54 matches
-
de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet și unde se adăpostesc pustnicii, cei care vor să îl afle pe Dumnezeu în inima muntelui. Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: oamenii dinspre soare răsare molimă -piscuri vânturile limpeziră hăul 2. Descrieți Ceahlăul folosind
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și trist, spunând atât: - „ Mă îndepărtez...” - Tată, nu se poate, spusei. Timpul îl luă cu el. PARTEA A TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum de la moartea tatei mi se părea că timpul trece fără noimă, îl auzeam detunând în marea lui aventură. Tata era departe de mine și-l iubeam imens. Învățătorul, venit cu unele treburi ale școlii la oficialitățile de aici, trecu spre prânzul zilei, la tribunal. Ne îmbrățișarăm; părea în afara vârstei pe care o avea, - spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în văi. Subt umezeala care-l căptușește, se simte asudat; îi ies broboane fierbinți pe frunte. Pustia s-a îngustat, sălbătăcia codrului s-a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile, aprinde un lemnuș, își scotocește tocmai de dedesubt ceasornicul mare și greu de nichel, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și-n totul e-o grea agonie. Par casele triste castele... Amorul, aici, a murit Și poate că plâng la clavire Fecioare cu păr despletit... Trec singur... și tare mi-e teamă... Și, unde mă aflu, nu știu- Vai, plopii detună orașul... Clavirele plâng în pustiu... * Vae soli... Te voi aștepta, într-o zi, sau într-o noapte oarecare Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare, Voi trece iar pe lângă ape, și-n unda lor voi apărea, Voi sta
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și Încercă să-l plaseze sub bărbia lui Julián. Înainte să poată apăsa pe trăgaci, Carax Îl prinse de Încheietură și Îi izbi mîna de zid o dată și Încă o dată, Însă Fumero nu dădu drumul pistolului. Un al doilea foc detună În Întuneric și nimeri În zid, făcînd o gaură În panoul de lemn. Lacrimi de pulbere aprinsă și așchii de jăratic săriră pe fața inspectorului. Duhoarea de carne pîrlită inundă sala. Cu o zvîcnitură, Fumero Încercă să se descotorosească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
noștri s-au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-o vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au fost prinși În ambuscadă de un singur om. Unii au murit arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Între buric și lingurică), păstrez, deci și acum, În inimă consistența strigătului meu de dimineață, cu tot ce avea el de-pregătire, de-așteptare, de-promisiune. Apoi răspunsul lui: - Hă! Răspuns pe măsură: Moș Iacob Îl Împroșca, Îl Împușca, Îl detuna; scurt, pătrunzător - dar... rotund la capăt, bont (n-avea el nevoie de ascuțiș, ca să străbată aerul dintre ograda lui și calidorul nostru desigur: după ce mai Întâi ocolise de trei ori pământul). Îl păstrez aici, la inimă... Chiar dacă nu era văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
clubului. Era tapetat cu „fluturași“ de la concertele anterioare, podeaua era de lemn, În mijloc trona un bar uriaș, iar pe lângă pereți, dintr-un capăt În celălalt al Încăperii, stăteau Înșirați tot soiul de pierde-vară, fumând și bând În neștire. Muzica detuna din boxele aflate deasupra capetelor noastre, dar era Încă devreme, așa că nu prea dansa nimeni. Eram plină de energie și aveam sentimentul că toată lumea era a mea. M-am Întors către Tom. — Vrei ceva de băut? Cam tâmpită Întrebarea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la pământ !... Au trebuit să bată în retragere. Deși prezența lui Neculai dezamăgise, două lucruri au tras în cumpănă de partea sa. Primul a fost autoritatea șefului care îl recomandase. Al doilea, splendidul glas al lui Neculai, un glas ce detuna bubuitor și care-l făcea, ca activist, de neînlocuit în munca de agitație. Era o plăcere s-asculți, la miting, lozincile strigate de Neculai. Păstrat activ, fu mutat într-un raion unde nu-l cunoștea nimeni. Pe activist, înainte de spectaculoasa
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
șterse micul chip udat de lacrimi și de sudoare. De la un timp, Castel își închisese cartea și se uita la bolnav. A început o frază, dar ca să poată s-o termine a fost obligat să tușească, pentru că vocea sa a detunat brusc: \ N-a avut o diminuare de dimineață, nu-i așa, doctore ? Rieux a spus că nu, dar copilul rezistă de mai mult timp decât e normal. Paneloux, care se rezema ca prăbușit de zid, a spus atunci cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
albe. Nouri mari, rotunzi și plini pare-că de vijelie treceau pe cerul adânc albastru; prin ei munții ridicau adâncuri și coaste-n risipă, stanuri negre și trunchete despicau pe ici pe colo negurile și un brad se înalța singur și detunat pe-un vârf de munte în fața soarelui ce apunea. Când soarele intră în nouri, ei părură roșii și vineți, tiviți cu aur ce lumina dinapoia lor. îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adânci, suite una peste alta, lumina
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În ăst loc osîndit, Cum el dintr-Însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea din bine-nchipuit. CÎnd cîntă el, s-aude, veacurile răsună; CÎnd se Închină, cerul el Îl coboară jos; Dragostea lui e flăcări și ura lui detună, Blîndețea-i e seninul acel mai luminos. Ferice de acela pe care el slăvește! La nemurire zboară, ce el i-o pregătește: În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
subordonează imaginii mitologizante, hiperbolice, în linia basmelor cu Feți-Frumoși: Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună, Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună. Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
crede că se prind în el bine peștii. Fulger Cînd fulgeră, cică scapără Sf. Ilie să-și aprindă luleaua. Cînd fulgeră, își aprinde Dumnezeu țigara. Cînd fulgeră, aprinde Dumnezeu lumînarea de caută pe drac să-l trăsnească și să-l detune*. Cînd fulgeră întîi, să iei paie de jos cu ochii închiși, căci sînt bune de fulgerătură. Cînd fulgeră, se face cruce, ca dracul să fugă de lîngă noi, și nu trăs nește decît acolo unde se ascunde. Cînd fulgeră, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dată - ursită dănac - flăcău dărac - unealtă de pieptănat lîna deroga (a) - a lua desfăca (a) - a scoate grăunțe de pe știuleți desniță - dis-de-dimineață despăși (a) - a trece înapoi peste corpul cuiva deșert - partea de corp dintre ultima coastă și osul șoldului detuna (a) - a distruge dezbîrna (a) - a desprinde de cap diota (a) - a deochea discos - taler în care se depun bani la biserică dohot - păcură dovlete - dovleac drăcoaie - femeie păcătoasă; drăcoaică dubi (a) - a tăbăci, a argăsi dumica (a) - a tăia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Revista nu-i a mea, domnule. Este a poporului ! Pot publica toți oamenii muncii. Dar, dacă îl apreciezi și dumneata pe romancier, încep să mă îndoiesc că are într- adevăr talent. Mopsul n-are timp să înghită în sec. Alămurile detună brusc, scaunele sar împușcate, învălmășeală de bunici și bunicuțe, vecine cu vecini, gineri și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul lor urcat. {EminescuOpIV 135} Și-n zenit opri oștirea-i peste armia romană. "Decebal - el strigă-n nouri - îi detun, îi iau în goană Și Danubiul o să bee a lor sacre legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta naltă-ngustă, Și coroana și-o ridică cătr-imaginea augustă Și se uită cu durere la divinii săi străbuni. Iar pe plaiuri verzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai ghici. Desculț, cu picioarele negre de noroi până peste glezne, așa s-a oprit în dreptunghiul întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de monete false. Cu gestul ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la timp. Meterezul de furnici se opri deodată, la un neștiut semnal și încremeni brusc, în atmosfera consistentă, ca într-un crepuscul translucid de chihlimbar. Întreaga linie salută vioi și o mie de cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și trist, spunînd atît: - „ Mă Îndepărtez...” - Tată, nu se poate, spusei. Timpul Îl luă cu el. PARTEA A TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum de la moartea tatei mi se părea că timpul trece fără noimă, Îl auzeam detunînd În marea lui aventură. Tata era departe de mine și-l iubeam imens. Învățătorul, venit cu unele treburi ale școlii la oficialitățile de aici, trecu spre prînzul zilei, la tribunal. Ne Îmbrățișarăm; părea În afara vîrstei pe care o avea, - spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
soldaților săi arătîndu-le pe vrăjmaș, dacă mișcările sale cele de Tersit nu vor putea să meargă în același paralel cu ale viteazului care subt picioarele sale iartă pe protivnicul său cel învins, sau dacă glasul său nu va putea să detune cu aceeași putere și vibrare întocmai ca al trîmbiței cei vestitoare de biruință; și, în sfârșit, în zadar un actor s-ar sui pe șenă ca să ne înfățișeze veacurile trecute, pătimile și virtuțile, ca să ne învețe sau să ne pricinuiască
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
jirtva, dă-u-vreai amu (CM.1567: 240r) b. că noao n-au vrut folosi moartea lui nemică să nu s-au vrut scula din moarte (CC1.1567: 8v) c. Așa făcu cu Toma cel necredincios, c-au vrut putea piiarde și detuna pre el cu derept (CC1.1567: 13r) d. N-au vrut ceare sau vrut putea face cu putearea sa (CC1.1567: 31r) e. Că Dumnezeu au vrut putea da și mișeilor atâta (CC1.1567: 121r) e. Că pre cest farisei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care cer genitivul nu se mai termină în „articol hotărât”, termenul subordonat, totdeauna un pronume personal (formă scurtă neaccentuată), stă în cazul dativ: „Și pe cel ce se scula împotrivă-i îl pălea cu hangerul ori îl detuna cu pistolul.” (M. Sadoveanu) „Astfel zise lin pădurea Bolți asupră-mi clătinând.” (M. Eminescu) Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu recțiune genitivală sau de dativ impun substantivului dependent articularea, cel mai frecvent cu un articol hotărât: „Deasupra casei tale ies Și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și-n totul e-o grea agonie.// Par casele triste castele.../ Amorul, aici, a murit/ Și poate că plîng la clavire/ Fecioare cu păr despletit...// Trec singur... și tare mi-e teamă.../ Și, unde mă aflu, nu știu -/ Vai, plopii detună orașul.../ Clavirile plîng în pustiu...” ( „Mister”)15) Deși mai rari decît castanii și teii, în timpul copilăriei lui Bacovia, plopii (menționați și în a doua din „Bucățile de noapte”) făceau parte din flora orașului și a regiunii înconjurătoare: „Plopul este reprezentat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amintește pe aceea a mamei proprii în poemul Biografie: „Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună! Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]