188 matches
-
orașul castelului Inabayama, apele râului Nagara și până și răspântiile dintre case. Încă nu se zărea nici țipenie de om. Soarele urcă și mai sus. „Ce se întâmplă?” se întrebă neliniștit Mosuke. Inima îi bubuia în piept. Apoi, deodată, auzi detunăturile cu ecouri ale armelor de foc. Fumul semnalului pe care-l aprinse se alungi pe cerul albastru, precum cerneala împroșcată de o sepie. Hideyoshi și oamenii săi merseseră spre partea din spate a castelului, cu chipurile complet calme, privind ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
capitală, cu repeziciunea unei furtuni neașteptate. Însă chiar și cu o asemenea viteză, plecarea lor nu putu fi ținută secretă. Scurta noapte încă nu se încheiase, când grupul ajunse la Otsu. Sfâșiind întunecimea dinaintea zorilor, în munți răsună ecoul unei detunături de pușcă. Caii se cabrară, înnebuniți. Servitorii o luară la galop înainte, neliniștiți pentru Nobunaga, în timp ce priveau în jur după trăgător. Nobunaga nu părea să fi remarcat împușcătura; de fapt, galopase deja cu peste cincizeci de metri în față. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Regimentul lui Tamba! Celebrul Isono Tamba, mândria clanului Asai, era un oponent demn derespect. Drapelele sale cu blazon se vedeau fluturând printre stropi și spumă. Focuri de arme! Era focul de acoperire al inamicului, sau puștile propriilor lor trupe? Nu, detunăturile izbucniseră de pe ambele maluri, în același moment. Răspândindu-și ecourile pedeasupra apei, zgomotul era aproape asurzitor. Norii începeau să se împrăștie, cerul fără nori al verii începând să-și arate culoarea. Chiar în acel moment, a doua linie a armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar fi speriat dintr-o dată de oponentul său, fiind bucuros să-și salveze pielea. În timp ce Tenzo începea să coboare panta trecătorii, Sanpei luă pușca și fitilul pe care le ascunsese înainte într-un mănunchi de iarbă și îl urmă. Ecoul detunăturii de pușcă se auzi răsunând prin munți. Imediat, Sanpei aruncă arma în lături și porni sărind în josul pantei ca un cerb, hotărât să-i aplice inamicului doborât lovitura de grație. Watanabe Tenzo căzuse pe spate, într-un desiș de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ușurarea se întindea peste oraș ca un val. Deodată, din mulțimile gălăgioase răsună un foc de pușcă. Glonțul îl zgârie pe Nobunaga, dar acesta se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nefăcând decât să întoarcă privirea în direcția detunăturii. Generalii din jurul lui săriră de pe cai, bineînțeles, și se repeziră să-l captureze pe atentator, dar orășenii, mai mult chiar decât ofițeri, fură cuprinși de furie, răcnind ca turbați: — Prindeți-l! Făptașul, care crezuse că locuitorii din Kyoto aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
patru copii cu Doamna Oichi, care avea douăzeci și trei de ani. Ocupa a treia îngrăditură a Castelului Odani, care de fapt consta din trei castele într-unul singur. Din ravina de la miazăzi se auziră focuri de arme până seara. Detunăturile tunurilor răsunau periodic și, de fiecare dată, tavanul decorat în unghiuri drepte se zgâlțâia ca și cum ar fi fost gata să se desprindă. Oichi privi în sus instinctiv, cu ochi speriați, cuprinzându-și și mai strâns la piept copilul cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Trebuie să fie un general inamic. Nu arată ca un mesager și e foarte îndrăzneț. Trage imediat. Comandantul voise ca un singur om să tragă un foc de avertisment, dat trei sau patro soldați traseră în același timp. La auzul detunăturilor, călărețul se opri, părând surprins. Apoi, ridică un fanion de război cu un soare roșu pe fond auriu, îl legănă deasupra capului și strigă: — Hei, soldați! Așteptați o clipă! Este Kinoshita Hideyoshi un om pe care vreți să-l împușcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iar rândurile de pe Muntele Chausu stăteau tăcute. Dar, deodată... — Acum! Evantaiul auriu de război al lui Nobunaga tăie aerul, iar comandanții regimentelor cu arme de foc se luară la întrecere răcnind ordinul: — Foc! — Foc! Pământul se cutremură sub salva de detunături. Muntele se despică, iar norii se zdrențuiră. Fumul pulberii învălui palisada, iar caii și oamenii armatei din Kai începură să cadă ca țânțarii, în mormane de cadavre. — Nu dați îndărăt! strigau comandanții lor. Înainte! Atacând ne înverșunare palisada, soldații porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
împingând în repetate rânduri trupele prea departe. Zidul ăla trebuie sărâmat! Pesemne credeau că se putea face. După o salvă, puștile din acea perioadă aveau nevoie de timp pentru a fi reîncărcate cu pulberea și glonțul. Astfel, între rafale, zgomotul detunăturilor înceta pentru o vreme. Generalii din Kai considerau acea perioadă o fereastră de care trebuia să profite; astfel, nimeni nu privea cu dușmănie „scutul morții”. Nobunaga, însă, ținuse seama de acest punct deosebit de slab și concepuse tactici noi, pentru armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din jurul lui Mitsuhide urcară în galop malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau sporadic împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se din nou întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au împins înapoi o grupă inamică de recunoaștere. În timpul retragerii, au dat foc mai multor ferme. Neluând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ce e cu armata lui principală? Pare să-și fi făcut tabăra în regiunea dintre râul Yodo și Shimoueno, cu Shoryuji în spate și râul Emyoji în fața lor. În aceeași clipă, dinspre râul Enmyoji se auziră strigăte de război și detunături. Era Ora Maimuței. Râul Enmyoji, la răsărit de satul Yamazaki, era un afluent al râului Todo. Zona unde se întâlneau cele două râuri era o mlaștină acoperită cu stuf și papură, plină de obicei cu cântecele păsărilor, dar în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
greu de negat că omul ăsta e un inamic puternic,” reflectă el. Contrar, însă, acestui sentiment copleșitor, dinlăuntru-i se răzvrăti un alt fel de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ceavea efectul de a neliniști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aveți de ce vă teme, micuțele mele prințese. De azi înainte, veți putea să vă jucați cu mine. Și le arătă propriul său nas. Sora cea mijlocie râse puțin, poate fiindcă era singura căreia-i amintea de o maimuță. Dar, deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apar cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o unitate de două-trei sute de oameni, dintr-o latură a unei ravine, și un corp de atac cu o mie de oameni din linia întâi, deschizând mai întâi focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături furtunoase, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid în pas alergător spre depresiune. Un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-și amintească că s-ar fi hotărât să se ridice, se trezi în picioare. "Ce oboseală fără rost!... Nu faci nimic... ruinat... fără speranță... să mă sinucid..." Cu totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și ca economie a mijloacelor, și ca expresivitate: Dunărea a început să se dezghețe în ultima zi a lui februarie [...] Pe la prânz, enorma punte de gheață care lega malurile fluviului a început să trosnească. Apoi, s-a auzit o formidabilă detunătură, ca și cum ar fi făcut explozie un depozit de muniții. Supusă unei presiuni tot mai mari de apele care se umflau pe dedesubt, gheața a cedat ca un vaier de eră geologică. Toată fața Dunării a plesnit în țăndări care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Cam în asemenea termeni și-au verbalizat responsabilii culturali rezultatele primului barometru privind consumul de cultură în România ultimilor ani (Ziua, 20 ianuarie, 2006, p. 6). Lead-ul cartuș. Este început în forță, cu elementul cel mai puternic al discursului: „O detunătură puternică de armă a tulburat liniștea duminicală a orașului” (1). La o analiză mai atentă, diversitatea atacurilor nu este prea mare. În ciuda diferitelor denumiri, ziaristul are la dispoziție doar câteva lead-uri - suficiente pentru a acoperi diversitatea de subiecte, genuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tavan, arma a căzut din cui, camera s-a umplut de fum și de miros greu. Sora Nica, speriată, a rămas sub așternut, iar eu am fugit afară să mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub a șternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și minerală, la domeniul vestimentar (biserică, iconostas, catifea, diamant, mărgăritar); 4. limbajul argotic este prezent în Flori de mucigai și Blesteme. Acestea sunt exerciții de acumulări verbale surprinzătoare ("hoitul tău miroase", "Să-ți crape măselele-n gură/ Și dinții cu detunătură"). PSALMII. Folosind motivul biblic al Cântării cântărilor, Arghezi are atitudini prometeice, revoltându-se împotriva condiției umane predestinate. El trăiește drama interioară "între dorința aprigă de a crede și necredința pustiitoare" (Șerban Cioculescu). Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prea mult“. Massimiliano mai adaugă și că în zadar s-a rugat și l-a implorat pe Francesco să aibă milă. Acesta însă a încuiat ușile și l-a abandonat. Carlo își revine cu greu din șoc și cu o detunătura de pistol îi deșteaptă pe bandiți. Bandiții se adună în jurul lui, iar el le spune că bătrânul este tatăl lui care a fost lăsat să moară în acest mod de către fratele său. Carlo îi cheamă la răzbunare și le spune
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
coaste, gardienii încercau să mențină convoiul care la un moment dat se împrăștie, despicat de fuga câtorva borfași. Stai! Stai că trag!, se auzi un glas, undeva în întuneric. Lumea țipa, unii căzură în îmbulzeală. În aer se slobozi o detunătură de pistol. Convoiul se destrămă, dar gardienii și ostașii roiau între oameni, adunând formația. Eu și Marin nu reușeam să ieșim dintre linii, blocați de niște lucrători care transportau traverse și unelte. Cu greu urcarăm pe bordura peronului dintre linia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Lui, investiți. Focul din pădure Noaptea focul se întinsese pe toate culmile Trascăului; favorizat de uscăciuni și de adierea continuă a ajuns, furișându-se ca un șarpe șiret, până pe culmile masivului Roica. Când ne pregăteam de odihnă am auzit o detunătură ca de armă peste râu. Imediat o ploaie de pietriș căzu în râu și în așternutul nostru pe malul apei. Apoi o vâlvătaie, ca un joc de artificii, a urcat spre vârful unui brad, reflectându-se și în apa râului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca de armă peste râu. Imediat o ploaie de pietriș căzu în râu și în așternutul nostru pe malul apei. Apoi o vâlvătaie, ca un joc de artificii, a urcat spre vârful unui brad, reflectându-se și în apa râului. Detunăturile și jerbele de foc se înmulțeau, uimirea ne paraliza. Focul, mocnind printre frunziș și crengi uscate, încingea roca, iar aceasta exploda. Când șerpii de foc întâlneau un grup mai mare de brazi, spectacolul era uluitor. Pădurea și muntele se luminau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-o drept în inimă. Fiara s-a prăbușit cu răcnet înfricoșător, ajungând cu ghearele până la vârful bocancilor lui nenea Socaciu. După câteva minute, revenindu-și din încordare, l-a apucat un tremur, nevenindu-i să creadă că mai este viu. Detunăturile au făcut să hăuie munții; de la stânile din vale, lătratul câinilor a ajuns până la el. În felul acesta prezența sa putea fi descoperită și a părăsit chiar atunci acele culmi rătăcind prin alte locuri. La arestarea lui, securiștii i-au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]