479 matches
-
să fie remarcat, vrea să depășească limite și bariere, fenomen firesc al evoluției...Toate acestea se pot obține doar În comunitate și cu ajutorul ei. Cam asta am simțit noi, comuniștii când ne-am Înhămat la treabă să ridicăm o țară devastată. Noi și părinții noștri asta am făcut : cu capul, cu mâinile, cu sapa, cu renunțări nenumărate și cu conștiința muncii, am ridicat o țară Înfloritoare unde fiecare putea ( nu avea numai dreptul ) și trebuia să Învețe, să se autodepășească, să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
al ei... Își apăsă pieptul cu mâinile, suflând tare, cu gura deschisă. Când i se mai potoli inima, intră izbită de liniștea nefirească și de aspectul înspăimântător al cârciumii pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu fața aceea speriată și zbârcită, zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit minutarele aducerilor-aminte. E un ceasornic încremenit pe o singură oră: ora morții!” A fost ea prima eroină a sa, prima eroină pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
urmărește cronologic dezvoltarea fostei urbe devenită un oraș prosper, un port și una dintre așezările cele mai importante ale României. Autorul raportează întâmplările dramatice ale acestei urbe greu încercate (fiind arsă ori bântuită de ciumă), sărăcită de armata turcească sau devastată de ocupanții germani (în 1917), raportează, deci, toate acestea la istoria țării, scoțând în evidență trecutul eroic al orașului de la malul Dunării. "Brăila este un loc din cele mai vechi timpuri, hotărât românesc" afirma pe drept cuvânt Nicolae Iorga. Brăila
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
și concluziile ce se desprind din povești sunt doar sugerate de autor, cititorului rămînîndu-i să le formuleze în minte. Ca un semn al detașării de perioada cea mai dureroasă din viață, autorul își încheie volumul cu o plimbare prin parcul devastat al unei vile părăginite din apropierea Bucureștiului. Plimbarea aduce cu un ritual al desprinderii de trecut: "Am dat un ocol prin fostul parc. Și din el mai rămăseseră, pe ici pe acolo, urmele vagi ale unui trecut glorios. Totul era trist
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
sau fac, în zilele noastre, ocolul orașului, precum Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice și mai pidosnice locuri, eroul noului roman, soldat, circulă besmetic printr-o urbe devastată. Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
împușcă caii în cap la soldații care se încaieră sau cîntă sau așteaptă, o stranie "poezie" a războiului. Tot aici avem și una din scenele memorabile ale filmului; febricitat din cauza septicemiei care-l va ucide, Robbie pătrunde într-o clădire devastată, totul are un aer halucinant, filtrat printr-o o retină impresionată de febră. În clădirea devastată se văd urmele unui tapet elegant cîndva care-l amintește pe cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
a războiului. Tot aici avem și una din scenele memorabile ale filmului; febricitat din cauza septicemiei care-l va ucide, Robbie pătrunde într-o clădire devastată, totul are un aer halucinant, filtrat printr-o o retină impresionată de febră. În clădirea devastată se văd urmele unui tapet elegant cîndva care-l amintește pe cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-un lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un halou, o clipă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
mobilizați la îngrijirea răniților Despre pagubele suferite de această instituție, directorul de atunci Augustin Crainic raporta la 12 august 1918: “Cu ocazia invaziei armatelor imperiale germane și austroungare ... localul gimnaziului ca și casele particulare au fost părăsite și ca urmare devastate: Arhiva școlii, biblioteca societății de lectură V. Alecsandri, mobilierul, băncile, pupitrele au fost scoase din clase mai înainte, fiindcă localul gimnaziului a servit ca spital, vesela, scaunele, biroul, aparatele de gimnastică, aparatele de stiinte fizicochimice, tablourile de științe naturale, muzeul
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
fi reordonat și reinterpretat pe această scală neliniștitoare a paranormalului. Din seria de întâmplări trăite, nu puține devin experiențe cântărite și înțelese retrospectiv. Retras în pustiul sufletului său", personajul construit și urmărit îndeaproape de autor (el însuși) descoperă peisaje halucinante, devastate și amestecate, reale și spectrale în aceeași măsură. Trecutul în straturi-straturi de cenușă, contemplat cu ochiul avid al turistului la Pompei sau la Piramide, e "remodelat" local, cu cioburile de oale, bălegarul și lutul strămoșului. Din "mâlul" memoriei, care sare
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
de portretist, care se manifestă, cu precădere după 1966, mai ales la aflarea morții vreunui prieten sau cunoscut ori la întâlnirea, în plimbările sale, a altuia asemenea, pe care nu-l mai văzuse de mult și care îi apare acum devastat de vârstă, în plină "deconfitură", cum îi place să spună cu un reiterat, imposibil franțuzism. Prin destinul straniu al autorului și prin valoarea lor de martor al unor epoci tulburi, jurnalele lui Arșavir Acterian se impun ca o piesă importantă
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
cu care pare gestual înrudit, mai puțin agilitatea, se poate închide la nevoie în carapacea sa pentru a deveni un cub metalic asemeni gunoiului procesat geometric, o piesă din uriașul joc lego al planetei. Infatigabilul robot cercetează o lume parcă devastată, aglomerată rezidual, construind impresionante piramide din cuburile așezate unul peste celălalt. Ceea ce surprinde de la bun început este atitudinea "umană" a roboțelului, gesturile sale denotă curiozitatea, mirarea, atenția acordată unei forme de viață, și mai presus de toate, sentimentul singurătății mascat
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
Dar, de foarte multă vreme, eu nu mai am nicio bucurie, nici trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în garaj și a stat acolo până când l-au apucat dracii. După aia, a făcut pustiu de inprudență, și a revenit la apartament. Norocul său, că a revenit, nițel mai devreme decât îi preziseră copiii; că, altfel, găsea chiar totul devastat. Curat, adică; gol! De recunoscut, ca față interioară, în comparație cu ce lăsase la plecare; la începutul expluzării, adică. N-a mai găsit nimic, din ce știa că este în casă, la locul său. În câteva cazuri lucrurile fuseseră schimbate în alte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pauza de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să ia pe toată lumea prin surprindere au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți pe eroii, ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am spus lui Lauren. Zăceam pe canapeaua din salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să-ți mănânci micul dejun și apoi doctorul Bo va veni să Îți facă o perfuzie, după care ai să te duci la birou, ca de obicei, replică Lauren, formând numărul de telefon de la room-service. Două porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ultimul tufiș de pe Insula Hood, În căutarea unui bărbat pe care Îl văzuseră toți cu ochii lor, dar pe care - niciodată mai potrivit spus - părea să-l fi Înghițit pămîntul. Tunurile fură aruncate de pe culme, mărfurile și bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele de apă, distruse, din munca lui Oberlus și a sclavilor lui nu mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care decima mii de vieți în toate colțurile lumii și Bica își văzuse fiica intrând pe poartă sfâșiată, devastată, desfigurată de o privire goală. "Mamă, Eduard va muri". Din ziua aceea Sanda devenise un om condamnat la singurătate. Dacă n-ar fi avut-o pe Luana, cu siguranță, și-ar fi pus capăt zilelor dar avusese norocul ca acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și bradul și globurile și întreaga bucurie a sărbătorii. Ce prost! Ce mare mincinos! Nu realiză când tăbărâră peste ea Sanda, Bica, părinții lui Dan. Cei mari se certară îngrozitor iar lui Dan îi fu interzis să-i mai vorbească. Devastată, Luana refuză să mănânce, să mai iasă afară. Sanda confirmă varianta lui Dan și Luana aproape că o urî pentru asta. Nimeni nu ținea cu ea. Bica încercă s-o împace explicându-i că Sărbătoarea Crăciunului este o bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarse de la școală cu o durere sfâșietoare în burtă. Piciorul drept îi amorțise, făcu febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică. Diagnosticul le șocă: peritonită. Luana trebuia internată și operată de urgență. Devastată, Sanda se întoarse acasă și pregăti bagajul fetei, scuturându-se de plâns. Cu ochii lipiți de tavanul alb al holului de spital, Luana o aștepta împietrită. Se afla pentru prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
montase Mama de Gorki. Plus știrea că la Conservator se pregătea "o secție pentru muncitori talentați". Doar fusese din tinerețe preocupat de protecție socială, de educație muzicală gratuită. "Atîta tot". Prețurile o luaseră razna. Nu avea bani să repare casa devastată (o servitoare costa 30.000 lei lunar; salariul lui era de 50.000), dar dădea, în sfîrșit, concerte, după ce, în vagoane de marfa, blocate zile în șir pe linii moarte, transportase, înapoi la Iași, averea Conservatorului și a Filarmonicii. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pauza de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să ia pe toată lumea prin surprindere au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți pe eroii, ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care moștenise de la tatăl ei nu numai ochii de tătar, dar și aplecarea spre carte. Buchisea de la patru ani abecedarul în limba română pe care reușisem să îl pun de-o parte, împreună cu alte câteva cărți, dintr-o bibliotecă școlară devastată. Cât despre continuarea studiilor universitare nici nu putea fi vorba. Profesorii se evacuaseră în România sau Germania. Cărți de propagandă în limba rusă începeau să umple rafturile goale din biblioteca universitară. Se zvonea că în localul facultății de farmacie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar, de foarte multă vreme, eu nu mai am nicio bucurie, nici trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am 144 Rareș Tiron dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]