39 matches
-
istoria artei, publicat în Revista Fundațiilor Regale, la 1 octombrie 1942, „împins de amorul artei, el pleacă la Roma”); de altfel, este actualizabil și azi. Trecerea timpului a asociat însă sintagma cu o puternică notă ironică, datorată mai ales conotațiilor devalorizante (desuetudine, notă de ridicol) pe care le-a căpătat termenul amor. În secolul al XIX-lea, expresia - în varianta pentru amorul artei, mai apropiată de sursa franceză - avea deja un sens figurat. Un personaj dintr-un foileton literar (România liberă
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
cazul esteticii polistilistice este vorba mai degrabă despre construirea unei polifonii narative cu valorizarea citatelor nu în calitatea lor de inserții mimetice sau ca elemente ale unui joc intertextual (că la Berio) însoțite de doză implicită de ironie ca semn devalorizant sau re-semnificant. La Schnittke fenomenul compresiei stilistice ajunge în punctul culminant și final deopotrivă în întreaga istorie stilistica a muzicii occidentale, punând în balanță o legitimă interogație cu privire la utilitatea stilului și soarta acestuia în muzică generațiilor viitoare de muzicieni. Însă
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
poziția bergsoniană care face din imagine o amintire apărută în vis sau poziția sartriană care, pentru a evita reificarea imaginii, vorbește de o cvasiprezență în conștiință, un obiect-fantomă ce trimite la o viață factice 4. Spre deosebire de aceste teorii reducționiste și devalorizante ale școlii din Wurtzburg și Denkpsycologie, Gilbert Durand se situează în prelungirea fenomenologiei poetice bachelardiene care subliniază atât rolul și specificitatea imaginii în viața psihică, cât și coerența sa funcțională. Premisele lui Bachelard constituie fundamentul antropologiei durandiene: 1. imaginația ca
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin fragmentele extrase și modificate, elementele lipsă ale personalității noastre, compensându-ne propriile lacune. Ca și cuvintele, cărțile ne distorsionează atunci când ne reprezintă. Nu putem să coincidem complet cu imaginea pe care ne-o dau ele, imagine parțială, ideală sau devalorizantă, În spatele căreia se pierd particularitățile noastre. Și, cum aceste cărți sunt adesea prezente În noi ca niște fragmente prost Înțelese sau uitate, ne trezim cel mai adesea În situația de a fi aidoma structurilor suspendate prin raport cu acești delegați
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
critica este cu adevărat creatoare În sensul superior al cuvântului. De fapt, critica este În același timp creatoare și independentă.” Ideea de independență este aici determinantă, căci separă activitatea critică de literatură sau artă, eliberând-o de funcția secundară și devalorizantă În care este ea cantonată În majoritatea timpului și oferindu-i o reală autonomie: „Gilbert: Da, independentă. Nu mai trebuie să judecăm critica luând drept etalon imitația sau similitudinea, așa cum se Întâmplă În cazul poetului sau al sculptorului. Criticul Întreține
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este binecunoscut: cererea anumitor bunuri ajunge să crească odată cu prețul acestora și, invers, să se diminueze când prețul scade, în contradicție cu legea standard a cererii și ofertei. Consumului ostentativ și distinctiv de produse de lux i se opune interpretarea devalorizantă a unui preț prea mic de către publicul cunoscător. Astăzi se poate considera, dimpotrivă, că bunurile la care este observabil efectul snobismului (prin punerea în evidență a elasticității pozitive a prețului) pot fi considerate "bunuri culturale". Altfel spus, elasticitatea pozitivă a
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în interiorul unei entități abstracte cu efecte concrete (drepturi, îndatoriri) și îi exclude pe alții ("străinii"). În plus, această categorisire are efecte în ceea ce privește valoarea: pentru un francez, faptul de a fi francez este valorizat, iar acela de a nu fi este devalorizant. Totuși, acest efect axiologic depinde de fiecare individ, căci nu toți francezii consideră în aceeași măsură că identitatea lor este cea mai bună... Efecte dorite și nedorite Cum am scris mai sus, bunurile și, prin intermediul lor, oamenii și grupurile nu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
orice obiectivare (Heinich, 2000). În plus, grupările artistice (companii, ansambluri muzicale...) se concep în termenii opoziției cultură de creație/cultură de reproducere. Analiza lui Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care desemnează ansamblul muzicienilor care se grăbesc să răspundă cerințelor publicului. Această rezistență se înscrie în tradiția lui Voltaire, care-i disprețuia pe jurnaliști, acești reprezentanți ai "scriiturii industriale". Ea se prelungește astăzi în modul în care Bourdieu critică media
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nemulțumire, prin conflicte nejustificate, prin tulburarea activității din clasă etc.). Adepții Analizei Tranzacționale fac distincția precum s-a văzut anterior între stroke-uri pozitive, valorizante (ca: expresiile de considerație, de afecțiune, remarcile apreciative/laudative, replicile de încurajare etc.) și stroke-urile negative, devalorizante (ca: remarcile nepoliticoase, jignirile, desconsiderația, disprețul, insultele, scandalurile, încăpățânările, confruntările, conflictele etc.). Acceptând aceste premise, se pare că în condițiile nevoii de stroke-uri, de semne de recunoaștere, în lipsa celor pozitive (premiale), mulți oameni sunt nevoiți (sau se văd nevoiți) să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Deși conține note de răutate și de ranchiună, ea poate fi și un stimul pentru dezvoltarea pesonală. b. să ne examinăm gândurile de inferioritate. Invidia este cu atât mai violentă, susțin autorii, "cu cât ea "trezește" un ansamblu de idei devalorizante față de noi înșine, adormite până atunci, dar gata să se manifeste imediat ce întâlnim o situație de eșec într-un domeniu anume" (p. 86). Este recomandabil să ne examinăm gândurile de inferioritate în loc să le ascundem sub masca agresivității sau a unei
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
apasă pe umeri”. Pe scurt, i se pare că viața e grea, că e o vale a plângerii etc. Evenimente: Individul se confruntă cu propriile-i limite, ceea ce uneori e foarte neplăcut. Ar putea fi vorba fie de un eșec devalorizant, fie de o situație de constrângere pentru care nu găsește antidot sau ieșire. Perioadele de „doliu” sunt adesea legate de disonanțele lui Saturn, dar doliul trebuie Înțeles În sensul unei renunțări - la o persoană, o dorință sau o achiziție. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
întreaga situație a explodat, iar în ochii lui, întreaga viață de până atunci, cu părinții adoptivi, i-a apărut ca o minciună. A nu ține seama de opinia copilului și sentimentele lui în luarea unor decizii, induce copilului trăiri emoționale devalorizante, de trădare și abandon. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului stipulează dreptul copilului la exprimarea opiniei și obligativitatea părinților (adulților) de a ține seama de opinia copilului. Noua lege de Promovare și Protejare a Drepturilor Copilului din România (272/2004) are
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
răului prin rău” poate părea dificil de imaginat. Dar, datorită dialogului stabilit cu terapeutul și amplorii suferinței și a handicapului provocat de tulburare, doar forța experienței poate slăbi și repune în mod durabil în discuție puterea angoaselor anticipative, a gândurilor devalorizante, a scenariilor catastrofice paralizante și a emoțiilor negative care tetanizează. Fiecare pacient este conștient de acest lucru, chiar dacă drumul spre eradicarea evitărilor poate fi lung și dureros pentru unii dintre ei. Factorii de evitare și atitudinea terapeutului Factorii de evitare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Vinovăția îi conferă copilului speranța de a evita pedeapsa respectând regulile părintești. Această strategie transferă toată responsabilitatea copilului, făcându-l să-și creeze o imagine de sine negativă. Continuarea maltratării astfel justificată de către copil fixează în mintea acestuia o auto-percepție devalorizantă și nu-l împiedică să considere lumea un loc ostil. La adolescență, pedepsele părinților intensifică în mod paradoxal nevoia de comunicare cu părinții abuzivi. Procesele normale de separare de părinți și dezvoltarea psihologică independentă devin din această cauză mult mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]