49 matches
-
placul zeilor. Vechiul Testament opune, în permanență, zidul-trufie al Turnului Babel, "cetății din cer". Acest lucru declanșează un "complex apocaliptic", spune Paul Evdokimov, generat de viziunea creștină a "Împărăției cerurilor". În esență, trebuie să înțelegem creștinismul ca fiind "apocaliptic"1 prin "detestarea utopiilor", prin intruziunile profeților ("texte inter-testamentare") care "disprețuiesc până la idiosincrazie istoria în general și prezentul în special" chemând o "intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu", ceea ce împinge semnificația apocalipsei (apo "dez"; kaly "a acoperi", în traducere "descoperire", "dezvăluire
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
veșnic prezent”, fără speranță și fără șansa de a fi vindecat. Când însă simte cu adevărat căință, atunci el se orientează cu speranță spre viitor și devine activ. Căința adevărată se manifestă printr-o stare de durere interioară și de detestare a păcatului coroborată cu propunerea de a nu mai păcătui. Sf. Augustin spunea că „nu ajunge să îți îmbunătățești comportamentele și să te îndepărtezi de răul comis, dacă nu îi dai și lui Dumnezeu recunoașterea cuvenită prin durerea penitenței, cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
imanența sa, judecînd grav lucrurile, spectacolul (dramatic, descifrat cu grila lui Erving Goffman) îndepărtării grabnice a acestor monumente este extrem de semnificativ. Și asta întrucît din documente simbolice ale atestării unor doctrine, acestea au devenit numaidecît ținte ale protestului public sau detestării accentuat agresive. Adulația a fost astfel înlocuită cu hula și blestemul. Prinși în empiria unor asemenea desfășurări de forțe, uităm adesea ce se ascunde dincolo de ele sau sub ele. Ignorăm astfel partea ascunsă a icebergului, una, de multe ori, mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
discuția în care sunt astăzi, adică o discuție care până în prezent a rămas într-un cadru în esență tradițional. Într-adevăr, una dintre tendințele ideologice care, mi se pare, la ora actuală are mai mult succes la generația tânără, este detestarea puterii ca atare. Ajungem astfel la altă fază a discuției, sau la o cu totul altă discuție. Cei pe care îi numim noii filozofi, generația care denunță astăzi regimul sovietic și gulagul, nu reușesc până în prezent cel puțin, să accepte
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
tînjesc apoi, nu se mai pot reobișnui cu pămîntul lor de origine, vor zor-nevoie să revină în lumea pe care au descoperit-o fie cît de puțin!". Acest fenomen se probează inclusiv la indivizii ce nutresc rezerve mergînd pînă la detestare față de "modul de viață american": "Pentru mine singura explicație cît de cît valabilă ar fi, să zicem, că societatea americană reprezintă un anume viitor și că nimeni nu vrea, de fapt, să se întoarcă în trecut, oricît de nostalgic ar
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
de Ion Călugăru, Cumpăna luminilor (1952) de Nicolae Jianu, În orașul de pe Mureș (1954) de Francisc Munteanu. Petru Dumitriu, june prim al proletcultismului, amestecă temele și epocile într-o proză obiectivă, balzaciană pe alocuri, în care perspectiva ideologică a actualității (detestarea burgheziei și a moșierimii, favorizarea țăranilor și a muncitorilor ca personaje învingătoare): Drum fără pulbere (1951) idealizează penibil contrucția canalului Dunăre-Marea Neagră; Pasărea furtunii (1954) pune în context marinăresc conflictul de clasă; Cronică de familie (1955, versiune restrânsă, promoțională; I-
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
merită să comentez sfătoșeniile unui frustrat în fața istoriei. Cu toate acestea, fac cinci mențiuni. În primul rând, nu există nicio probă pentru susținerile sale în ceea ce mă privește. Eu nu am fost servitorul unei curți ce va sfârși într-o detestare generală. Eu nu am discutat niciodată despre modele în politică și nici nu am turnat vreodată pe cineva. Acum observ - cum, de altfel, bănuiam - că Andrei Pleșu și învățăceii săi nu par străini de dosariada menită să-i compromită pe
Marga, atac la Pleșu: frustrat în fața istoriei, ochiul vigilent al Curții by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80047_a_81372]
-
sfinte și pilde biblice pe care prezidentul, educat în ateism, nu le pricepea. Chestia cu Dumnezeu și Cezarul o dibuise cu oarecare caznă a minții matinal confuze, dar cine era Mammona nu se prinsese. Înțelesese inițial: Madonna. (Fragment din nuvela Detestarea națiunii)
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
oarecare, se prezintă la vedere" (p. 222-223). Atitudinea față de femei a acestor stranii parveniți e una de "învăluire și spulberare". "Randamentul maxim în prinderea muierilor în laț capătă la ei, totuși, agresivitatea de factură bădărană, amestecul de tupeu, cruzime și detestare" (p. 222). În scrutarea acestei viziuni tenebroase, S. Damian se întreabă dacă nu cumva "contactul cu o materie deloc neutrală ascunde și o capcană. Intrând în vizuina fiarei, nu poți fi sigur că vei scăpa teafăr, necontaminat. Fascinația anulează simțul
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Fără a ignora tradiția (cu Alexandrescu, Alecsandri, Bălcescu, Odobescu, Eminescu și Coșbuc - singurii numiți), Caragiale consideră drept spirite tutelare ale actualității sfârșitului de secol XIX pe Hasdeu și Maiorescu, relevând adversitatea simptomatică dintre ei (p. 59-74). Își încheie auto-interviul cu detestarea fățișă și sarcastică a saloanelor și cercurilor literare, numindu-le "adunătură de spirite mai jos adesea decât mediocre" (p. 77) și mizând pe singurătatea și singularitatea talentului: "caută, când te rătăcești din întâmplare în așa cercuri, să te depărtezi cât
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
SCHEISSEKOMPANIE; de cînd am auzit expresia, la Berlin, în R.D.G., din gura unui neamț dizident, nu mai folosesc vorba de "căcănari"; ca și cum, și în materie de dispreț, Germania, chiar și căzută în sfera URSS-ului, deține o metafizică, superioară, a detestării... Diferența dintre aparență și biografia reală, sursa de bază a prozei ultimelor secole, cel puțin. Cabala numelui. Formula magică a cuvîntului,... numelui personajului. Foarte important. O mistică, aproape. Am zis: magie, mai curînd. Formula, transcrisă în dec. 1975: T plus
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
articolul lui Valeriu Stancu dovedește că n-au dreptate cei care consideră utilizarea computerului o lovitură dată culturii scrise. C. Rogozanu, în OBSERVATOR CULTURAL din 24 august 2004, combate, la rândul lui, prejudecățile legate de computer, dar și de televiziune: "Detestarea televizorului este la fel de aberantă ca și detestarea computerului sau a CD-player-ului. Mai ales că un consumator special de programe, unul educat și cu alte Ťcanale de transmisieť (textul scris, de exemplu) ar trebui să realizeze necesitatea reconcilierii și exploatării mediilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12551_a_13876]
-
au dreptate cei care consideră utilizarea computerului o lovitură dată culturii scrise. C. Rogozanu, în OBSERVATOR CULTURAL din 24 august 2004, combate, la rândul lui, prejudecățile legate de computer, dar și de televiziune: "Detestarea televizorului este la fel de aberantă ca și detestarea computerului sau a CD-player-ului. Mai ales că un consumator special de programe, unul educat și cu alte Ťcanale de transmisieť (textul scris, de exemplu) ar trebui să realizeze necesitatea reconcilierii și exploatării mediilor de comunicare, abolirea stării conflictuale de tip
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12551_a_13876]
-
patimă și fără măsură, al teori i-am detestat cu convingere, dar niciodată nu mi-au fost indiferenți”. Din cărțile doamnei Pop, se vede clar că ia iubit exagerat ; nu se simte Însă ( diplomație de vechi se cretar literar ? ), niciodată, detestarea acestora. În excelenta sa carte bricabrac, marele Pintilie spu ne undeva, despre relația sa cu o soprană americană :” Ne uram, cum numai la operă se pot urî doi oameni!”. În tea tru Însă, ura-i trecătoare. Aici, ar cam fi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta recompense și pedepse drepte era totuna cu a căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fel de casă în care mă adăpostesc zilnic -, critic mai cu seamă acest tip de mentalitate obraznică și meschină care se consideră pe sine superioară prin simpla ignorare a unui fond de umanitate de care este străină. Admirația, ca și detestarea față de francezi își au originea în firea retorică a acestora; cu alte cuvinte: francezul apare ca un consilier care dă sfaturi speciei umane, în calitatea lui de element străin față de această specie; consilierul este mai ales cel care privește lucrurile
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
-vă sandalele ! Pământul este de trei ori sfânt ! Solitarule, Te-am recunoscut ? Nietzsche s-a recunoscut în Spinoza prin ideea de amor intellectualis Dei și a înțeles puritatea cuvântului său aflat dincolo de bine și rău: "Non ridere, non lugere, necque detestari, sed intellegere!" Să nu râzi, să nu plângi, să nu detești, ci să înțelegi -; de asemenea, a fost corezonant cu puritatea simțirii: " Sufletul poate face în așa fel încât toate simțirile trupului, care sunt imagini ale lucrurilor, să fie viețuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acum prea bine, pe ce s-au clădit „spiritul tradițiilor democratice ale poporului român" în perioada interbelică. Pe hoție, politicianism găunos, lăcomie, sărăcirea și înfometarea populației, „tunuri" economice răsunătoare, vânzarea de țară, perpetuarea relațiilor medievale în economia agrară, ignorarea și detestarea clasei muncitorilor și a țăranilor de la coarnele plugului, care de fapt erau singurii producători direcți a bunurilor sociale, interogatorii în beciurile Siguranței (precursoarea Securității), întemnițarea celor care ridicau glasul contra stăpânitorilor vremii, o Românie cenușie fără cer senin și fără
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de funcționare. Iar noi, din sală, privim această mașinărie numită supraveghere, din care nu lipsește nici un element. Reciprocitatea trunchiatătc "Reciprocitatea trunchiată" „Pentru o supraveghere e nevoie de doi.” Ca și într-o relație de dragoste sau, dimpotrivă, de ură ori detestare, în jocul supravegherii sunt prinse cel puțin două ființe, două persoane. Cu deosebirea că, în acest caz, una dintre ele rămâne în umbră, se ascunde, este absentă, fiind totuși, în mod paradoxal, prezentă: pentru că se află acolo fără să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
precăderea cronologică a vechilor State-Națiuni le spălase de la sine de orice bănuială de naționalism. Și cum buna-cuviință te obligă să condamni naționalismul cu oroare, oroarea ce se năștea chiar în pragul nostru furniza tocmai la timp obiectul comod al unei detestări de la distanță. Respingerea acestor "mici naționalisme" perturbatoare s-a petrecut așadar fără o pregătire prealabilă, ca și cînd faptul ar fi avut loc în secolul trecut, cînd marile puteri de atunci disprețuiau la alte popoare defecte pe care ele însele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
invaziei străine ca o comunitate sudată. Cu siguranță, nu este vorba aici decît de unul dintre factorii ce explică proto-naționalismul; există, desigur, și alții, particularizatori, mai puțin legați de o xenofobie elementară și directă. Însă este cert faptul că această detestare a vecinului, îndelung ignorată, care a izbucnit brutal într-un univers pînă atunci închis, a constituit circumstanța generală a trezirii conștiinței de sine a popoarelor. Se spune că oamenii ajung să se cunoască între ei atunci cînd au pentru ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dar analoagă în ceea ce privește traiectoria, determinată fiind de aportul decisiv al Regatului Piemont-Sar-dinia. Efervescența culturală și ideologică a unei societăți în căutare de identitate colectivă este aici cel puțin la fel de mare ca în Germania, cu deosebire că lipsește exaltarea generată de detestarea francezilor și a revoluției lor. Marea speranță a unui Risorgimento, a unei insurecții care să le redea italienilor gloria lor antică va însufleți întreaga populație de la 1750 încolo. Aceasta se răspîndește mai ales sub impactul remanierilor na-poleoniene, fapt ce va
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
562-563 Hook, Sidney 210 Hoover, Herbert 109 Horkheimer, Max 453 Horn, Gyula 561 Hoxha, Enver 134, 535 Hrușciov, Nikita 229-231, 287, 357, 389, 585, 593; atacul asupra lui Stalin 287-288; controlarea destalinizării 287-288; criza cubaneză 236-237; cuvântarea secretă 288, 298; detestarea României 396; „dezbaterea din bucătărie” 532; eliberarea prizonierilor din Gulag 287; imprevizibilitatea 391; Întâlnirea cu Tito 296; lovitura de stat de la Kremlin (octombrie 1964) 391; manipularea revoluției din Ungaria 291-295; ofensiva Berlinului 233-236; reformele din timpul lui 390; strategia pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“, sculpturală, dar foarte pură În liniile sale. Detestarea „incoerenței ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor (de fapt, „armătura“ e din 1872, dată de Micul tratat de poezie franceză (Petit traité de poésie française) de Théodore de Banville, adevăratul „manual“ al noului curent). SIMBOLISMUL Simbolismul, curent
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]