49 matches
-
balansul lui formidabil când cu Zinoviev și Kamenev contra lui Troțki, când cu Buharin sau Tomski contra lui Troțki, Zinoviev și Kamenev, apoi colectivizarea forțată a agriculturii, industrializarea accelerată cu accent pe industria grea, apoi curățirea Partidului bolșevic cu pedepsirea deviaționiștilor de stânga, ca și a celor de dreapta, execuțiile în masă, se șoptea pe la colțuri că Stalin ordonase omorârea câtorva milioane de oameni, de ruși, de compatrioți de-ai săi, iar alte cine știe câte milioane fuseseră trimiși în închisoare, în gulag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că este cazul să ne mințim a posteriori. E drept că fiecare membru al său disemina în jur influență. Dar n-o făcea ca membru al unui grup, ci în nume personal. Aceasta este cheia unui regim totalitar, o cheie-paradox. Deviaționiștii sunt, public vorbind, ființe singulare, elemente izolate. Ei nu reprezintă pe nimeni, fiindcă singurul grup care are influență ca grup este cel oficial. Un regim care încalcă în mod deșănțat drepturile omului are în plan intern doar persoane ca inamici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
I-II, București, 1994-1996; Augusta nostalgie a sângelui - Auguste nostalgie du sang, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Solitudinea lui Eros, București, 1998; Ceea ce sferele gândesc despre noi, Iași, 1999; Metopă, pref. Ioan Țepelea, Timișoara, 2001; Ioana d’Arc, Botoșani, 2001; Povestea deviaționistului, I, Iași, 2003. Traduceri: Poeți francezi din secolul al XVI-lea, București, 2000; G. Bacovia, Plumb-Plomb, ed. bilingvă, Iași, 2001; Comment lire Eminescu en français, București, 2001; Mircea Dinescu, Trente-deux poésies, pref. Lucian Raicu, Paris, 2001; Jean Keats, Poezii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
zdrobire a curentelor reformiste pe care tot el le inspirase: „Să înflorească o sută de flori, să se întreacă o sută de școli”. Această întoarcere la dogmatism îl făcea să susțină o atitudine mai radicală, „revoluționară”, de confruntare cu imperialiștii, deviaționiștii etc. Faptul că principalul subiect de dispută între cele două delegații a fost cel al trecerii pașnice sau nepașnice de la capitalism la socialism, o problemă care nu privea în mod nemijlocit cele două partide, este relevant în acest sens. în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu va reuși să fie până la capăt vioara întâi: dacă în toamnă va scoate un scor bun, echipa va trebui refăcută - pentru că așa o cere logica de partid. Dacă pierde - va fi eliminat urgent, ca o măsea stricată, ca un "deviaționist" care-a întinat idealurile sfinte ale iliescianismului. Deocamdată, Năstase beneficiază de sprijinul necondiționat al lingăilor din televiziuni. Canalul public din Dorobanți a reușit să atingă cote ale slugărniciei ce l-ar umple de invidie pe însuși Pingelică. Nici PRO TV-ul
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
Ultimul meu articol despre PDL". Comedia erorilor a devenit comedia ororilor Voinescu susține că "dacă pînă ieri i se părea că PDL evoluează în spiritul minor-simpatic al pieselor lui Moliere, de cînd cerberii președintelui Blaga au ieșit la vînătoare de deviaționiști pe străzile mediatice ale României, i se pare că a intrat în Bulgakov", întrucât "comedia erorilor a devenit comedia ororilor". Destul de acid cu conducerea PDL, Voinescu crede că ar fi înspăimântător să gândești "ce-ar fi făcut lătrăii conducerii pedeliste
Voinescu, atac la PDL: E ilustrarea vie a zicalei despre împuţirea peştelui by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37188_a_38513]
-
instrucții medii, axată pe lecturi marxiste și din clasicii literaturii ruse. Situația nu i s-a schimbat în fond în perioada Ceaușescu. Asocierea celor doi cu prilejul "prelucrării" activului de partid de la Excelsior, în 1957, în momentul crizei provocate de "deviaționiștii" Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, cînd între aceștia putea pluti un aer de "egalitate", a fost remodelată de Ceaușescu în 1965, în sensul noului raport de putere. Ca dovadă, Cameleonea nu mai figurează în Comisia de pregătire a Raportului Congresului
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
cunoști pericolele unei devieri. Lenin a fost împotriva lor, îmi spuse Stalin cu modestie, ca și când el ar fi fost ceva mai indulgent. Lichidați, zise, printr-o discuție în Comitetul Central și apoi în adunări de partid lărgite acest grup de deviaționiști. Ești mulțumit, Gheorghe?" În memoriile sale, Sorin Toma, fost redactor-șef al "Scânteii", una dintre cele mai triste figuri ale momentului, are altă părere despre Gheorghe: "În calitatea sa de secretar al CC, Ana Pauker răspundea de îndrumarea agriculturii și
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Cronicar Povestea deviaționistului Dacă nu se află în tren sau într-o sală de așteptare unde, de plictiseală, citește totul, pînă și casetă redacționala, cititorul de reviste întîi răsfoiește, trece cu privirea peste titluri, semnături, poze și își alege textele ce i se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
repet, aceasta privire aroganță, mai ales că România are ea însăși motive suficiente să se uite în pămînt." * Semnătura lui Miron Kiropol pe un text aprinde totdeauna pentru Cronicar semnalul de atenție. În acest număr, într-o pagina intitulată Povestea deviaționistului (ÎI), este evocat Valeriu Cristea. Desigur, poetul de la Chartres nu scrie memorii convenționale. Bîjbîind printr-un teritoriu oniric, vesperal, el întîlnește un ciudat personaj ce i se pare cunoscut: "Atît de straniul cetățean (al cui?) întîlnit în Dumnezeu știe ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
că dacă a păcătuit în vremea asta de tulburare, a făcut-o pentru că nu mai putea stinge flăcările de care noi toți am fost o clipă scrumiti pe ici pe colo, însă el a ars de-a binelea." Dar povestea deviaționistului continua cu propriul foc - țara, orașul "în care și-a lăsat cîteva perechi de piei" și care nu pot fi date uitării: "Pentru moment nu sînt prea convins că democrația a devenit întru totul și românească. Mizeria, da. Și promiscuitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
criminală Martorii lui Iehova". Firește, (contra)argumentele ierarhilor ortodocși lasă de dorit. Ceea ce evocă textele îndreptate împotriva numitului cult nu e, hé-las, decît limba de lemn a cancelariei partidului unic, potrivit căreia "imperialiștii" din Occident erau pururi "criminali", iar vocabulele "deviaționist" și "revizionist" erau obsesiv etalate: Dacă secta Martorii lui Iehova s-ar cere interzisă din motive doctrinare (respingerea Trinității, refuzul miracolului cristic), atunci - pe firul aceluiași raționament - ar trebui interzise în România și religiile mahomedană, mozaică, ori neoprotestante. Ceea ce ar
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
1937-1940 și republicată în volumul Vremea Lerului, apreciat ca unul dintre cele mai valoroase din întreaga poezie basarabeană. Critica literară mai consemnează și alte performanțe ale scriitorului. S-a aflat aproape întotdeauna puțin în afara culturii oficiale, ca un fel de deviaționist. Volumul său de comentarii pe teme de artă Iarba fiarelor (1959) a fost considerat prima culegere reprezentativă de eseuri în literatura basarabeană. A avut tăria de a-și nega întreaga producție literară datorată epocii proletcultiste, printr-un gest întrucâtva asemănător
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
că fostului premier i s-a dat un partid pe mînă, cu rugămintea de a se folosi de talentele sale de fost procuror. Nici aici Victor Ciorbea nu le-a oferit țărăniștilor o soluție satisfăcătoare. Cine are habar de procesele deviaționiștilor din PCR-ul devenit PMR în perioada stalinistă își amintește și de acuzele de infiltrare sau de pactizare cu dușmanul de clasă, reprezentat de partidele burgheze. Acestea au fost acuzațiile cu care Victor Ciorbea i-a eliminat din partid pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
la mare și iernile la Sinaia, erau oaspeți permanenți ai vilelor de creație și clienți de nădejde ai fondului literar, dar cea mai mică greșeală putea duce la pierderea tuturor acestor privilegii și, mai mult, la excluderea din partid a deviaționistului. Privind astăzi munții de moloz de „literatură” proletcultistă pare greu de crezut că publicarea unor astfel de (sub)producții nu era chiar floare la ureche. Existau niște standarde ale genului, la puritatea cărora vegheau activiști nu prea duși pe la școală
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
vegheau activiști nu prea duși pe la școală, dar căliți în luptele cu dușmanii de clasă. O imagine prea artistică, o metaforă prea îndrăzneață, un epitet insuficient îmblînzit erau considerate reminiscențe ale artei burgheze și, implicit, puteau să ducă la scoaterea deviaționistului din viața literară (dacă lucrurile se opreau aici se putea vorbi de varianta fericită). Fiecare poet proletcultist trebuia să fie receptiv la sfaturile „îndrumătorului”, deținătorul adevărului absolut în materie de ideologie stalinistă. Rolul acestora era esențial pentru că așa cum recunoștea Nina
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
omis. Partea amuzantă a unui asemenea procedeu o reprezintă inevitabila contradicție între rigiditatea schematismului purces din dogmă și mobilitatea "adaptărilor" din mers la mereu schimbatele pretenții ideologice: "Beju, cel care intenționase să-l excludă din partid pe Niculae, demascat ca deviaționist din grupul Ana Pauker-Vasile Luca în finalul ŤMoromețilorť, vol. II, este descoperit acum ca fost legionar, în schimb despre deviaționism nu se mai suflă o vorbă. în sfîrșit, deviaționist sau legionar, după vremuri și după nevoi, este de rău, și
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
care intenționase să-l excludă din partid pe Niculae, demascat ca deviaționist din grupul Ana Pauker-Vasile Luca în finalul ŤMoromețilorť, vol. II, este descoperit acum ca fost legionar, în schimb despre deviaționism nu se mai suflă o vorbă. în sfîrșit, deviaționist sau legionar, după vremuri și după nevoi, este de rău, și este un stigmat suficient pentru un personaj care se pare că încurcă ițele pe la raion, căci de la el pornesc toate relele". Situat la o astronomică distanță față de curaj, Marin
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
declară secretarul de partid pe un ton patetic. Proiectul cu refacerea obștei căzu însă baltă câteva săptămâni mai târziu, când de la regiune se primi un telefon expres în acest sens; între timp funcționarii în cauză fuseseră dovediți drept complici ai "deviaționiștilor de dreapta" și, drept urmare, dați afară și arestați. Lui Stelian i se dădură și în continuare diverse treburi de funcționar bun la toate și pe care, din gentilețe, nu le putu refuza. Ba la un moment dat începu să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai conducerii de partid erau pe jumătate sau integral evrei, cei mai mulți în directă legătură cu Moscova. Odată cu desovietizarea declanșată de Gheorghe Gheorghiu-Dej după retragerea trupelor sovietice din România în 1958, se petrecea și un proces de dezevreizare. Rând pe rând, „deviaționiștii” Ana Pauker, Miron Constantinescu, Iosif Chișinevschi fuseseră înfrânți de băștinașul Dej. Așa se face că e permisă în Străinul calificarea sovieticilor pe punctul de a invada România drept „jidani”, firește, de către dușmanul de clasă Salvator Varga, dar cuvântul și asocierea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în calitatea de secretar general al partidului. Evoluția politică și psihologică a lui Stalin era divizată după cum urmează: perioada anilor '20 și a primei jumătăți a anilor '30, când acesta, împreună cu întreg partidul, acționase ferm și judicios "împotriva troțkiștilor, a deviaționiștilor de dreapta și naționaliștilor burghezi", respectiv perioada începând cu a doua jumătate a anilor '30 și până la moartea sa, când a început să încalce gradual "toate normele morale și legile sovietice". Spre deosebire de Lenin, care pleda pentru "convingerea și educarea" comuniștilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
idei "mic-burgheze". Nu degeaba Molotov, care mai era în viață la începutul perioadei Gorbaciov, cataloghează noua orientare drept "deviație buharinistă", (adică și mai de dreapta decât "deviaționismul" lui Brejnev), iar pe Dubcek și Gorbaciov îi încadrează în aceeași categorie a "deviaționiștilor de dreapta", numindu-i cu cinism "culaci care au scăpat" (Chuev: 1993, 329-420). Am văzut cauzele politice, derivate din metamorfoze ideologice, care au convins Uniunea Sovietică să intervină în Cehoslovacia. Regimul leninist de aici se afla în cădere liberă, antrenând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în prezent, fără semne de ramolisment), întemeiată încă din anii liceului dorohoian între acum reputatul medic brăilean Dan Gabrovescu, structură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rostul încununării unui (totuși) sfîrșit de interminabile mandate. Cortina! De-o viață sînt nedespărțiți: unul scrie poezie și poartă barbă roșie, celălalt pictează și se poartă spîn. Amîndurora le plac femeile (asta, ca să nu se creadă că ar fi, cumva..., deviaționiști). Singurul loc în care muzele se întîlnesc și-și vorbesc este Bolta Rece. Chirița, înfrigurată de sosirea iminentă a oficeriului, își expediază elegant pictorul căruia îi pozează de bon ton: Ești talentat! și-i face semn cu mîna dolofană și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]