39 matches
-
ajutat, mitul bunului sălbatic) sau estetic (primăvara eternă a insulelor binecuvântate, puritatea sculpturii africane, vraja jazz-ului New Orleans). În calitate de cult al pitorescului care reține curiozitățile și bizareriile celorlalți, exotismul poate devia Înspre etnocentrism, atunci când este Însoțit de o atitudine devalorizantă, sau Înspre rasism, atunci când produce respingere și ostilitate. C. R. & AFFERGAN Francis (1987), Exotisme et altérité, Paris, PUF. BASTIDE Roger (1970), Le Proche et le lointain, Paris, Cujas. BOURDE André (1991), „Histoire de l’exotisme”, in POIRIER Jean (coordonator), Histoire des
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de reprezentări anticipante și justificatoare de conduite, care generează uneori quiproquo-uri și confuzii: „a judeca Înainte” sau a te baza pe o „opinie luată de-a gata” constituie expresii sinonimice curente. În cadrul psihosociologiei, acest termen numește o judecată negativă, devalorizantă, bazată uneori ă și parțial ă pe presupuneri pozitive; ea se referă la obiecte (materiale, simbolice, sociale), grupuri sau persoane caracterizate, din punct de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de referință; iar pe de altă parte, o apreciere exagerat sau exclusiv negativă a celor specifice altor medii. Trecem astfel de la o judecată impregnată de etnocentrism (pozitiv În ceea ce privește comunitatea proprie, dar negativ În rest) la o judecată rasistă, ostilă sau devalorizantă față de tot ceea ce este străin. Există o mare confuzie cu privire la definirea xenofobiei și a trăsăturilor sale caracteristice. Autorii sunt În general de acord să considere „naturală” și inevitabilă atitudinea etnocentristă care, Într-adevăr, este universală. Cei mai mulți cred că aceasta constituie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin raportare la discursurile altora, enunțurile avînd, indiferent de structura și condițiile lor de producere, un caracter eminamente dialogic. În orice discurs, transpare vocea celuilalt, alteritatea implicînd nu numai vorbitori diferiți ci și coordonate spațio-temporale diferite. Calificat în general ca devalorizant, conceptul de eterogenitate permite, în domeniul analizei discursului, o reconsiderare a corpusului analitic, raportul cu exteriorul devenind parte integrantă a enunțării și în nici un caz opus acesteia. Eterogenitatea este, în consecință, o trăsătură a constituirii oricărui discurs. Se poate vorbi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în funcție de fața asupra căreia acționează actul de amenințare: acte de amenințare fie pentru fața pozitivă / negativă a celui care le îndeplinește (vorbitorul), fie pentru fața pozitivă / negativă a celui căruia îi sînt adresate (interlocutorul). Actele de amenințare fiind, în esență, devalorizante pentru imaginea participantului la interacțiune, sînt contrabalansate de actele de valorizare. Întregul sistem al politeții se poate astfel construi în jurul noțiunii de "față": complimentele, mulțumirile, urările vor intra în categoria actelor valorizante, pe cînd ordinele, sfaturile, ofensele aparțin categoriei actelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sfaturile, ofensele aparțin categoriei actelor de amenințare. Avînd în vedere importanța determinărilor sociale și culturale ale contextului în care se produc actele de limbaj respective (un compliment poate fi privit ca act valorizant într-o anumită societate dar poate deveni devalorizant în alta), chestiunea universalității acestora este supusă controversei: interpretarea sistemului de politețe, atît din punct de vedere calitativ, cît și cantitativ, trebuie să țină cont de variațiile culturale, impunîndu-se adaptarea acestuia la comunitatea lingvistică. V. analiză a conversației, persoană, politețe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca o figură bazată pe discordanța dintre diferitele niveluri de enunțare ale unui text. În acest caz, ironia se definește ca o discordanță semantică, ca o vorbire indirectă ce trece de semnificația aparentă a enunțului spre o alta cu scop devalorizant. Ca atare, ironia este o figură în cadrul căreia se articulează o componentă semantică bazată pe o inversiune și pe o componentă pragmatică, fiindcă enunțul ironic urmărește să descalifice ceva. De fapt, încă din 1953, M. Bahtin arăta că, în cazul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Vinovăția îi conferă copilului speranța de a evita pedeapsa respectând regulile părintești. Această strategie transferă toată responsabilitatea copilului, făcându-l să-și creeze o imagine de sine negativă. Continuarea maltratării astfel justificată de către copil fixează în mintea acestuia o auto-percepție devalorizantă și nu-l împiedică să considere lumea un loc ostil. La adolescență, pedepsele părinților intensifică în mod paradoxal nevoia de comunicare cu părinții abuzivi. Procesele normale de separare de părinți și dezvoltarea psihologică independentă devin din această cauză mult mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
poziția bergsoniană care face din imagine o amintire apărută în vis sau poziția sartriană care, pentru a evita reificarea imaginii, vorbește de o cvasiprezență în conștiință, un obiect-fantomă ce trimite la o viață factice 4. Spre deosebire de aceste teorii reducționiste și devalorizante ale școlii din Wurtzburg și Denkpsycologie, Gilbert Durand se situează în prelungirea fenomenologiei poetice bachelardiene care subliniază atât rolul și specificitatea imaginii în viața psihică, cât și coerența sa funcțională. Premisele lui Bachelard constituie fundamentul antropologiei durandiene: 1. imaginația ca
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
zilei"48. Reacțiile negative față de generația lui Eliade au fost, îndeosebi în deceniile trei și patru ale veacului trecut, cu asupra de măsură. Au fost aruncate în discursul public al presei și al nenumăratelor conferințe judecăți deformatoare, duzini de epitete devalorizante, reproșuri dure pînă la negări violente. Revenea frecvent veleitarismul, prezumțiozitatea (cum zice chiar Vulcănescu) sau infatuarea tinerei generații, iar stilul unor atare incriminări era, de pildă, precum cel al unei note din Viața Românească (oct. 1934), semnată P. Nicanor & co
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
rămâne în memoria veacurilor și chiar a mileniilor. Dintr-o fatalitate asupra căreia nu am puterea să dispun, genul în care scriu se numește eseu, termen care mi-a devenit nesuferit, pentru că de la o vreme încoace cunoaște o inflație absolut devalorizantă. Una-două, „eseu”, „eseistic”. A ajuns să însemne incompetență (și să o absolve) și pseudo eleganță. De fapt, eseul pretinde o competență totală în cel mai ignorat domeniu, cel al umanului (în care antropologia e rareori competentă, și atunci destul de puțin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la vârsta adolescenței. Grandoarea devine patologică atunci când este refuzată orice variantă de autopercepție dezavantajantă și se acordă aceleași semnificații perceperii de către cei din jur. Pe de altă parte, eul copiilor abuzați fizic sau psihic se structurează micromanic, prin intermediul unei autopercepții devalorizante care se autoîntreține prin perceperea deformată a celor din jur. Ca urmare, ontogeneza personalității are condiționări multiple, legate însă permanent de lumea înconjurătoare. Personogeneza înseamnă, în primul rând, succesiunea vârstelor pentru că personalitatea este o structură dinamică ce diferă de la o
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
întreaga situație a explodat, iar în ochii lui, întreaga viață de până atunci, cu părinții adoptivi, i-a apărut ca o minciună. A nu ține seama de opinia copilului și sentimentele lui în luarea unor decizii, induce copilului trăiri emoționale devalorizante, de trădare și abandon. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului stipulează dreptul copilului la exprimarea opiniei și obligativitatea părinților (adulților) de a ține seama de opinia copilului. Noua lege de Promovare și Protejare a Drepturilor Copilului din România (272/2004) are
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de înțelepciune. Chiar dacă am împinge cu mult înapoi, catre Ennius, începuturile filosofiei române, și acestea ar fi cam la un secol și mai bine după ce grecii intraseră în nemurire cu Platon, cu Aristotel. Faptul în sine, recunoscut, nu are nimic devalorizant, cum nici invers, arhaicitatea nu conferă superioritate în mod absolut și, parcă, natural. Fiecare popor intra în istorie în timpul sau, își are timpul sau și, deci, șansa să. Mai devreme nu este un privilegiu și nici mai tîrziu o privațiune
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]