49 matches
-
lui domoală prin birou, și-a scos pipa din gură și m-a întrebat: <Cacaia deviația?> Ce deviere?! Nu părea mirat, dar știam că era mai mult decât mirat. Știam că la auzul cuvântului deviere amintirea vechilor lui lupte contra deviaționiștilor din partid de dreapta sau de stânga și pe care îi zdrobise pe toți prin anii 26 și 30 îi împrospăta sufletul lui împietrit și că acela care câștiga în fața lui, cu asemenea problemă, câștiga totul. Și i-am spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
indulgentă decât Lenin și nu făcuse bine că nu-i urmase învățătura: era în măsură să mă sfătuiască să nu fiu indulgent. Li-chidați, zise, printr-o discuție în Comitetul Central și apoi în adunări de partid lărgite acest grup de deviaționiști." Ești mulțumit, Gheorghe?" Sînt mulțumit, tovarășe Stalin." După cum știi, mai spusese Gheorghiu-Dej adresîndu-se scriitorului, partidul a acționat unit în toate aceste trei chestiuni și a învins. Numai canalul după câțiva ani a trebuit să-l abandonăm: mergea greu, costa scump
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai conducerii de partid erau pe jumătate sau integral evrei, cei mai mulți în directă legătură cu Moscova. Odată cu desovietizarea declanșată de Gheorghe Gheorghiu-Dej după retragerea trupelor sovietice din România în 1958, se petrecea și un proces de dezevreizare. Rând pe rând, „deviaționiștii” Ana Pauker, Miron Constantinescu, Iosif Chișinevschi fuseseră înfrânți de băștinașul Dej. Așa se face că e permisă în Străinul calificarea sovieticilor pe punctul de a invada România drept „jidani”, firește, de către dușmanul de clasă Salvator Varga, dar cuvântul și asocierea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
periferiei imperiului sovietic, și în particular a Ucainei; așa cum scria Pravda, trebuie „distrusă această bază socială a naționalismului ucrainian reprezentată de proprietățile țărănești individuale”; de altfel, pentru Stalin, chestiunea națională este indisociabil legată de chestiunea țărănească. Apoi, înlăturarea definitivă a „deviaționiștilor de dreapta”, ca Buharin și Rîkov, și accelerarea unui proces care se va încheia în 1938: renovarea radicală a PCUS, de jos în sus. într-adevăr, în tot timpul războiului dus de el împotriva țărănimii, Stalin procedează la epurări succesive
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ceea ce mulți gândesc în sinea lor: este cazul să se pună urgent capăt „febrei mic-burgheze”. Furios, Mao mobilizează conducerea și obține îndepărtarea mareșalului „pe care Lin Biao îl înlocuiește la ministerul Apărării. Timp de mai multe luni, o campanie împotriva „deviaționiștilor de dreapta” duce la epurări în întreaga țară. Marele Salt înainte este relansat - se înființează chiar comune populare și în orașe! Refuzând inevitabila retragere, reacția lui Mao la criticile lui Peng Dehuai agravează considerabil dezastrul. Ulterior, timp de un an
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu-i mai râmâne decât numele, fațada unei pseudo-democrații directe care maschează structurile puterii comuniste. Acestea se bazează pe centralismul democratic: o ierarhie verticală riguroasă, o disciplină de tip militar și practicarea sistematică a epurărilor* pentru a-i îndepărta pe deviaționiști, pe indisciplinați și, în curând, pe cei care nu au „o bună origine socială” - muncitorească sau țărănească. Comitetele de partid controlează și dirijează sovietele, dar conducerea partidului este cea care numește cadrele în toate posturile de răspundere din administrație, armată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în calitatea de secretar general al partidului. Evoluția politică și psihologică a lui Stalin era divizată după cum urmează: perioada anilor '20 și a primei jumătăți a anilor '30, când acesta, împreună cu întreg partidul, acționase ferm și judicios "împotriva troțkiștilor, a deviaționiștilor de dreapta și naționaliștilor burghezi", respectiv perioada începând cu a doua jumătate a anilor '30 și până la moartea sa, când a început să încalce gradual "toate normele morale și legile sovietice". Spre deosebire de Lenin, care pleda pentru "convingerea și educarea" comuniștilor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
idei "mic-burgheze". Nu degeaba Molotov, care mai era în viață la începutul perioadei Gorbaciov, cataloghează noua orientare drept "deviație buharinistă", (adică și mai de dreapta decât "deviaționismul" lui Brejnev), iar pe Dubcek și Gorbaciov îi încadrează în aceeași categorie a "deviaționiștilor de dreapta", numindu-i cu cinism "culaci care au scăpat" (Chuev: 1993, 329-420). Am văzut cauzele politice, derivate din metamorfoze ideologice, care au convins Uniunea Sovietică să intervină în Cehoslovacia. Regimul leninist de aici se afla în cădere liberă, antrenând
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
felul de nume Vlad Țepeș, Vulturii Carpaților, România liberă, România viitoare... ce știu eu cum. Deci, o mulțime de organizații... Iar în cazul că se-arestau comuniști și securiști, și-au fost și de-știa arestați foarte mulți, ei erau deviaționiști de dreapta sau de stânga sau trădători... orice erau. Deci oricine nu era de culoarea roșie absolută era socotit ori fascist, ori revizionist, ori diversionist. De ce? Eram în perioada când Apusul făcea desfascizarea Germaniei și-a Franței... și-atunci, ei
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
conducea. „Se va lovi fără milă”, reia ideea același ministru la o conferință din 28 februarie 1950, „fiindcă noi dacă avem legea, după cum am discutat astăzi, vom da lovituri” (ibidem, pp. 120, 131). Trei ani mai târziu, anchetat în procesul „deviaționiștilor de dreapta” și acuzat că nu a fost vigilent în ura sa de clasă, Teohari Georgescu declara că a condus un aparat la început tânăr, care a crescut, devenind astăzi un instrument puternic în mâna Partidului, plin de ură împotriva
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
balansul lui formidabil când cu Zinoviev și Kamenev contra lui Troțki, când cu Buharin sau Tomski contra lui Troțki, Zinoviev și Kamenev, apoi colectivizarea forțată a agriculturii, industrializarea accelerată cu accent pe industria grea, apoi curățirea Partidului bolșevic cu pedepsirea deviaționiștilor de stânga, ca și a celor de dreapta, execuțiile în masă, se șoptea pe la colțuri că Stalin ordonase omorârea câtorva milioane de oameni, de ruși, de compatrioți de-ai săi, iar alte cine știe câte milioane fuseseră trimiși în închisoare, în gulag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că este cazul să ne mințim a posteriori. E drept că fiecare membru al său disemina în jur influență. Dar n-o făcea ca membru al unui grup, ci în nume personal. Aceasta este cheia unui regim totalitar, o cheie-paradox. Deviaționiștii sunt, public vorbind, ființe singulare, elemente izolate. Ei nu reprezintă pe nimeni, fiindcă singurul grup care are influență ca grup este cel oficial. Un regim care încalcă în mod deșănțat drepturile omului are în plan intern doar persoane ca inamici
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
felul de nume: Vlad Țepeș, Vulturii Carpaților, România liberă, România viitoare... ce știu eu cum. Deci, o mulțime de organizații... Iar În cazul că se-arestau comuniști și securiști, și-au fost și de-știa arestați foarte mulți, ei erau deviaționiști de dreapta sau de stânga sau trădători... orice erau. Deci, oricine nu era de culoarea roșie absolută era socotit ori fascist, ori revizionist, ori diversionist. De ce? Eram În perioada când Apusul făcea desfascizarea Germaniei și-a Franței... și-atunci, ei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zdrobire a curentelor reformiste pe care tot el le inspirase: „Să înflorească o sută de flori, să se întreacă o sută de școli”. Această întoarcere la dogmatism îl făcea să susțină o atitudine mai radicală, „revoluționară”, de confruntare cu imperialiștii, deviaționiștii etc. Faptul că principalul subiect de dispută între cele două delegații a fost cel al trecerii pașnice sau nepașnice de la capitalism la socialism, o problemă care nu privea în mod nemijlocit cele două partide, este relevant în acest sens. în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu va reuși să fie până la capăt vioara întâi: dacă în toamnă va scoate un scor bun, echipa va trebui refăcută - pentru că așa o cere logica de partid. Dacă pierde - va fi eliminat urgent, ca o măsea stricată, ca un "deviaționist" care-a întinat idealurile sfinte ale iliescianismului. Deocamdată, Năstase beneficiază de sprijinul necondiționat al lingăilor din televiziuni. Canalul public din Dorobanți a reușit să atingă cote ale slugărniciei ce l-ar umple de invidie pe însuși Pingelică. Nici PRO TV-ul
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
Cronicar Povestea deviaționistului Dacă nu se află în tren sau într-o sală de așteptare unde, de plictiseală, citește totul, pînă și casetă redacționala, cititorul de reviste întîi răsfoiește, trece cu privirea peste titluri, semnături, poze și își alege textele ce i se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
repet, aceasta privire aroganță, mai ales că România are ea însăși motive suficiente să se uite în pămînt." * Semnătura lui Miron Kiropol pe un text aprinde totdeauna pentru Cronicar semnalul de atenție. În acest număr, într-o pagina intitulată Povestea deviaționistului (ÎI), este evocat Valeriu Cristea. Desigur, poetul de la Chartres nu scrie memorii convenționale. Bîjbîind printr-un teritoriu oniric, vesperal, el întîlnește un ciudat personaj ce i se pare cunoscut: "Atît de straniul cetățean (al cui?) întîlnit în Dumnezeu știe ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
că dacă a păcătuit în vremea asta de tulburare, a făcut-o pentru că nu mai putea stinge flăcările de care noi toți am fost o clipă scrumiti pe ici pe colo, însă el a ars de-a binelea." Dar povestea deviaționistului continua cu propriul foc - țara, orașul "în care și-a lăsat cîteva perechi de piei" și care nu pot fi date uitării: "Pentru moment nu sînt prea convins că democrația a devenit întru totul și românească. Mizeria, da. Și promiscuitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
cu poziția facțiunii staliniste din partidul comunist care susținea că poate fi construit în Uniunea Sovietică „socialismul într-o singură țară”. În spectrul politic al marxismului, troțkismul este considerat a fi la stânga. Exprimat în limbaj peiorativ, troțkiștii sunt descriși drept „deviaționiști de stânga”. Unii marxiști care se opun troțkismului îl privesc ca fiind în serviciul dreptei deoarece, în viziunea lor, nu acesta este drumul adevărat către socialism. Troțki a dezvoltat mai târziu teoria că statul muncitoresc din Rusia a devenit un
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
Chișinevschi și Miron Constantinescu, cu sprijinul lui Constantin Pârvulescu, au încercat destituirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din funcția de prim-secretar al partidului, dar nu au reușit, din cauză că nu au obținut sprijin din partea lui Moghioroș. Ulterior, Moghioroș a conceput acuzațiile contra "deviaționiștilor de dreapta", care au fost excluși repede din organele de conducere ale partidului. În decembrie 1967, Nicolae Ceaușescu, care cumulase funcțiile supreme în partid și stat, a luat decizia de a se debarasa de liderii comuniști din vechea generație, care
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
Diviziei "Tudor Vladimirescu" pe teritoriul URSS. După 1944 a fost membru în secretariatul CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al finanțelor (1947-1952). În mai 1952 a fost condamnat de plenara CC al PMR, fiind acuzat de deviaționist și activități antipartinice. În august 1952 a fost arestat și nu a mai ieșit din închisoare până la sfârșitul vieții. În 1954 a fost condamnat la moarte pentru trădare. Pedeapsa i-a fost comutată în detenție pe viață. A decedat în
Vasile Luca () [Corola-website/Science/304559_a_305888]
-
din Uniunea Sovietică. În 1961, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, cu asentimentul lui Constantin Pârvulescu, au încercat destituirea lui Dej din funcția de prim-secretar al partidului, dar nu au reușit (datorită eșecului de a câștiga sprijinul lui Alexandru Moghioroș). "Deviaționiștii de dreapta" au fost apoi pe scurt epurați din organele de conducere. În ultimii săi ani de conducere, Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat hotărârea stabilirii de relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Astfel de inițiative au
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
represiunea a fost deosebit de dură, dar alteori autoritățile au dat înapoi. Disensiuni au apărut în această perioadă chiar în sânul PMR. Grupul Anei Pauker a fost îndepărtat de la conducerea partidului și a secției agrare a CC, aceștia fiind etichetați ca „deviaționiști de dreapta” și fiind făcuți responsabili de întârzierile și de abuzurile din procesul de colectivizare. Satele alese pentru prima parte a colectivizării au fost întâi satele cele mai afectate de război și de seceta ce a urmat, unde țărănimea săracă
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
Dintre aceștia din urmă, o parte s-au dedat la acte de jaf și de cruzime, împreună cu ceilalți comuniști de diferite naționalități; altă parte, idealiștii care nu cunoșteau realitatea regimului sovietic, au protestat și au fost deportați spre Gulag ca "deviaționiști". Din cauza celor care se dedaseră la violență în iunie-iulie 1940, toți evreii bucovineni și basarabeni fără deosebire, și mai larg toți evreii din România au fost considerați de regimul Antonescu ca fiind "dușmani ai poporului român". Pentru ei, data de
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]