus să delege responsabilități, mai degrabă decît să le concentreze autocratic, Reagan a luat în serios ideologia. Lupta împotriva a ceea ce el a definit într-un celebru discurs la începutul primului său mandat prezidențial drept
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
dincolo de evenimentul editorial, simplul fapt al aducerii împreună a poeziilor lui Mircea Cărtărescu se lasă și nu se lasă descifrat. Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Greu de spus, dar avantajul cel mare îi revine cititorului. Pentru că alăturarea aduce beneficiul lecturii într-un nou context. Pentru că alăturarea confirmă și infirmă ceea ce știam - vom ști - despre Mircea Cărtărescu. Aș începe de
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
să mă maturizez, că într-o zi exteriorul va începe să existe, că n-o să îmi mai țină multă vreme." Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Postmodern, hazardul a vrut ca Mircea Cărtărescu să fie poet și visător incurabil.
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Descrii Anglia și China ca două universuri diferite care se ciocnesc, creând un sentiment de pitoresc și terifiant în același timp. Te consideri un scriitor tandru? Sau poate un observator distant, rece, detașat? TM. Și una și alta. LV. Folosești felurite procedee narative. Intri spontan în gândurile personajelor, devii narator obiectiv când nici nu ne așteptăm, nu te conformezi nici realismului, nici postmodernismului. Ești un nonconformist, ceea ce-i caracterizează pe mai toți scriitorii
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
Și colaboratorii au fost împrospătați. Două noi rubrici fixe au fost atribuite sinologului și eseistului Simon Leys, stabilit în Australia, și scriitorului catalan Enrique Vila-Matas, aleși anume pentru a se ieși din "tropismul franco-francez", căci ei au o privire mai detașată, nu suferă de "crispările hexagonale". în sfîrșit, cea mai vizibilă (dar nu ostentativă) schimbare e în prezentarea grafică, îmbunătățită doar pentru a privilegia textul. Mai aerisită și mai bine ilustrată, noua machetă nu e sofisticat-artistică, o operă grafică în sine
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
literar-publicistic din ziarul Timpul, numerele 1771 și 1772 din 15-16 aprilie 1942, când la rubrica "Popasuri" M.R. Paraschivescu îi tipărește schița Pârlitu, Marin Preda a fost frustrat de o înțelegere adecvată în receptarea scrierilor sale. Privite peste ani cu o detașată ironie, fără să le fi deformat sensul prin supralicitări forțate, pentru ca întâmplările să nu capete proporțiile unei "ostracizări", prozatorul va aminti de erorile de diagnostic sau de opțiuni ezitante în folosul altor nume care s-au dovedit în timp cu
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
un destin", fără să pot ajunge la o idee clară. (s.n.) Ce am în urma mea? O biografie? Sau un destin? Convins că o boală gravă te ajută să vezi esențialul, era derutat că, în cazul lui, nu se putea pronunța. Detașat acum de acel moment, trecut prin încă o probă de foc - un atac cerebral ușor, bine suportat - , O. Paler, în noua sa carte, Autoportret într-o oglindă spartă (Albatros, 2004), reia întrebarea mai veche, "Ce am în urma mea? O biografie
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
în protocolul și tonalitatea povestirii, în înscenarea textului. Cîteva gesturi precise, perfect stăpînite, un ritm bun și puțin umor sînt destul pentru a atrage atenția și a cîștiga, aproape instantaneu, simpatia cititorului. Căci naratorul lui Liviu Bleoca este direct, dezinvolt, detașat și autoironic, mai degrabă ridicol și jucat naiv decît patetic și dramatic, gata oricînd să-ți istorisească, alert însă fără a neglija detaliile, întîmplări, în fond, banale, de viață, scene cotidiene sau amintiri încărcate cu o brumă de nostalgie. Povestirile
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un comentator detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să constat acest lucru, dar îl spun cu strângere de inimă. Acest roman e o victimă a regionalismului
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
din ce în ce mai îmbîcsit în deceniul "impunerii" lor ca alternativă, extremele "întîmpinărilor", toate, prinse de Chioaru într-un argument mai lung decît se obișnuiește, cu iz de mărturisire, par detalii dintr-un atac de noapte. Între critică aproape sincronă a receptărilor, mai detașate ori mai pătimașe, datorate, deopotrivă, "observatorilor" și "beligeranților" și creionare cu mînă/mină moale a unor frotaje după efigii în curs de fixare, preliminariile lui Chioaru ascund, nu suficient de abil, manifestele de altădată, îmbătrînite cu douăzeci de ani. Generația
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
de documentar pus în scenă. Intuiam că se apelează la ironie, la autoironie, dar mă temeam de bășcălie. N-a fost deloc așa. Am văzut un gen de epopee care mi s-a părut că dorește să ne arate, calm, detașat cumva, dar cinic în esență, că l-am creditat cu foarte mult pe un om simplu, ambițios, altminteri, nu prost, dar pe care noi l-am ridicat din derizoriu pe culmi. El este opera noastră, așa cum, mai tîrziu, noi am
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
lui. Ea se suprapune solstițiului de iarnă, adică acelei date (21 decembrie) la care "culmea" hibernală, a nopții celei mai lungi, a întunericului celui mai dens, trece înspre creșterea insesizabilă a zilei. Comutând persoana a III-a (a descripției neutre, detașate) cu a II-a, ca pentru a putea empatiza mai mult cu personajul său favorit, George Bălăiță surprinde în mișcările ușoare, de noctambul odihnit, ale lui Antipa clipele miraculoase ale acestei transformări: " Aprinzi o țigară. Felicia doarme, respirația este calmă
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
în confruntarea cu lumea este tocmai dezideologizarea și afirmarea exclusivă a opțiunilor individuale. O carte inteligentă politic și frumoasă literar a dat Lucian Boia în acest Jules Verne. Paradoxurile unui mit, un subtil elogiu al echilibrului și al privirii critice detașate, adecvate obiectului, adevărate aș zice.
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
a făcut și se face atâta caz, într-un mod exagerat, nu e câtuși de puțin o formă specifică de supraviețuire în interiorul comunismului. Dar și aceasta (ca și disidența) e o altă problemă, o temă care merită o reflecție mai detașată și mai stăruitoare. Redactorii și colaboratorii revistei „Caete de dor” au vrut să reziste în exil, în anii ’50, prin cultură, la modul general vorbind, și să se situeze în interiorul culturii românești, în mod special, al cărei specific îl purtau
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
nici patetic, nici melancolic. Andrei Codrescu descifra în scrisul său metodologia unui „thriller”. La fel de precis ar fi să identificăm o poveste cu demoni. O poveste cu un deznodământ cunoscut, dar cu multe, multe enigme rămase în penumbră. Pe tonul perfect detașat al școlii realiste anglo-saxone, Vladimir Tismăneanu edifică o implacabilă anatomie și fiziologie a creaturii monstruoase care a dominat o bună parte din lume vreme de trei sferturi de veac. Aș sublinia de la început calitatea înalt literară a textului. Cartea se
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
poetica realismului își găsește locul în cadrul analizei romanului în versuri Evgheni Oneghin; caracterizat ca o operă aflată "la confluența romantismului - ca aspect și stare de spirit și construcție tipologică - cu realismul - ca viziune totalizatoare a vieții și ca discurs narativ, detașat, obiectiv", acest "roman liber" (l-am citat pe Pușkin) este însă calificat, în cele din urmă, drept "poem" sau "epopee romantică". Se pare că lipsa de precizie (atît cît este posibilă - și necesară - în știința noastră literară) în prezentarea problemei
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
a desfolierii lui, mai mult decât relativele nivele de umanizare. Cititul rămâne cauză și efect, pus dincolo de pasiune, atingând raționalul. După eleați (Parmenide, Zenon) și dincoace de ei, lumea inteligibilă rămâne singura absolută, unde mecanismele gândirii, fiind universale, pot judeca detașat lumea Înconjurătoare; ființa comună care se impune prin simțuri și materialitate nedezmințită. Două științe se circumscriu ideii În sine, datorită profunzimii obiectului identificabil filosofia și morala. Caracterul de generalitate cu care acestea operează, le-a determinat să-și stabilească un
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
a unui sociopat care dorește să-și curme viața, dar autorul reușește să schimbe acest lucru, iar condensarea evenimentelor face ca romanul să dobândească aspectul unui scenariu bine scris În care sunt punctate aspectele psihologice ale personajului. Modul ironic și detașat al relatărilor devine metoda pe care o alege Kurkov de a satiriza acest spațiu postsovietic care nu și-a găsit Încă reperele, fiind invadat de elemente ce o fragmentează. Îndepărtarea de macabrul unor discuții despre moarte prin ironie e o
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
umanitatea, căutând iubirea și prietenia, refuzând categoric tirania („Mi-a strâns mâna care-mi tremura și a Îndreptat pistolul spre băiatul care Începuse să plângă”), Felix rezistă În fața unei lumi dominate de un Dumnezeu cu două fețe (Dumnezeul lui Șlomovici), detașat, schimbător, vorace, care când Întoarce o față spre una dintre părți părăsește restul lumii În suferință. Un Dumnezeu la fel de indiferent precum mișcarea acului ruletei din cazinoul bucureștean. Dacă moartea fizică e privită ca finalul acestei vieți nu Înseamnă că este
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]